462 matches
-
abundență de calcar și în curs de cădere către ascuțișul unei stalagmite. O microplanetă mlăștinoasă. În deschiderea dintre doi colți ai eternității, ea se-nfioară de surpriza mirabilei suspensii. Preocupările estetice nu lipsesc în cădere; bineînțeles, rămâne de văzut dacă splendoarea fulgurantă clădită pe Apistia va evolua până la sustentația autonomă, ori dacă, dimpotrivă, ea nu apare decât pe fondul și grație rânjetului întunecat înconjurător, electrizat de fior. Apistia e pulsul firav și răzleț al împietririi, palpabilul ei curaj de a se urni
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
extravagante, și experimentau asiduu, contrazicându-se doar cât să mențină tonusul echipei ce-o alcătuiau. Fiecare din ei mai mult crea probleme funcționării mașinale decât le rezolva pe cele existente; totuși, în ansamblul lui, zveltul lor corp social se sprijinea fulgurant pe ele mai înainte de a le depăși în salt, aterizând dincolo, într-un nou punct al parcursului lucrării. Problemele constituiau un fel de trambuline ce redirecționau în plină evoluție saltul lor către necunoscut, iar tumbele prin aer în care ele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zăcea împănată cu o grămadă hirsută de schije invizibile, pe care numai un câmp magnetic încă prea slab, prea depărtat, ar fi putut-o ordona fluent și coeziv. Se imagina pândind o situație a cărei noimă palpabilă să-l străbată fulgurant, improvizându-și-l cumva ca nerv cu unică folosință. Și în mod sigur și Ondine făcea parte din acest ansamblu obscur încă de venit, de vreme ce doar ea îl împuternicea și desputernicea alternativ, mai mult într-un ritm al netraiului decât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
C.), și a naufragiatului pe mare, care nu fixează decât incertul („totul e doar un simbol”). În cea de-a doua carte, C. se dovedește și un bun poet al universului mic, creionat pointilist, prin fraze eliptice, prețios-baroce, prin trăsături fulgurante. SCRIERI: Abia tangibilul, pref. Andrei Țurcanu, Chișinău, 1990; Aici, în falset, Chișinău, 1991; Perioada albastră, București, 1997; Violoncelul și alte voci, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Silvia Caloian, Un echilibru între modele incompatibile, LA, 1991, 26; Mariana Codruț, Tristețe și lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
istoria, prezentul, dar și viitorul umanității, întregul ei destin sunt asumate de către credincios drept segmente înglobate, învăluite de providență. Zeul a fost este și va fi însoțitorul transcendent al omului în orice locație, în orice amplasament existențial ocupat îndelung sau fulgurant. Astfel, Divinitatea nu tranzitează împreună cu ființa umană epoci, fie ele scurte sau lungi, deoarece ea deja se află pretutindeni deci la începutul, sfârșitul și în derularea oricărui ev. De asemena, ea nu străbate însoțitor distanțe, mari sau mici, datorită faptului
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
solicită ochiul teluric, privirea abisală a sufletului uman credincios, apelează acea vedere ce se deschide din interior spre adâncurile de vârtej ale meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării transcendenței, conștiința diurnă prinde, captează fulgurant chipuri ale absolutului divin prin intermediul privirii religioase, această privire fiind chemată aici de revelația dăruită a zeului. Ziua sau mai exact astrul ce luminează determinând și susținând ziua este reprezentat, în acest context, de credința religioasă. Astfel, conștiința ce își
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nu înțelege deplin ponderea, însemnătatea cuvintelor sale. Astfel, dacă mărturisirea te iubesc nu este piscul unui aisberg reprezentat de trăirea interioară și șoapta lăuntrică te iubesc atunci sensul ei este captiv efemerului mundan, nu deține temporalul iubirii, vine și pleacă fulgurant din exterioritate, nereflectând culminația unei iubiri lăuntrice, explozia de prea-plin a acesteia. Prin urmare, chiar atunci când iubești autentic pe cineva nu este totul să-i spui te iubesc, ci să fi suficient de răbdător ca dragostea ta să se mărturisească
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
