522 matches
-
la emfaza Ťtemelor esențialeť și va insista pe trasarea unor portrete delicate, caligrafiate cu emoție, precum cel numit Din nebăgare de seamă: ŤAritina nu mai este/ a fumegat ușor, s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un saltimbanc/ sângaci/ a fumegat / ca o pipă de familie bună... Mi-a scrântit din greșeală,/ din nebăgare de seamă/ toată închipuirea,/ tot orizontul meu cel rotofei... / toate vârstele/ mi-au rămas șchioape, mioape. / Aritina, cocul ei auster/ sâmbetele ei îmbrăcate bine/ acele de croitorie
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
Odessa aceasta este situată în statul Texas. Ce băștinaș din Odessa o fi fost aruncat atît de departe? Și-o fi găsit fericirea pe meleagurile acestea? Acum, firește, nu mai știe nimeni. Există Neapole și Florența. Lîngă Neapole, în loc de Vezuviu, fumegă coșul unei fabrici de conserve, iar în Florența ar fi total absurd să porți o discuție despre fresce și alte lucruri asemănătoare, prea puțin interesante și fără să aducă un cîștig sigur. În schimb, în toate orașele acestea poți să
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
Cristina Alexandrescu Ultima semifinală din sezonul 4 de la "Românii au talent" a fost gazda unui număr șocant: un concurent a fost curentat pe scaunul electric, până când aparatura s-a încins, a început să fumege și a explodat. Biba Struja, pe numele adevărat Slavisa Pajkic, este unul dintre cei mai puternici conductori electrici umani din lume, potrivit romaniiautalent.protv.ro. Aprinde becurile cu o simplă atingere, prăjește un carnat cu mâna și poate fi curentat
Număr șocant la "Românii au talent": A învins scaunul electric by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62257_a_63582]
-
îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața lui. Gavrilă se aplecă să-l împingă la loc. Și aceasta a fost greșeala, că s-a aplecat. Păcat că s-a aplecat. Dumitru și Cocoș săriră pe el. Într-o clipită se năpustiră și cei doi
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
la fugă. Întorcându-se din centrul găunos al Brewerului, în șirurile înghesuite de case din cărămidă construite cu un secol în urmă, când marile fabrici, acum abandonate sau transformate în magazine, unde marfa se vinde la preț de producător, încă fumegau și fremătau pline de viață, torcând textile și turnând oțel, viața merge înainte la fel de vivace ca întotdeauna, deși într-o nuanță ceva mai întunecoasă. Îi place să șofeze pe aceste străzi. Cel puțin în aprilie, dau pe-afară de-o
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
lui Nawal Marwan este cea a unui Orient Mijlociu minat de conflicte intestine, de intoleranță construită pe baza fundamentalismului islamic, de atrocități și represalii, într-un peisaj dezolant al orașelor devastate cu străzi pustii, al peisajelor stâncoase unde puținele case fumegă în urma incendiilor. Logodnicul lui Nawal, un tânăr musulman, este ucis de către frații ofuscați de mezalianța surorii lor, iar copilul rezultat din această legătură este încredințat unui orfelinat. Traseul acestui copil nefericit îl intersectează pe cel al mamei care îl caută
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
o masă îmbelșugată, fumai și-i ascultai pe țiganii lăutari, stând tolănit în șezlong cu ochii pe jumătate închiși, ca tata-mare. Ah, dacă am să cresc, mă gândeam eu, am să-mi cumpăr o pipă mare și neagră care să fumege vârtos, am să-mi las barbă ca a lui și am să citesc toată ziua din ceasloave groase. - Tată-mare, îi spuneam cu glas tărăgănat, ca în vis, o să mă înveți și pe mine turcește? - O să te învăț, îmi răspundea el
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit ca niște șișuri ori fumegând lăptos. Încât mirosurile erau amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori al șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
jos tu lună bălaie și vezi pe cîmpul fără recolte cum dansează fetele-șobolan și băieții-șobolan se-mpreunează, nasc știuleți de porumb, larve tandre zvîcnind de durere și spaimă, o, tu lună bălaie privește și vezi vara s-a dus, toamna fumegă printre morminte ce cresc podul a fost surpat, iar călărețul fără cap se pare s-a topit cu ultimele zile ale verii, s-a dus la fel învățătorul, la fel și păsările călătoare doar o barză mai adastă pe turla
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
surpat, iar călărețul fără cap se pare s-a topit cu ultimele zile ale verii, s-a dus la fel învățătorul, la fel și păsările călătoare doar o barză mai adastă pe turla bisericii, orele cresc violete și lungi, landele fumegă privește o clipă din ceruri o, tu luna bălaie toamna-ți rînjește cu aurul ei mărunt printre crengi 4. despre aparența lucrurilor ce am putea să mai spunem? dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
în lume și-o să-i trag zece copii, și-o să trăim ca boierii, o s-o iau de nevastă și-o s-o iubesc și n-o s-o las, bă, n-o s-o las... n-o s-o las... Faianță tace. Țigara fumegă, aproape stinsă. Amândoi privesc nemișcați o fotocopie înrămată după "România revoluționară" a lui Rosenthal... Șoferul Abrașa are 28 de ani, un nume scurt, un mestecău mare și o pasiune și mai mare: mașinile. În parcarea încinsă de soarele care acum
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
venin. Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin toracele meu, soarele-i ghem destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență și repetiție - două anotimpuri - tribul fumegă depărtat. Vis de maimuță Înotăm în golful liniștit din care marea s-a retras de mult. Peștii chirurg, în bălțile rămase, se-afundă la auzul nostru. Bulgări de alge asemănătoare Cladophorei. E o climă constant blîndă, antialergică, antiastmatică. Ar trebui
