519 matches
-
implică un risc semnificativ. De multe ori conducătorii impun în acele proiecte elemente derivate din propriile dorințe și nu din realitate. Opusul este "ordinea ereditară", coșmar al construcțiilor juridice și al parlamentarismului. Din perspectiva ordinii ereditare "politica unui popor se fundează pe aptitudinile pe care poporul le are într-adevăr, iar nu pe aptitudinile pe care legiuitorul ar dori ca poporul să le aibă" ( Rădulescu-Motru, 1996: 24). Prin promovarea politicii ordinii ereditare se realizează ceea ce ne stă în putere și nu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este de a arăta că realitatea cognitivă se poate distribui pe mai multe niveluri ierarhice, o distribuție care are ca lege ordonatoare gradul de adevăr, de claritate, cât și de siguranță gnoseologică. Dar, la rândul ei, această ierarhie cognitivă se fundează pe o ierarhie a realității ontologice, pe „cantitatea” de existență pe care o poate avea „ceva”. În continuare, această ierarhie generează și este congruentă cu o ierarhie etică, a virtuților: mai mult adevăr implică mai mult bine, iar, în ordine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unii din colegii lor obțin note slabe, în clasele organizate în manieră cooperativă elevii sunt apreciați pozitiv și ajung să aibă rezultate bune în condițiile în care ceilalți membri ai grupului au aceleași rezultate. Principiile învățării în condiții de cooperare fundează o largă varietate de forme de interacțiune, de la ajutarea episodică a colegului de bancă de către elevul mai avansat, până la grupurile cooperative de învățare organizate de profesor după o anume tehnologie educațională, pe care le vom descrie succint mai jos. Dacă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
era doar unul formal, munca interdisciplinară fiind cerută în fapt de înseși obiectivele profesiei de asistent social. Cerința formării interși multidisciplinare a asistenților sociali, nevoiți să dea răspunsuri științifice, calificate, la situațiile complexe ale individului în mediul său de viață, fundate pe teorii din multiple domenii socio-umane, este definitorie pentru identitatea profesiei. De aceea, ca parte integrantă a programului de formare în asistență socială, s-a ridicat problema ponderii pe care trebuie să o aibă științele sociale și umane în profilul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
eliminarea cauzelor care au produs riscurile majore sau cel puțin cu diminuarea în timp a acestor cauze. Eliminarea pe cât posibil a formelor de discriminare și oferirea unui pachet de dezvoltare individuală centrat pe oportunități egale. O angajare a ajutorului social fundat pe principiile justiției sociale și a respectului pentru drepturile omului. O abordare de tip integrator-holistic a problemelor sociale pentru cei în dificultate pentru a nu crea un dezechilibru funcțional în politicile de suport (viziunea sistemică asupra nevoilor și proceselor de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ad-hoc, nestructurate, care pot conduce la activități de „mal praxis”, greu de corectat în timp de către specialiști. Supervizarea are o funcție importantă și în dezvoltarea și perfecționarea personalului angajat în profesia de asistență socială, ea propunând un „Ghid de practică” fundat pe cunoaștere specifică, motivație profesională și intervenție socială. Procesul de supervizare pleacă de la standardele profesionale în evaluarea, monitorizarea permanentă a activităților, abilităților și a modalităților specifice de sprijin pentru cei în dificultate. Sunt impuse condiții clare de desfășurare a planului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Pornind de la premisa că structurile imperfecte ar putea compromite sau chiar distruge organizația, Drucker își propune analiza avantajelor și dezavantajelor câtorva tipuri de structuri organizatorice: două dintre ele sunt bazate pe sarcini (structurile funcționale; structurile pe echipe), alte două sunt fundate pe rezultate (structurile descentralizate federativ; structurile descentralizate simulate), una se centrează pe comunicare (structuri prin sisteme). Nu putem insista asupra acestor structuri, îl invităm însă pe cititor să parcurgă această parte din lucrare. Subliniem doar două idei ale autorului: o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
