KorAP: Find »[drukola/base=funcționalist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...18 >

438 matches

Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752

fumatul, alcoolismul, consumul de droguri, prostituția) ca fiind expresii ale thanatosului (dorinței de moarte). Abordarea sociologică. Teoriile sociologice aduc în atenție noțiunea de conformism social și interconexiunile care se crează între conformismul social și devianța socială în contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
noțiunea de conformism social și interconexiunile care se crează între conformismul social și devianța socială în contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui Parsons, devianța este o stare de alienare, o ieșire din standardele sociale pe care societatea are

[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560

52 2. Istoria socială a universităților europene 52 Rezumat 57 Capitolul III. Manifest și latent în funcționarea instituțiilor educaționale. Funcțiile școlii 59 1. Justificarea construcției instituționale a școlii prin apelul la funcții - John Dewey 59 2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii 60 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore 61 2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului uman 62 3. Funcțiile școlii astăzi 63 3.1. Transmiterea culturii dominante 64 3.2. Promovarea integrării sociale și

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
mai degrabă mecanisme de adaptare a sistemelor școlare la „cererea de educație” și la efectele accelerării dezvoltării economice. Meyer, Ramirez și Soysal extind această teorie (1992) printr-o variantă care acoperă multe dintre dificultățile celor anterioare. În contradicție cu teoriile funcționaliste, de tip conservator sau conflictualist, ce înțeleg schimbarea instituțională ca mecanism adaptativ, cei trei sociologi susțin că educația de masă s-a impus în contexte atât de diferite din punct de vedere politic (stat independent sau dependent), economic (țară dezvoltată

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
instituțiilor educaționale. Funcțiile școliitc "Manifest [i latent în func]ionarea institu]iilor educa]ionale. Func]iile [colii" O privire fugară asupra principalelor texte din științele educației, dar și a celor de politici educaționale permite constatarea persistenței unui mod de gândire funcționalist în tratarea locului sistemelor formale de instrucție în ansamblurile sociale. Majoritatea politicilor educaționale se legitimează prin apelul la presupuse funcții, sau „finalități”, ale școlii. Mai aproape de domeniul acestei cărți, tratările sociologice convenționale ale școlii, marile manuale americane de sociologie generală

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
acestei cărți, tratările sociologice convenționale ale școlii, marile manuale americane de sociologie generală, de pildă, continuă să privească abordarea funcțiilor școlii ca pe o direcție convenabilă, cel puțin din considerente pedagogice. Capitolul de față nu își propune să analizeze modul funcționalist de tratare a școlii, ci să dezvăluie tensiunea dintre adepții sistemelor moderne de învățământ și criticii acestora așa cum se reflectă ea în dezbaterile dintre laturile vizibile și cele ascunse ale învățământului. În plus, capitolul va arăta că evoluția concepțiilor privind

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
criticii acestora așa cum se reflectă ea în dezbaterile dintre laturile vizibile și cele ascunse ale învățământului. În plus, capitolul va arăta că evoluția concepțiilor privind funcțiile școlii reflectă dinamica polemicilor din jurul sistemului educațional și transformările majore care au afectat paradigma funcționalistă. 1. Justificarea construcției instituționale a școlii prin apelul la funcții - John Deweytc "1. Justificarea construcției instituționale a școlii prin apelul la funcții - John Dewey" Gândirea socială modernă a promovat imaginea unei societăți organizate sistemic, sau organic, în care diferitele unități

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
parte, un sistem școlar liber și universal poate oferi șanse de dezvoltare personală independent de rasă, sex sau clasă socială. Aceste deziderate sunt realizabile doar într-un sistem democratic. În continuarea acestui capitol voi trata: 1. geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii, cu o scurtă trecere în revistă a funcționalismului ca paradigmă; și 2. funcțiile școlii așa cum sunt ele descrise de majoritatea teoreticienilor - în primul rând anglo-saxoni -, subliniind așa-zisele funcții latente. Un loc important îl rezerv la final unor

