137 matches
-
Vanity Fair în mână și am încercat să citesc o pagină. Firește, n-am putut: țineam cartea pe dos. Când mi-am dat seama, m-am înroșit. M-am dus la fereastră: nu mai era lumina bună, primăvăratică, de ieri. Fulguia fără spor, și-am privit strada. Nu mi-am îngăduit nici măcar o lacrimă, lucru care m-a umplut de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la curent cu încercarea de vizită neizbutită și m-a strâns de mână cu mânuța
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noaptea-n burg, fără de vamă. Și-i dat să ningă iar sub ore sure. Tânjesc pe streșinile catedralei medievale duhuri de pădure. Bătaia ceasului stârnește liliacul din somnul lung, în care s-așezase. Cenușa îngerilor arși în ceruri ne cade fulguind pe umeri și pe case. [1937] * LÎNGĂ CETATE Nebunul cetății spre turn privește, călcând pe coturn. Ce spornic e timpul, ce lin prin noi strecuratul venin! Bang-bang! Cât de bine ar fi cetatea să uite o zi că ceasul îi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
aproape de Crăciunul lui 1446, după ce intraseră în cetatea Târgoviștei oamenii lui Iancu de Hunedoara, într-o zi teribilă de decembrie, pe care a ținut-o minte tot restul vieții lui. Era o zi încremenită, fără strop de soare. Începuse să fulguiască. Gongea ieșea din cancelaria domnească, de unde își luase țidula cu rangul de spătar. Bineînțeles, nu dusese niciodată spada domnească, dar ajunsese să comande un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care, lipindule, le puse într-un sertar. Alta o lăsă pe masă, acoperind-o cu o bucată de marmură slujind ca press-papier, înainte de masa de prânz se plimbă prin anticameră, prin salonul doamnei Pomponescu și privi pe fereastră cum fulguia ușor. La masă fu suficient de comunicativ și întrebă pe soția sa dacă totul este în regulă în gospodărie și nu-i lipsește ceva. După masă Pomponescu reintră în birou și se întinse pe canapea, unde subreta îi aduse cafeaua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solul transilvan, Carolina Ilica crede într-un mâine luminos: Ca mâine iarba o să bată cuie De jos în sus, ca mâine va-ncolți. Iar cloșca soarelui, cu pui de aur, Pe ouăle de muguri va cloci. Ca mâine or să fulguie prin crengi Livezile cu floarea ninsorie. Iar șerpii tulburi, îngropați de vii, Cu apa din pământ or să învie... Și ne vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această neputință amăgită O să ne chinuie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două vieți 5:" E-un timp când ei sunt și copii/ și vârstnici, iar noi pe-aproape/ Plutim fulguit peste zi/ Ca umbra de navă pe ape"/. Timpul este cel al creației și al desprinderii: "E un timp când mai stăm în părinți/ E un timp când ieșim din părinți", timp când atitudinea protectoare este necesară, pentru că se refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din "Le joueur de luth" Ca și cum aș fi arșița potolită de tine cînd semeni cu un regesc cimitir Ca și cum aș fi semnul egal între viață și povară Ca și cum n-ar fi permisă călătoria în trăsuri pentru pasărea paradisului Ca și cum ziua fulguie funingine din cruciadele în care am murit iar noaptea crini evadați din "Le Bois sacré" a lui Denis Ca și cum aș fi fagurele în care toamna adună miere din "Le Buisson" pictat de Van Gogh Ca și cum aș fi făcută ferfeniță de
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
umor sau sport. Cea mai populară și mai citită parte din Revista americană lunară de matematică [t.n.]5 este secțiunea de probleme. Așadar, problemele sunt calea de urmat. Oamenii preferă mai mult stimularea decât saturația. Nu-i troieni, doar fulguiește-i. Sudoku, da predici, nu. Folosirea metodei problemei în predare este cea mai bună pentru studenți și, de îndată ce dificultățile ei tehnice sunt depășite, oferă cea mai bună stimulare și recompensă chiar și pentru profesori. Te-au întrebat vreodată studenții pe când
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de Sus la Înălțarea Sfintei Cruci o să încep cioplitul. Sunt fericit că rucodelia îmi împacă mintea și-l simt pe Iisus coborând în inima mea. La Mogoșoaia Primăvara târzie a fost scurtă, mai degrabă o părere. De Paști încă mai fulguise la București. Dându-și drumul toate pometurile, în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai au putere să râdă sau să se sperie, sunt din ce în ce mai îngrijorați, dar ce pot face? Este Crăciunul. Slujba la biserică s-a terminat de mult; curând întunericul va pune stăpânire peste întreaga suflare; afară este un ger aspru și fulguiește. Orașul pare mai tăcut. Cei doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm, să moară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
gât. Pe intrarea Baritonului nu este aprinsă nici o lumină. Lumină se vede doar la tanti care vinde borș. Acasă la el Țăpăligă dricarul doarme. E fericit că a tăiat porcul. În grajd, caii mascați dorm În picioare. A Început să fulguie ușor. Din hornurile caselor iese fumul subțire de iarnă. Trece un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O hârtie galbenă de un leu Îți fâșâie În palmă. Cel mai mult Îți place chestia aia cu „la un colț de cotitură”. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