principiul opus, cel al creativității (al unei imaginații productive). În fine, obiectivitatea, În măsura În care ea mai este, survine Într-un al treilea moment, după confirmarea intersubiectivă a unui produs al imaginației individuale; și ea nu mai e ceva plin, capabil să fundeze prin soliditatea lui de nezdruncinat, ci un dat susceptibil de grade ale realității, care suferă el Însuși nevoia continuă a unei fundări. Treitate (natură moartă) Titlul Însuși al capitolului humboldtian pe care tocmai Îl citiți trimite la ceea ce vom avea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că în trecerea de la o generație la alta numai legăturile pe linie masculină prezintă relevanță: copiii femeilor (indiferent dacă e băiat sau fată) sunt excluși de la participarea la descendență (vezi figura 4, apud Fox, 1972). Figura 4. Descendență patriliniară Patriliniaritatea fundată pe rezidența patrilocală este un model mai răspândit. Societățile bazate pe agricultură și păstorit practică acest sistem. Îmbinând avantajele de descendență și rezidență cu cele ale puterii economice și politice, dominația bărbatului este fără rivalități din partea femeilor. Sistemul nu are
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Simionescu-Râmniceanu, directorul Editurii Cultura Națională, iar Camil Baltazar e autorul relatărilor O vizită la sculptorul Jalea și O vizită la „Bibliofila” din str. C. A. Rosetti. De vorbă cu Fisher-Galați, despre expoziția de carte rară, deschisă de Asociația Bibliofilă Română, fundată de H. Streitman, H. Fisher-Galați, Al. Tzigara-Samurcaș, Mișu Antoniade, Ion Minulescu, M. Negreanu și Aristide Blank. După comprimarea revistei, tot în pagina a patra e încadrată spirituala microrubrică „Cu ochi și cu sprâncene”, de la pagina a șasea, cuprinzând comentarii năstrușnice
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Institutul Teologic din București, de unde se și pensionează. Nu i s-a aprobat să-și dea doctoratul în anii dictaturii. Un capitol din teză va fi publicat în Shakespeare, un psiholog modern, prima lui carte, apărută în 1979. După 1989 fundează Editura Ramida. R. a abordat mai multe domenii, remarcându-se mai ales ca prozator și eseist. Până în 1990 i se editează mai ales transpuneri din literatura engleză și americană (George Eliot, Oscar Wilde, Herbert Spencer, precum și Povestiri stranii. Pagini antologice
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
figurează George Duma, colectivul redacțional schimbându-se pe parcurs. În editorialul-program, intitulat Sub două îndemnuri, se arată: „S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui dintâi poet care a trăit, a visat și s-a stins pe țărmul mării noastre”. Sunt publicate versuri de Al.T. Stamatiad, George Gregorian, N.I. Herescu, Ion Minulescu, Radu Gyr, Virgil Carianopol, Ion Pillat, Alexandru Gherghel
PONTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
antecedentele sale un fenomen Y care îl produce în modconstant și, în consecință, ar putea să îi fie cauză. Formularea de ipoteze cauzale se realizează deci prin selectarea din fenomenele empirice care însoțesc fenomenul de explicat. O asemenea idee se fundează însă pe o presupoziție eronată: termenii relației cauzale, cauza și efectul, sunt dați în experiență înainte și independent de formularea ipotezelor cauzale. Problema este doar de a-i selecta dintre celelalte date ale experienței. În experiența noastră „naturală” sunt date
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale asupra culturilor stă enunțul cauzal „combinația dintre un anumit mediu natural și o tehnologie generează un anumit tip de cultură”. Această lege cauzală, remarcă autorul, pare să fie infirmată empiric. „Ceata”, de exemplu- o formă arhaică de organizare socială, fundată pe un număr restrâns de familii -, apare, la un nivel scăzut de tehnologie, în medii naturale foarte diferite: atât în jungla africană, cât și în stepele americane. Cauza culturilor nu trebuie însă căutată în aceste medii concrete - junglă, stepă etc.