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
descrise de majoritatea teoreticienilor - în primul rând anglo-saxoni -, subliniind așa-zisele funcții latente. Un loc important îl rezerv la final unor studii de caz dedicate disputelor din jurul curriculumurilor, atât în România, cât și în străinătate. 2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școliitc "2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii" Funcționalismul a fost o paradigmă dominantă a sociologiei occidentale în perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial. Raționamentele formulate în această cheie au fost constant criticate pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
subliniind așa-zisele funcții latente. Un loc important îl rezerv la final unor studii de caz dedicate disputelor din jurul curriculumurilor, atât în România, cât și în străinătate. 2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școliitc "2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii" Funcționalismul a fost o paradigmă dominantă a sociologiei occidentale în perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial. Raționamentele formulate în această cheie au fost constant criticate pentru câteva defecte fundamentale care se aplică și celor

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
chiar reacționar al funcționalismului, acesta putând fi văzut ca o încercare de justificare, prin apelul la concepte de genul nevoilor, a organizării societății în lumea occidentală, ce se vedea asediată de comunism; b) teleologismul funcționalismului, instituțiile sociale părând, în viziunea funcționaliștilor, să îndeplinească niște scopuri supraumane, ceea ce introduce în explicație o nuanță metafizică deloc pe placul celor cu o orientare individualistă; c) incapacitatea funcționalismului de a explica schimbarea- de a răspunde la întrebarea de ce se transformă sau dispare o instituție socială

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
Problema devine mai politică în momentul în care înlocuim tratarea generală a schimbării cu chestiunea schimbărilor controlate: cum se justifică schimbarea a ceva care este deja justificat prin însăși funcția sa sociologic determinată? Încercând să atenueze criticile de acest gen, funcționaliștii au inovat permanent arsenalul lor conceptual, făcându-l în cele din urmă aproape de nerecunoscut. Sunt celebre contribuțiile lui Merton, care a introdus concepte precum funcție/disfuncție sau funcție latentă/funcție manifestă. Înaintea parcurgerii conținuturilor diferitelor funcționalisme care au abordat școala

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste. Societatea este văzută ca un ansamblu de poziții, care sunt definite prin îndatoririle (funcțiile) asociate. Imperativele funcționale, adică nevoile sistemului, sunt: distribuirea membrilor societății în aceste poziții, îndatoririle corespunzătoare trebuind să fie îndeplinite de către indivizii din societate, și ocuparea pozițiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
poate induce poziția. Evident că pozițiile cele mai înalte în societate le au indivizii care, din pozițiile pe care le ocupă, extrag cantitățile cele mai mari din toate categoriile de recompense enumerate. Dar de unde derivă așa-zisa „importanță socială”? Pentru funcționaliști, poziția socială este o dovadă a rolului care îi corespunde, argumentul fiind evident tautologic (dacă poziția e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la fel ca și importanța

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
derivă așa-zisa „importanță socială”? Pentru funcționaliști, poziția socială este o dovadă a rolului care îi corespunde, argumentul fiind evident tautologic (dacă poziția e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
fiind evident tautologic (dacă poziția e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este anterioară stratificării, ea justificând recompensele diferențiate acordate pozițiilor sociale (Cherkaoui, 1997). La Davis și Moore, școala îndeplinește următoarele

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este anterioară stratificării, ea justificând recompensele diferențiate acordate pozițiilor sociale (Cherkaoui, 1997). La Davis și Moore, școala îndeplinește următoarele funcții în raport cu sistemul social: - transmite

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
să completeze teoria câtă vreme ierarhizarea sistemului de poziții sociale care constituie structura socială este de negândit în afara unui sistem de valori 1. 2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului umantc "2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului uman" Curentul funcționalist tehnologic, sau al tehnofuncționalismului în alte formulări, se inspiră tocmai din tendințele care au constituit contextul dominației paradigmei funcționaliste. De altfel, concepții precum cele ale lui Davids, Moore sau Talcott Parsons, alt celebru funcționalist, au constituit sursa de inspirație pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
sistem de valori 1. 2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului umantc "2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului uman" Curentul funcționalist tehnologic, sau al tehnofuncționalismului în alte formulări, se inspiră tocmai din tendințele care au constituit contextul dominației paradigmei funcționaliste. De altfel, concepții precum cele ale lui Davids, Moore sau Talcott Parsons, alt celebru funcționalist, au constituit sursa de inspirație pentru savanții din școala funcționalismului tehnologic. Mai mult, formulările funcțiilor educației în cadrul acestei școli reiau, în alt limbaj, punctul de