înlocuit de un coșmar. Este real faptul că eu ajung, într-o asemenea versiune, să sesizez adevărul lipsei de iubire pentru mine a persoanei de care m-am îndrăgostit, dar nu mă mențin în paradigma acestui adevăr. Deși îl observ fulgurant, preț de un moment lucid, eu glisez într-o zonă de exces afectiv, opusă celei dintâi, deci nu staționez în echilibrul unei perspective cumpătate. Senzația de înec existențial, de sufocare spasmodică și non-consolantă pune stăpânire aici pe interioritatea mea care
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
În care sufletu-mi tânjind se scaldă / Bolnav de-o nezăcută, suferință”. Locul după care tânjește sufletul poetului, „spațiul nespațial” unde dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
mare greutate, este neprimitoare, sordidă, improprie scrisului. Uneori scrie în cimitir, alteori pe câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți mai puțin, e fulgurantă, și cere o bună primire. Când inspirația întârzie, bietul scriitor e o făptură jalnică, spăimântată: „Șed pe bancă și scriu de zeci de ori numărul 1848, în cruciș și în curmeziș, în toate felurile, și aștept să-mi vină o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Patapievici. Ultimul om, cum a fost el numit de Foucault, este unul pentru care funcționează perfect formula nietzscheană dumnezeu a murit. Nu-i de mirare că omul postmodern și-a reinventat zeii. El crede acum în consum pantagruelic, în succese fulgurante, în aparență, și într-un eu cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această formulă cu conținutul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ceva. Dimpotrivă, iese în întâmpinarea a tot ceea ce cultura oferă și face minunate exerciții de interdisciplinaritate. El nu-și neagă evreitatea. Dimpotrivă, și-o afirmă în repetate rânduri, cu candoare, cu umor, cu insistență. Credința lui de convertit nu apare fulgurant. Este rezultatul unor intense căutări, așteptări, incubații. Jurnalul fericirii păstrează multe întâlniri culturale ale intelectualului încă nebotezat cu creștinismul. Aceste întâlniri pregătesc o ecloziune ulterioară, predictibilă de altfel. Credința lui Steinhardt nu apare de nicăieri. Cel care urma a se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Părinți... Să presupunem că temerea lui Malthus redevine actuală: suprapopularea amenință Pământul. Resursele se vor epuiza. Omenirea va sfârși prin inaniție... Cum pe Marte nu putem trimite pe nimeni, aici pe Pământ trebuie găsite soluții salvatoare... Vine o minte luminată fulgurant (ca la Nietzsche), care propune eutanasierea persoanelor peste 65 de ani, tot sunt ei inutili... Dar ce fel de eutanasiere mai e și asta dacă victima însăși n-o cere și nu consimte să sfârșească astfel? Ca să se asigure că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
caută să-l facă pe om fericit cu orice preț, chiar împotriva voinței sale... Eutanasierea e necesară dar nu suficientă, constată mințile puternice și neîndoielnic, vizionare, ale zilei. Problema lui Malhus nu și-a găsit rezolvarea. Și atunci? Apare (tot fulgurant) o găselniță: inventăm un virus care, chipurile, ar paraliza sistemul financiar. Banii lichizi dispar. Guvernul promite și îngăduie libertatea de a te aproviziona direct din magazine, fără bani. Visul oricărui imberb e pe cale de a se realiza: să cumperi ceți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
semnat cu inițiale, precum și cu pseudonimele Costin, C. Trandafirescu, Conțopist Trandafirescu, Pitarul Zăvoiescu, Konstantin ș.a. Temperament frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
le respectau voința prin ritualuri și practici magico-religioase specifice începutului de vară. În 2009, aceste mentalități sunt inactuale. Rusaliile par a se fi retras din viața noastră socială într-o altă dimensiune a realității. De acolo mai survin tainic și fulgurant pigmentând cu mister cenușiul vieții cotidiene. Mai nou, timpul sacru al zilelor de Rusalii este înlocuit în România cu timpul liber al weekend-ului prelungit. Românii profită la maxim de bonusul temporal acordat de guvern și călătoresc în străinătate. Mai