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eficienței, care este un corolar al celei funcționale, după care analiza structurală ce dezvoltă modelul sistemului ca mulțime de elemente interdependente. Capitolul 3 ANALIZA FUNCȚIONALĂtc "Capitolul 3 ANALIZA FUNCȚIONALĂ" Argumente pentru analiza funcționalătc "Argumente pentru analiza funcțională" Schema funcțională se fundează pe evidența că omul este un subiect activ. Atât individual, cât și colectiv, el își construiește fără încetare propria existență. Omul este o „fabrică” de sisteme orientate finalist. El însuși este un asemenea sistem. Își face și reface în permanență
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest capitol descrie un model de sistem: sistemul fiualist „deschis” în termenii lui Ludwig von Bertalanffy, care își orientează întreaga sa activitate în sensul automenținerii și dezvoltării sale. MihuAchim (1973) are dreptate să considere, în acest sens, funcția ca fiind fundată pe ideea de autoreglare. Analiza funcțională reprezintă unul dintre comportamentele de bază ale gândirii sociologice, existentă explicit sau doar implicit în practic orice încercare de explicare a fenomenelor sociale. Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM-MEDIU: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
b) Relația funcțională este o relație complexă, formată din mai multe relații cauzale mai simple. Artur Stinchkomb (1968) consideră schema funcțională ca fiind compusă din trei termeni legați între ei prin relații cauzale simple: Figura 4.1. Structura schemei funcționale fundată pe trei relații cauzale simple (apud Stinchkomb, 1968) unde: H = variabilele homeostatice, stările funcționale care trebuie menținute. S = elementul care produce aceste stări. T = tensiunile sau dificultățile care tind să perturbe pe H, dacă elementul S nu îl cauzează continuu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o alternativă nouă, care trebuie să probeze că, pe de o parte, este viabilă, iar pe de altă parte, este superioară în ceea ce privește o serie de consecințe funcționale considerate importante. Este cazul comparării sistemului tradițional de asigurare a disciplinei în muncă, fundat nu numai pe recompensă, ci și pe pedepse, cu un nou sistem nonpunitiv: „disciplina fără pedeapsă” (Campbell, Fleming și Grote, 1985). Evaluarea celor două metode de a asigura disciplina în muncă se face prin compararea a două grupuri de întreprinderi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
deci o relație constantă și ordonată între elementele unui sistem, luând forma unei legi universale. Claude Lévi-Strauss (1970) visa la ordonarea elementelor care compun culturile într-un tablou similar cu cel al elementelor chimice imaginat de Mendeleev. Un asemenea tablou, fundat pe o lege structurală, ne-ar ajuta să prevedem totalitatea configurațiilor culturale (în cazul tabloului lui Mendeleev, al configurațiilor chimice) stabile. Pentru a înțelege mai clar acest tip de analiză, să recurgem la un model abstract. • Sistemul este format din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este „proiectat” în așa fel încât să aibă un rol bine determinat în funcționarea întregului. Analogia dintre societate și organismul biologic include aceeași viziune. Paradigma societății ca sistem de roluri, atât de populară în sociologie la un moment dat, se fundează pe o opțiune holistă. Nu este întâmplător că este adesea utilizată metafora „piesei”: societatea este o „piesă”, indivizii sunt distribuiți în diferite roluri ale acesteia, conflictul global al piesei fiind însă primar în raport cu rolurile particulare ale personajelor. Holist poate fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fi analizată nu numai societatea în ansamblul ei, ci și diferitele subsisteme ale acesteia. O întreprindere poate fi considerată ca un sistem finalist care se autoorganizează în așa fel încât să maximizeze realizarea finalităților sale. Teoria actuală a organizațiilor este fundată, în cea mai mare parte, în mod clar pe opțiunea holistă. Individualismul metodologic pornește de la presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme care se integrează, se modifică și se subordonează reciproc. Nici un nivel de organizare nu este absolut: toate sunt relative. Teoriile întreprinderii tind să se fundeze, în cele mai multe cazuri, pe o perspectivă holistă. Întreprinderea este privită ca un sistem, și nu ca un suprasistem, fiind preocupată de maximizarea finalităților sale globale, de perfecționarea organizării sale, de integrarea mai eficace a membrilor săi. O asemenea abordare este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procesul de determinare a comportamentului de către condiții. Când analizează comportamentul politic al burgheziei, Marx pornește de la condițiile social-economice obiective și demonstrează cum îl determină acestea (Marx, 1960). Desigur, acțiunile politice ale burgheziei, instituțiile politice pe care ea le constituie se fundează în mare măsură pe conștiința, ideologia sa politică. Dar aceasta exprimă, la rândul său, poziția obiectivă a burgheziei, condițiile ei social-economice de viață. În Ideologia germană, Karl Marx și Friedrich Engels (1958, pp. 72-73) ne oferă un model excelent de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cei care au întemeiat o instituție socială sau alta s-au pierdut, dar nu întreaga semnificație a acestora, pentru că ea nu a existat în mod sistematic în mintea lor. Considerarea conștiinței ca intermediar strict determinant în lanțul determinismului obiectiv se fundează pe postulatul raționalității actorilor sociali. Dacă luăm în considerare relația cauzală dintre condiții obiective-forme de organizare se presupune că oamenii concep forme de organizare adecvate condițiilor. Același lucru este valabil și în modelul funcțional de sistem. Caracterul rațional al actorilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suntem în fața unuia dintre miturile societății moderne: autoritatea acceptată exclusiv în virtutea competenței și a raționalității. Teoriile actuale ale deciziei indică faptul că, în problemele complexe, cunoștințele disponibile nu sunt, de multe ori, suficiente pentru a reduce complet incertitudinea, de a funda decizii optime. Doar într-o asemenea situație, deciziile ar putea fi acceptate numai în virtutea raționalității și competenței lor. Competența, în condițiile cunoașterii actuale, nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și în colectivitățile carecultivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]