165 matches
-
Lovinescu 237. Abia după aceasta polarizare pot fi concepute fulgurațiile (care sînt posibilități de manifestare, intelecțiuni ale Intelectului divin), care, ca fulgurații, rămîn nemanifestate, rămîn idei, în sens platonician substraturi arheomorfice germinale. Cînd vin în contact cu Prakriti, Materia Primă, fulgurațiile devin substanțiale. Iruperea lor din atemporal este creația, care este țesuta în spirele Vortexului Sferic Universal: Blake: "Enitharmon [...] în seve că de lapte curse [...]/ Mișcîndu-se în fibre ca niște rădăcini [...]"238. Creația este Creația Verbului în totală să expansiune în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
induc ideea de Încheiat, de definitivat, de epuizat. Ele pervertesc mintea, o geometrizează, o pun În șabloane și definiții. Multe lucruri despre modelarea făpturilor umane le putem afla prin intermediul gândurilor răzlețe, ce ne vin În timpul acțiunilor mici, „neînsemnate”, răsfirate, al fulgurațiilor de idei - Încă neconceptualizate, diafane, candide - legate de ceea ce ni se Întâmplă sau ne iese În cale. Diferitele prilejuri de viață dezvăluie o altă dinamică a ideaticului, Îl fac să fie mai natural, mai apropiat de realitate, de sensul profund
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bază. Elementul fugitiv, integrat operativ și aureolat valoric Într-un mod corespunzător, deschide persoanei posibilitatea unei Înaintări spirituale indiscutabile. Întreaga cultură modernă și postmodernă confirmă fugacitatea și glisarea temporală. Pictura de tip impresionist, arta cinetică, filosofia de tip „romantic” și fulgurația deconstructivistă a metafizicii contemporane - toate acestea demostrează o nouă poziționare față de ceea ce presupune trecerea fulgerătoare a clipei. Timpul omului actual este din ce În ce mai „desfigurat”, parcelat și expus disipării. Experiența așteptării, a răgazului, a contemplării sau a ocultării duratei au intrat Într-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Puneai pe același plan Orbitor cu Exuvii ca exemple de rupere, de destrucție a textului. Mie nu mi se par a sta deloc pe același plan, chiar În afara oricărei judecăți de valoare, tocmai pentru că Exuvii ajung la anarhetip, la niște fulgurații de sens Între care se Încheagă niște condiționări și niște tensiuni precum cele din norul de materie stelară-arhetipală pe care Îl dădeai ca metaforă a anarhetipului. Or, Orbitor este totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de o incredibilă egalitate a tonului. Cuvintele tari din aceste poeme se înrudesc într-un semantism sumbru: moarte, scadență, spital, cavernă, beznă. Din această materie care e în sine una negativă și căreia poezia nu-i exagerează culoarea, apar cîteodată fulgurații de o frumusețe nefirească, izbucniri halucinante, febrile, obsedante: "Trăiesc într-o lume paralelă/ care mustește de boală/ un spital cu aripi rozalii/ mușcate parcă de armă,/ zdrobite într-un aer în care/ nu bate nici o cătare,/ nici o mătase." Tensiunea poetică
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
3-6; George Vulturescu, „Agenția de eufemisme”, PSS, 1996, 8; Doina Cetea, Portrait de mots, „Bucarest matin”, 1996, 9 octombrie; Mircea A. Diaconu, Devitalizare și livresc, CL, 1997, 7; Titu Popescu, „Sinucigași de lux”, „Argo” (Bonn), 1997, 15; Ioan Romeo Roșiianu, Fulgurații de gând, VR, 1998, 1-2; Al. Florin Țene, „Agenția de eufemisme”, „Bucovina literară”, 1998, 9; Grigore Scarlat, Într-un veac împătimit, VTRA, 1999, 2; Daniel Ștefan Pocovnicu, Blasfemia poetică, ATN, 1999, 9; Ion Hurjui, O posibilă carte incendiară, CL, 2001
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
fi enumerați Lautréamont, Rimbaud, Pierre Louÿs, Albert Camus, René Char, Maurice Blanchot, Claude Lévy-Strauss, Michel Foucault, Emil Cioran, Michel Tournier, Ion Creangă. Trebuie remarcat că, deși respinge „sistemul”, conformarea la canoanele eseului amplu, ale studiului ori monografiei, cultivând fragmentarul și fulgurația, P. dă despre Lautréamont și despre Creangă două micromonografii sub forma unor eseuri. Despre cel referitor la Creangă, inclus în Naveta esențială - cu titlul Adaos humuleștenesc -, reluat, cu unele modificări, sub titlul generic Exerciții de recitire vernală, în Ultima noapte