a capitula', fallire 'a eșua', prevalere 'a prevala', riuscire 'a reuși'; (g) verbe care denotă fenomene și emisie de sunete: balenare 'a fulgera', baluginare 'a se ivi', colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire 'a scăpa', gocciolare 'a picura', grondare 'a șiroi', luccicare 'a sclipi', penetrare 'a pătrunde', riecheggiare 'a răsuna', rimbombare 'a răsuna', risuonare 'a răsuna', sboccare 'a vărsa, a se revărsa', scaturire 'a izvorî', squillare 'a clopoți', suonare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poalele pădurii, plămînii pe dealuri zdrențe, inima hipertrofică, halta Caralița hidrocentrală, organele adăugate tot atavice sînt, ninge, deșertul om locuibil fără repere interne, Asău lanterna verde se leagănă de frig, plugul de la camion carosabilul de nămeți, biserica neluminată, decît crucea, fulguiește, drumuri secundare albe, Trotușul Comănești, străzile țarțamuri electrice, rambleu tot orașul, de la nivelul etajului scade la gară, spațiul se încarcă pe urbanitate, zăpada organ de om se lipește de tren. INTERVENȚIE ÎN TEXT Textul mnemotehnica pe răbojul cuvintele. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
oară, alerga neîncetat de parcă devenise un mânz zburdalnic, plin de vigoare. Din depărtare, țăranul părea un scai negru pe câmpia albă, un scai rostogolindu-se izgonit de vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de aspirină, aspacardin, miofilin, ceva antibiotice. Era noiembrie, venea iarna, mi-ar fi trebuit cizme. Fata mea N. mi-a spus: — Mamă, am eu 50 de lei. Vrei cizme, sau pijamale și altceva? Am preferat să plec în pantofi, deși fulguia, mi am luat pijama, deodorant și alte mărunțișuri. Cu ce să-ți faci bagajul dacă nu ai bani? Pleci pentru multă vreme într-o țară străină. Îți trebuie multe lucruri. Mi-aduc aminte că și vecina mea care lucrează aproape de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care mari încărcate cu gospodăria meșterului plecau de la Național spre bariera Păcurarilor, luând drumul spre Târgul Frumos. Ziua era cenușie, peste dealuri golașe, pe deasupra întinderilor uscate se învăluiau stoluri de ciori și în înălțimi alergau nouri destrămați. După-amiază începu să fulguiască ninsoare și vântul se coborâse mai jos. Amurgise când am ajuns la Târgul Frumos. Toată iarna am vegetat, meșterul se ținea întruna de chefuri, de cărți și deseori își bătea nevasta. Spre primăvară, am plecat cu șatra al Râmnicul Vâlcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâmplare vânătorească a mea a avut loc în codru la Borosești, lunea trecută. Mi-a părut rău că lipseau din apropierea mea Topîrceanu și Demostene Botez. Eram așezat în linie cu alți pușcași, pe clina unei văi, și zvoana hăitașilor începuse. Fulguia subțire și pădurea era albă. Maistrul de vânătoare (Basile Chefneux) anunțase probabila apariție a unui mistreț, care a și căzut în bătaia aceia. Așteptând în tăcere, nemișcat și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
salvat copiii de la moarte! Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot binele făcut. După o galopadă intensă și neîntreruptă pe hipodromul nesfârșit al Câmpiei Bărăganului, gâfâind și epuizat în urma demonstrațiilor de forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Daniel lăsase într-o dimineață biletul asta incoerent. Scris în fugă pe o foaie dintr-un curs de-al lui, cu formule și necunoscute. Daniel avea vise ca și ea. Umbla pe străzi, ca un om liniștit, însă mintea îi fulguia aiurea, prin niște ținuturi prin care nici nu călcase vreodată în viața lui. Când îi povestea, întotdeauna avea poftă să mai pună câte ceva de la el, întocmai ca și ea. Din camera de cămin, și-l imagina lângă ea, în genunchi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nunta! — Robyn, spun cu toată sinceritatea. Meriți cu prisosință fiecare bănuț. Îi înconjor umerii cu brațul și o sărut. Pa. Și la revedere, din nou, Elinor. Muzica umple iar încăperea și noi pornim din nou, și din tavan încep să fulguiască iar petale de trandafiri. Robyn e tare de tot, ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă și să ne aplaude - și o fi imaginația mea, sau par mai prietenoși, acum, după incidentul cu Alicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pentru Moldova și Ștefan !" "Mamă!... Mamă!... Unde ești mamă!" "Oameni buni!... Ajutați-mă!..." Scâncete, tânguieli, pe românește, pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât tăcere... Să-ți fie milă, aiștea, n-au mamă, n-au tată... nimeni nu-i plânge... Și tinerel mai e, Doamne!... Vai de el! Te pomeni c-o fi chiar vreun pui de românaș turcit de haraciu' sângelui... Tăcere... Fulguiește... Calul bezmetic trece înapoi, tot nechezând, tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]