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
tehnologic și școala capitalului uman" Curentul funcționalist tehnologic, sau al tehnofuncționalismului în alte formulări, se inspiră tocmai din tendințele care au constituit contextul dominației paradigmei funcționaliste. De altfel, concepții precum cele ale lui Davids, Moore sau Talcott Parsons, alt celebru funcționalist, au constituit sursa de inspirație pentru savanții din școala funcționalismului tehnologic. Mai mult, formulările funcțiilor educației în cadrul acestei școli reiau, în alt limbaj, punctul de vedere funcționalist. Pentru tehnofuncționalism, oferta unui sistem educativ puternic dezvoltat este un răspuns la cerințele

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
altfel, concepții precum cele ale lui Davids, Moore sau Talcott Parsons, alt celebru funcționalist, au constituit sursa de inspirație pentru savanții din școala funcționalismului tehnologic. Mai mult, formulările funcțiilor educației în cadrul acestei școli reiau, în alt limbaj, punctul de vedere funcționalist. Pentru tehnofuncționalism, oferta unui sistem educativ puternic dezvoltat este un răspuns la cerințele (imperativele funcționale) ale producției industriale, în condiții de boom economic și tehnologic: - dezvoltarea resurselor umane ale unei națiuni industriale; - selecția și alocarea justă a acestor resurse; - realizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
și funcțiile considerate evidente ale școlii, cum ar fi aceea de formare a forței de muncă calificate, sau chestionând presupoziția rentabilității sociale a investiției în educație. Pentru cei din școala acreditărilor, printre primii critici „din interior” ai utopiilor meritocratice și funcționaliste (Collins, 1979), diplomele, spre exemplu, nu arată competențele profesionale sau educative ale individului, ci sugerează în termeni foarte generali niște calități ale persoanei. Conflictualiștii, dar și individualismul metodologic vor relua cu vigoare întrebările lăsate fără răspuns de către funcționaliști. 3. Funcțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
meritocratice și funcționaliste (Collins, 1979), diplomele, spre exemplu, nu arată competențele profesionale sau educative ale individului, ci sugerează în termeni foarte generali niște calități ale persoanei. Conflictualiștii, dar și individualismul metodologic vor relua cu vigoare întrebările lăsate fără răspuns de către funcționaliști. 3. Funcțiile școlii astăzitc "3. Funcțiile școlii astăzi" O analiză sumară a literaturii de specialitate ar sugera că nici acum sociologia - și în special sociologia educației - nu se poate debarasa de abordările de tip funcționalist, cel puțin în planul unor

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
întrebările lăsate fără răspuns de către funcționaliști. 3. Funcțiile școlii astăzitc "3. Funcțiile școlii astăzi" O analiză sumară a literaturii de specialitate ar sugera că nici acum sociologia - și în special sociologia educației - nu se poate debarasa de abordările de tip funcționalist, cel puțin în planul unor dezbateri fragmentare, ca instrument conceptual și analitic facil sau ca tactică pedagogică relativ eficientă. Situația este evidentă mai ales în cazul sociologiei americane, cea care a dezvoltat cel mai serios, în fond, funcționalismul sociologic și

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
funcționalismul sociologic și a suferit cel mai mult de pe urma hegemoniei acestuia. Pe de altă parte, accentul s-a mutat de la tratarea funcțiilor evidențiate în perioada tehnofuncționalismului la cea a funcțiilor latente, ascunse, indicând o distanțare critică față de discursul specific sociologiei funcționaliste convenționale. În general 1, se adoptă clasificarea mertoniană a funcțiilor în latente și manifeste. Funcțiile manifeste cele mai evidente ale școlii ar consta în transmiterea cunoașterii și alocarea statusurilor. Lynne Chisholm a analizat recent (apud Voicu, 2003) sistemele educaționale europene

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]