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
unui fost dregător, București, 1934; Rotocoale de lumină, București, 1934; Figuri și concepții filosofice contemporane, București, 1935; Viața și opera lui Kant, București, 1936; Schopenhauer, București, 1937; Amintirile unui băiat de familie, București, 1938; Evocări de mari filosofi, București, f.a.; Fulgurații filosofice și literare, București, f.a; De-a lungul unei vieți. Amintiri, București, 1966; Prin meandrele trecutului (Evocări inedite. Pagini memorialistice), pref. Mihai Gafița, București, 1979; Însemnări de drum, îngr. și pref. Dumitru Petrescu, București, 1983; Filosofi contemporani, îngr. și
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
a; De-a lungul unei vieți. Amintiri, București, 1966; Prin meandrele trecutului (Evocări inedite. Pagini memorialistice), pref. Mihai Gafița, București, 1979; Însemnări de drum, îngr. și pref. Dumitru Petrescu, București, 1983; Filosofi contemporani, îngr. și pref. Alexandru Boboc, București, 1997; Fulgurații literare, pref. Viorel Roșca, București, 1997; Talentul oratoric. Conferințe la radio. 1932-1943, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 2002. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 326-337; Ralea, Scrieri, II, 447-448; Chinezu, Pagini, 117-120; Dafin, Figuri, I, 59-61; Călinescu, Cronici, I, 152-154
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
este conceput în scenariul poetic al nunții, soarelui și morții, în Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar fi deformate prin prisma tanaticului etc. Febrilitatea ideilor îl face pe N. să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu și Lucian Blaga, viziunea balcanismului purificat prin răsfrângerea în oglindă din ciclul Isarlâk ar fi opusă celei crepusculare a
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești, 1999
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
teatru al lumii. „Centrul” însă este invizibil și atopic, origine și sens ale ființei. Maieutica socratică înfățișează omul, dar mai ales tânărul ca pe un proiect. Sensul vieții nu se preia mimetic, de-a gata, ci se descoperă spontan, în fulgurații colocviale și tăceri voluntare. Dialogul autentic nu are un set limitat de întrebări sau răspunsuri, întrucât aplicațiile tematice ale filozofiei sunt nemărginite. Cu Aristotel, prelegerea câștigă tot mai mult prestigiu. Stoicii au preferat să includă filozofia în jurnale sau epistole
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fază, de prag, de renaștere, de afirmare. Trupul propriei persoane permite omului o intrare în proprietate, o aflarea a unei calități și esențe a ființei. Mișcarea sportivă rămâne religioasă: -cere o intuiție a metafizicului ascuns în posibilitatea mișcării, -cere o fulgurație a conștiinței frumosului, a ceea ce se întâmplă, -cere o idee a regulamentului unui joc sportiv, care intersectează forma mișcării, cu o stare de pre - limbaj, -cere o fulgurație în relația cu gândirea, ce se naște după ce corpul modelează o nouă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
religioasă: -cere o intuiție a metafizicului ascuns în posibilitatea mișcării, -cere o fulgurație a conștiinței frumosului, a ceea ce se întâmplă, -cere o idee a regulamentului unui joc sportiv, care intersectează forma mișcării, cu o stare de pre - limbaj, -cere o fulgurație în relația cu gândirea, ce se naște după ce corpul modelează o nouă formă culturală. Prin comunicarea sportivă se trece de la teorie spre mișcare, de la un semn al realității se ajunge către o expresie fizică a acestei realități (jocul ca definire
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