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște soli, ca pe niște arhangheli luminoși în țară străină și apoi îi chemam înapoi. Cărînd saci de pământ dintr-o parte în alta, refăceam
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
peste 750 de mașini în toată franța (132 numai în departamentul nostru) sticlele cu benzină au atins un autobuz cu călători o femeie handicapata s-a aprins și a fost salvată în drum spre spital văd un antrepozit care mai fumega primarii din banlieue sunt axasperați de reducerea ajutoarelor sociale în moscheea din aulnay-sous-bois imamul a făcut apel la calm partidele de dreapta cer intervenția armatei și batalionul disciplinar. de trei săptămâni parisul zguduie lumea presa străină stigmatizează eșecul integrării ŕ
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
însoțesc. În fond, o asemenea poezie a eliminat ceea ce este superfluu și inconsistent înainte chiar de a se prezenta cu primul ei cuvînt. Fumul de țigară al omului intins pe pat ,aduce" fumul acelei case de cîmpie ce încă mai fumegă în amintire, iar versurile ce le unesc sunt tot atîția pași de apropiere. Firește că imaginația lui Saba e gestuală, sugestiv gestuală. Poezia gesticulează cu acele elemente sumare pe care le prezintă dar și cu cele pe care le lasă
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
-ne... Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-mi înfloresc pe trup... Licuricii nopților de august, îmi luminează drumul ce fumega, paralizat, plutind în derivă... Mai pustiu că oricând, mă destram în lumina vie a soarelui, bântuind printr-un tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste, îmi împart cu tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
într-un fotoliu, tânăra femeie privește prin geamul deschis, acoperit în partea de sus de perdelele văluroase. O șuviță de păr se zbate dezordonată, sub briza care intră în cameră. Mâna dreaptă atârnă inert pe spătarul fotoliului, iar între degete fumegă o țigară lungă, subțire. În partea dreaptă, pe un gheridon, se află un pahar de whisky pe jumătate gol, o sticlă ce conține băutura și un recipient pentru gheață. Întreaga scenă emană un aer depresiv, zugrăvind așteptarea încordată, neliniștea și
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
cât e ea de mare, Nu vezi că e noapte? vino la culcare! Vânător de fluturi și de alte cele, Nu aveau astâmpăr gândurile mele Și acum flămânde înspre Munți mă poartă, Dar sărmana mamă nu mi le mai ceartă... Fumega sub grindă lampa cu petrol, Parc'aud și astăzi glasul ei domol Din căsuța noastră, care mi-a fost dată, Ce tot scrii acolo? culcă-te odată! Doamne, cum se-nvârte de la sine roata! Noaptea când mă sună, fără somn
COPILUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385307_a_386636]
-
și blocuri de sticlă, fața în lucru a unei epoci... Drumuri măcinate de glodul nepăsării, dorințe rămase la marginea lumii. Păpuși de porțelan cumpărate de la vechituri îmbrânceau trecutul pe scări, în amintirea lor pe podul minciunilor se știa tot ce fumegă orașul înainte să se aprindă. Uneori seara cerul cade pe umerii goi, speranțele se-nchid în cuvinte, unul de la altul nervii iau foc, mintea scânteiază. Acum oamenii înnvață, se prind în jocul schimbării, urcă noul val. Referință Bibliografică: Uneori seara
UNEORI SEARA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360279_a_361608]
-
după ce s-a descotorosit de aura malefică. Încărcată de sugestii în acest sens e scena în care fostul amant devenit călugăr într-o mănăstire din Bucovina îi oferă o icoană pe care păcătoasa o ia cu mâna între degetele căreia fumegă nelipsita-i țigară. Povestirea lui Ion Ifrim are o densitate livrescă și intertextuală de netăgăduit. Puține sunt paginile în care să nu apară măcar un nume propriu. Comparațiile, epitetele personificatoare, metaforele și antonomazele inspirate se declanșează în lanț. Astfel, eroina
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
așa, căuta Gligor să-și ascundă dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să se încurajeze singur. Ele douâ să chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
toți sfinții sunt dornici să-și lase, Cambrate pe pântec, iubiri demodate, Ce-aprind feerii în balet de matase. Aștept să te uit, un ecou îmi răspunde... Cand strig depărtării pecetluire. Aștepți să mă uiți, ai plecat, spre niciunde, Si fumegi pierdut în perdeluire. Balet într-o iarnă, pe stradă, cu tine, Că dânsul din nori, pe soare și stele, Se stinge cum focul din sobă aține, Sau cum tu mă pierzi pe brațele mele... 21 mai 2016, Constantă Sursă foto
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
Traducerea în limba engleză a doamnei Ileana Sandu este precum o mănușă croșetată pe măsura poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumegă pe cruce și un Iisus trimis pe această lume să asiste la țopăiala unor „arlechini albaștri/ fără Dumnezeu”. Al. Florin Țene Referință Bibliografică: Mariana Cristescu sau vizualizarea în interiorul cuvântului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
care se mișcau încet cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din are fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum spre casă, am întrebat-o
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina, întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Ramona tuși încurcată, coborându-și privirea spre țigara care fumega în scrumieră. Se simțea vinovată pentru fantasmele ei. În secret știa că își dorea să-l seducă pe profesor, dar mai știa și era din ce în ce mai convinsă, că nu va putea face aceasta niciodată, dar nu pentru vârsta lui trecută de
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]