119,005 matches
-
contează enorm în personalizarea creaturilor computerizate, care mai de care mai trăsnite. În această împărăție a ușilor (vezi cadrele demne de Al 5-lea element!), hotarul arbitrar între lumea umană și lumea bestiilor ce se erijează în salvatori rămîne să funcționeze în continuare, odată ce călătoria dincolo de limitele condiției individuale și-a atins țelul!
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor în catedrală și Caligula alcătuiesc o trilogie ce stă pe această axă) apare în Pescuitorii de perle. Cuplul, perechea, dorința care îi unește mai presus de orice, chiar și de amenințarea cu moartea, funcționează nu doar revelator, ci și emoționant într-un alt plan, într-un comentariu coregrafic. Absența unui membru al cuplului din prim plan este completată în spate prin corpurile a doi balerini - femeie și bărbat - care, într-un alt limbaj reiau
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
pentru două păpuși cuminți. El și Maria joacă cu pasiune "Nu te supăra, frate", și dezbat problema hăinuțelor de ploaie pentru copii. Morala, catolicismul cel sever, căsătoria și Papa sunt și acestea niște fantoșe. E adevărat că acest roman poate funcționa drept critică a moravurilor, așa cum s-a spus, însă, deși realist în intenție, problematica lui trece de reprezentarea Germaniei postbelice vinovate pentru ororile războiului, cu o atmosferă apăsătoare, sau de satira la adresa burgheziei "calpe". Acesta poate fi foarte bine și
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
discurs". Cititorul se identifică relativ ușor cu tânărul prinț Ioasaf, naiv și neștiutor că există durere în lume și-n oameni. Îndoielile, întrebările și șovăielile fiului de împărat sunt, de fapt, cele ale omului de oriunde și de oricând. Romanul funcționează, astfel, ca un subtil manual de creștinism în mai multe lecții. Pusă în această ecuație, nu ne e greu să-l "ghicim" în spatele călugărului Varlaam pe însuși Sf. Ioan Damaschin, deși în final naratorul se distanțează "obiectiv" de povestea pe
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere în căsătorie, își joacă și aici funcția, transformîndu-se, la un moment dat, nu doar în semnul central al grobianismului, cît și într-un fel de axis mundi al
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
iar, în alte contexte, și la mormonism). Se urmărește astfel nu argumentarea pe marginea unei coerențe interne obiective a respectivelor religii, ci reliefarea fundamentelor practice, convingerea autoarei fiind că "este mult mai important ca o anumită idee de Dumnezeu să funcționeze decât să fie solidă din punct de vedere logic și științific." într-o bună tradiție anglo-saxonă, Karen Armstrong abordează o bibliografie stufoasă și idei dintre cele mai problematice într-un limbaj extrem de accesibil și de curgător. Așa se face că
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
invocată ca martor obiectiv, transparent, menit să confirme un text scris într-o disciplină logocentrică cum continuă să fie antropologia. Or, ceea ce implicit propune Ioana Popescu prin modul în care prezintă colecția Manakia e inversarea acestui raport: imaginile, combinația acestora, funcționează ca un text în sine, lecturabil într-un cu totul alt mod decît textul scris. "Povestea" scrisă de Ioana Popescu, care însoțește și pune în ramă fotografiile fraților Manakia, pare să dețină în raport cu acestea un rol secundar. Statutul de simplu
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza". Psihanaliza este astfel, încă un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar sacralitatea funcționează ca un soi de background al lor, postulând că "ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu"; prag de inhibiție și motor de refulare. Dihotomiile reconstruite de Kristeva vin ca manifestări de gândire dualistă tare. Sacrul este deopotrivă relație dată
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
prefaci că nu observi că majoritatea deciziilor abuzive ale P.S.D.-ului nu ar fi putut fi luate fără complicitatea ireponsabilă a U.D.M.R. Mă refer, evident, la măsurile care calcă în picioare practicile democrației. Partidul d-lui Marko Bela a funcționat pe post de ciomag în câteva împrejurări în care democrația românească a fost faultată grosolan. Fără votul U.D.M.R., probabil că în acest moment Rompres ar fi fost un organ independent, așa cum are nevoie orice țară în care democrația e
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
Omul crede neclintit în sistem - notează totul cu speranța că efortul din acele zile grele îi va fi răsplătit. Există posibilitatea să vi se facă milă de domnul Cristescu: este înghițit fără speranță de o mașinărie infernală care continuă să funcționeze haotic și cînd pe străzi se trage în populație. Nimic din agitația de afară nu intră în ritmul egal al notelor lui V. Cristescu. Foarte multe personalități importante sînt personaje și în jurnal (mai mulți aici) și în dosar (doar
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
cîteva fraze în care cronicarii și alți oameni de cultură din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea se refereau la originea romană a românilor, la originea latină a limbii, la unitatea locuitorilor din cele trei țări. Selecția pozitivă a funcționat coerent, reasamblînd fragmente importante pentru istoria formării unei conștiințe a identității naționale. Totuși, pentru o istorie alternativă - a conflictelor și a diferențelor -, pot deveni semnificative tocmai pasajele sistematic omise de comentatori. Stolnicul Constantin Cantacuzino (mă refer de fapt la Istoria
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar. Vor exista acolo câteva coleoptere cu corn de rinocer, cu pântecul lat și cu aripi boante placate cu o crustă
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