vin degetele și, cu o îmbrățișare, de parcă ar strânge holdele, ridică de la pământ toate culorile care sunt pe lume. Ce părea unic este plural, ce este plural va fi și mai mult. Nu e, totuși, mai puțin adevărat că, în fulgurația exaltată a unui singur ton, sau în modulația lui muzicală, sunt vii și prezente toate celelalte, atât tonurile culorilor care au nume cât și tonurile celor care încă îl așteaptă, la fel cum o întindere ce pare netedă poate acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
personajelor lui Urmuz se poate identifica ușor o amprentă onirică vizibilă mai ales în consecințele faptelor. Ceea ce e axiomatic în stare de vis devine incomprehensibil după trezire, ceea ce este natural pentru Urmuz devine absurd pentru cititorul lui Urmuz. Plină de fulgurații onirice, proza lui Urmuz este, pînă la un punct, stenograma unui vis apăsător, continuu, din care autorul nu s-a putut trezi decît prin detunătura unei arme. Conformația onirică a frazelor indică performanța lui Urmuz, care a pătruns în sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Einstein. Una, cea a relativității restrînse, în ciuda aparenței ei revoluționare, rezultă de fapt din probleme bine cunoscute și încoronează știința clasică. Cealaltă, a relativității generale, are ambiția de a explica legile universului, unind electricitatea cu gravitatea. Ea rămîne încă o fulgurație a gîndirii prin nimic prevestită, validată de puține date. Are drept unică consecință dar ce consecință! reînnoirea unei științe învechite, cosmologia, și atribuirea unei arii imense de manifestare: mulțimea stelelor. La fel, înainte de ruptura amintită, a existat o teorie psihanalitică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
11. Fără Îndoială, relevant pentru studiul nostru centrat pe sinucidere este jurnalul de criză. Doar el (greu de găsit, de altminteri, În stare pură: nici un autor nu e capabil să noteze, Într-un jurnal intim, doar zbuciumul existenței sau doar fulgurația pură a ideii. Cazurile extreme, un Amiel, pentru prima situație sau Baudelaire, pentru a doua, rămân totuși rarisime. Notația aproape maniacală a lui Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai multe ori pe zi la carnetul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
îndeajuns: densitatea verbului. La teatrul Marignz, pentru Hamlet nu-l mai regăsesc pe Jean-Louis Barrault, cel care mă uimise în filmul lui Carné Les Enfants du Paradis. De abia în Procesul lui Kafka, pus tot de el în scenă, câteva fulgurații mi-l restituie pe cel care ar fi trebuit să fie unul dintre marii actori și regizori ai epocii"306. Ispita teatrului o determină să traducă împreună cu Eugen Ionescu trei dintre piesele lui Caragiale și să-și înființeze propria companie
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
niciodată statut de realitate în sine, nu le va considera niciodată continue, uniforme și culmea ! calculabile, deci nu are rost să ne pierdem vremea cu ele, cum a făcut știința, dar și filosofia secolului al XX-lea. Nu sunt decît fulgurații ale vălului mayei. Pot avea iviri punctiforme în realitate, dar numai așa cum o stea căzătoare punctează cerul nopții. A încerca să construiești o dreaptă din asemenea puncte este egal cu a arăta luna cu degetul, poate fi, cel mult, un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă, densă și concentrată. Ea reprezintă acel punctum personal despre care vorbea Roland Barthes, secvența detașată dintr-un ansamblu căci ea se prezintă ca rezultat al unei selecții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite din fiori naționali, cât și în pasiunea de a șlefui realități finite, obiectivate, decuplate de conjuncturi și fulgurații. Aproape uitată este o piesă de teatru scrisă de istoricul total în 1927, plecând de la povestea cunoscută Fata babei și fata moșneagului, publicată exact cu cinci decenii în urmă), devenită acum "legendă dramatică în 5 acte", operă destinată teatrului popular
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
însemnele magnificenței sale, căpetenie acum a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
demersul nostru critic se va axa tocmai pe importanța deosebită a acestui actant. Nu ne propunem să facem un studiu eminescologic. Doar cîteva notații și acelea fără a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]