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu noaș terea lumii, trăiesc iubirea ca experiență a sacrului și ca magie. Ei în cearcă săși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
zilei fracturile din chiar sânul partidelor comuniste și din ansamblul sistemului. 1988-1991 Prăbușirea sistemului comunist mondial Desemnarea lui Mihail Gorbaciov ca secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, pe data de 11 martie 1985, a provocat inopinat o accelerare fulgurantă a crizei căreia îi așteptau, de ani de zile, o soluționare și URSS* și diversele elemente ale sistemului comunist mondial, atât partidele-stat* - democrațiile populare*, Cuba*, Coreea de Nord*, China* -, cât și partidele comuniste care nu erau la putere - PCF*, PCI*. După ce inaugurează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
murit în cursul transferurilor în deportare și nici cei decedați în Gulag. Consecințele epurărilor sunt profunde și durabile. Ele duc la înnoirea totală a PCUS și instaurează o promovare în sens invers: delatorii, criminalii, mediocrii, oportuniștii, șarlatanii beneficiază de cariere fulgurante. Stalin creează, așadar, o „elită” cu totul particulară, formată din executanți primitivi, din carieriști fără scrupule. Toți conducătorii aflați sub ordinele sale, și care-i vor succeda, sunt părtași activi la aceste crime în masă, cărora le datorează de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mod constant apel la naratorul-protagonist, expunîndu-l în același timp unor riscuri evidente. Naratorul-protagonist își examinează propriul statut de martor, tipul caracteristic de focalizare în care este implicat: Din mine datorită acelui privilegiu care nu durează, dar care îți oferă, în timpul fulgurantului moment de reîntoarcere, capacitatea de a fi dintr-o dată spectatorul propriei absențe nu era de față decît martorul, observatorul, în haină de drum și cu pălărie, străinul al cărui loc nu e în casă, fotograful care a fost chemat să
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pictural, dar și spiritual, pe urmele lui Marcel Proust, care îl transferă pe Claude Monet într-un personaj din romanul À la recherche du temps perdu. Limpezimea stilistică a expunerii tehnicilor picturale - circumscrise esteticii fenomenului - face din interpret, în pofida caracterului fulgurant și nefinit al textului, un scriitor al forței subtile: asociații surprinzătoare, finețe a nuanțelor, originalitate a expresiei. Volumul, de asemenea postum, Scrisoarea de dragoste (1971) reunește într-o primă secțiune șase studii și eseuri de ordin general, iar în a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
critic scade considerabil în atare circumstanțe, sufocată fie de umbra densă a călinescianismului, fie de o irepresibilă ispită narcisistă. „Meditația pe marginea statutului teoretic al disciplinei” nu se constituie la G. într-un sistem solid edificat, luând, dimpotrivă, forme publicistice fulgurante. Principii teoretice justificative sunt cuprinse deseori în cronicile sale literare, ca modalitate de susținere a opțiunilor și a judecăților. Alteori sunt dezvoltări eseistice sau precizări ocazionate de interviuri. Scoase de sub povara opulențelor stilistice în care sunt învăluite, reperele teoretice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
În mari aglomerări baroce În perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un fel de indivizi însemnați de o "încrustație luminoasă în formă de stea, o pecete săpată în mijlocul frunții". Casa Rubinstein-Tabori este vizitată de marii campioni de șah ai anilor '20. Tabori va fi un copil teribil al șahului, ce pătrunde fulgurant pe scena mondială. Fenomen elogiat, temut și contestat. Învinuit că ar fi "posedat de diavol", circar ș.a.m.d. Prestația genială a copilului Tabori este cotată de un ziar nazist drept demonstrația unui mic iudeu. Campaniei de calomnii îi urmează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tăcerii ursuze a autorului, ci și a caracterului textelor, deranjante la apariție, ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu voce tare, ritmul inflexibil al unui metronom ascuns. Cuvintele sunt încercate ca monedele, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]