ajunși aici, n-am putea ocoli faza decepționantă, colaboraționistă, a activității lui G. Călinescu, de după 1944, an în care n-a întîrziat a-și certifica atașamentul la propaganda comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
am putea ocoli faza decepționantă, colaboraționistă, a activității lui G. Călinescu, de după 1944, an în care n-a întîrziat a-și certifica atașamentul la propaganda comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
lor? Am putea lua în calcul, așa cum ne propun cîțiva fani ai Călinescului, factori marginali precum intonația cu care au fost citite în public unele texte ditirambice ori mimica schimonositoare ce le-a însoțit? E limpede că, de-ar fi funcționat și o oarecare intenție autopersiflatoare, ea ar fi fost subordonată histrionismului adulator, corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
care ne înlănțuie". Cu alte cuvinte e un soi de deturnare a absurdului de la propria-i identificare, dincolo de care nu mai e nimic (absurdul se absoarbe pe sine), silindu-l să facă drumul înapoi spre rațiune și spre morală. Absurdul funcționează ca un aparat de control al anomaliilor, ca un paradoxal instrument de "schimbare" a unei lumi strîmb alcătuite. O schimbare nonviolentă, la antipodul celei preconizate de Marx, bizuită pe "iluminare". Intervine, în baza stabilirii ilogismului, o tehnică temerară a reabilitării
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
e cazul să avem forme organizate clandestin acasă. Pe urmă, doamna Bușulenga m-a pus la "Revista de istorie și teorie literară" ca să mă vindece de aceste chestii deocheate, cum ar veni. Cînd eram mic, eram deci mai degrabă colectivist, funcționam ca liant, multă lume considera că eram un factor coagulant foarte bun. Acum am ajuns elitist - bine, e și marea mizerie care te înconjoară și care te sufocă, te obligă la "elitism". Elitist devii, nu cred că te naști. Ați
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
așa cum există unele de conviețuire socială. Sînt lucruri care nu se fac, Luminița Marcu! * În fine, Petru Romoșan scrie un text inadmisibil contra lui Andrei Pleșu. Observatorul îl găzduiește fără să clipească. Problema, pentru Romoșan, nu e că CNSAS nu funcționează, că fosta securitate e protejată de chiar instituția creată ca s-o demaște, că președintele subcomisiei parlamentare destinată să limpezească situația îi amenință pe membrii CNSAS în cel mai pur stil golănesc ("V-arăt eu vouă!"); problema pentru Romoșan e
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
cu "jocuri de noroc". În România comunistă se jucau toate jocurile de noroc posibile pe atunci, inclusiv ruleta în cazinouri de apartament. Așa că îi dăm dreptate lui Dumitru Dragomir că a ajuns în pușcărie condamnat de o lege comunistă care funcționa la ordin. Dar după aceea, prin ce miracol a ajuns Dumitru Dragomir la Scornicești? I s-a dat o a doua șansă sau, pur și simplu, a fost victima unei confuzii de partid pe care a reparat-o ulterior securitatea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
în anul care va confirma sau va infirmă dacă toată efervescenta din 2002 a fost de substanță sau a fost accidentala; rămîne de văzut în ce măsură climatul cinematografic românesc se va însănătoși cu adevarat, va căpăta coerentă, soliditate, continuitate, sau va funcționa mai departe pe principiul deal-vale, cînd la bal cînd la spital, ba în selecție la Cannes, ba luni de zile fără absolut nici o premieră ! Dintre momentele mai colorate ale sfîrșitului de an, nu se poate să nu notam și noi
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase A. de-a înțelege realitatea. Ar fi trebuit să arunce o privire în trecutul nu foarte îndepărtat pentru a studia logica sistemului în care încă funcționăm. Ceaușescu a stat până la capăt în umbra lui Dej, după cum Iliescu s-a ferit să întindă prea tare coarda nesupunerii față de Ceaușescu. în lumea noastră, unde Evul Mediu conviețuiește cu postmodernitatea, nu poți încălca nepedepsit cutumele. Dacât să te joci
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
Paolo Albani și Berlinghiero Buonarroti, Aga Magéra Difúra, Dizionario delle lingue immaginarie (Bologna, Zanichelli, 1994), pentru italiană e pomenit un "alfabeto farfallino" (un fel de "alfabet fluturesc"), în care consoana-suport a silabelor dublate e "f": Luca devine Lufucafa; la fel funcționează englezescul eggy-peggy sau aygo-paygo, în care consoana e "g". Lingvistul Otto Jespersen (Mankind, Nation and Individual. From a Linguistic Point of View, 1946) descrie, într-un capitol dedicat "excentricităților lingvistice", asemenea "jocuri copilărești". Putem constata că în daneză există (printre
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
Liviu Dănceanu Uneori uitarea e remediul nedreptăților suferite, suprema mângâiere a celor vrednici, dar și a celor nevrednici, funcționând ca o măsură de consolare a întregii noastre ființe. Alteori însă, uitarea corupe de-a dreptul istoria, semănând - vorba lui Shakespeare - cu "un uriaș monstru de ingratitudine". Iar cea mai amară dintre ingratitudini este negarea gloriei prin uitare. Nu de
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
aceste detalii, vom stărui puțin asupra eseului amintit, indiscutabil unul dintre cele mai frumoase din volum. în primul rînd trebuie remarcată abilitatea cu care criticul ne face să descoperim textul puțin cîte puțin, pe măsură ce îl demontează și ne arată cum funcționează. Revin frecvent termeni destul de tehnici (subiect, fabulă, discurs), se vorbește din nou despre autorul real și autorul model (ca pură strategie discursivă), despre ecartul dintre realitate și iluzie sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care le străbate
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]