745 matches
-
Ele se nasc, trăiesc și uneori se căsătoresc o singură dată pentru totdeauna" spune, nu fără oarecare dreptate, autorul, deși "vitalitatea unora dintre ele depășește mult cadrul operei în care apar, după cum și absența lor din acțiunile altor scrieri este funestă". Autorul își manifestă (în acest sens) cîteva convingeri: dacă Sir Falstaff ar fi fost prezent la Elsinor, lucrurile ar fi mers mai bine pentru Hamlet și ai săi; dacă lui Don José i-ar fi apărut în care Figaro, gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Constantin Țoiu În caietul cafeniu, subțire, liniat școlărește, cu un 1944 al meu, strict personal, ca și cum războiul ar fi fost cu totul secundar pentru mine, - an funest, pus pe copertă, după cerneala mai neagră și mai clar imprimată probabil după o revizuire, scrie: ... Experimentul cu pisica decerebrată după modelul lui Sherington, animalul nu mai manifestă nici o emoție, ci doar o mimică automată. Injectându-i-se, în starea
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial și o parabolă cvasiperfectă ca Telenovela leoaicei Niobe, nu se volatilizează printr-un hocus-pocus textual, ci se amplifică și se multiplică, arătându-și condiția de funestă generalitate. Cu o desfășurare mai amplă, această "telenovelă" dă cele mai puternice pagini ale volumului și va rămâne o piesă de forță oricând antologabilă: "Niobe, leoaica virgină din savanele Africii, a furat/ un ied de gazelă. (sunt sigură,-mi spun
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial și o parabolă cvasiperfectă ca Telenovela leoaicei Niobe, nu se volatilizează printr-un hocus-pocus textual, ci se amplifică și se multiplică, arătându-și condiția de funestă generalitate. Cu o desfășurare mai amplă, această "telenovelă" dă cele mai puternice pagini ale volumului și va rămâne o piesă de forță oricând antologabilă: "Niobe, leoaica virgină din savanele Africii, a furat/ un ied de gazelă. (sunt sigură,-mi spun
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Neculce pe vremuri. Și, într-o bună dimineață, la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
actualizare. În pofida efortului de obiectivare (cu atât mai prețios cu cât domeniul de cercetare este unul al tuturor subiectivităților), autorul are o asumată perspectivă de dreapta. Aceasta impune o anumită imagine legată de sensul bun al Istoriei, blocat și reorientat funest prin totalitarismul comunist. De-o parte regăsim așezarea, întocmirea, tradițiile și cutumele autohtone, etosul familiei, al muncii, al datoriei, într-un "bun autoritarism" și un "tradiționalism productiv", într-o "gospodărească rigoare morală" și o "firească aristocrație a valorilor perene". Această
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
o clasă politică dominată de piticanii morale și escroci patentați, nu e aproape normal ca astfel de monștri să se bucure nu doar de interes, ci și de credibilitate? Adevărul e că societatea românească e incapabilă să se despartă de funestul ei trecut comunist. Legați cu fire nevăzute de istoria recentă, am rămas prizonierii unui sistem în care imbecilizarea sistematică s-a dovedit a fi triumfat - tare mi-e teamă - ireversibil. Faptul că șaptesprezece ani de tranziție n-au fost capabili
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
unui sistem în care imbecilizarea sistematică s-a dovedit a fi triumfat - tare mi-e teamă - ireversibil. Faptul că șaptesprezece ani de tranziție n-au fost capabili să propună alte modele demne de interes, decât cele comuniste, e un semn funest pentru societatea românească. Îi datorăm lui Iliescu - personajul a cărui malignitate va trebui evaluată în întreaga ei monstruozitate - persistența fascinației față de apocalipsa comunistă. Neobosit intrigant, ahtiat după putere și beneficiind de-o inexplicabilă influență în rândul pesedeilor, Iliescu rămâne garantul
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
mult frunțile încrețite de griji. Din acest motiv, despre morți se cuvine să vorbim numai de bine, sau mai curînd se cere să nu mai vorbim aproape deloc. Altminteri, e un afront adus vigorii noastre vitale dacă pomenim de spectrul funest al celor care au murit. E ca și cum am ține morțiș să le stricăm oamenilor ziua insinuîndu-le în suflete teama de moarte. Tocmai de aceea soluția dată de Epicur problemei morții rămîne cea mai ingenioasă formă sofistică prin care poți arăta
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
Lăutarul (Vasile Barbu). Numai și pentru a fixa în memoria noastră astfel de date și tot merită ca un palat de aproape 200 de ani să fie conservat cu sfințenie. Mai cu seamă că a scăpat - miraculos! - de "cutremurele" sistemului funest. Cineva îmi spunea că nemții păstrează ca pe un obiect de cult și o bancă, dintr-un parc din Weimar, pe care stăteau adesea, la sfat, Goethe și Schiller, bancă purtând o inscripție lămuritoare. Iar noi - adică, autoritățile ieșene, Ministerul
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
dezaxați absorbiți în propriul univers infernal, învăluiți într-un glamour maladiv, într-o lumină artificială, onctuoasă, cu o muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i găsesc corespondentul literar n-aș ezita în a-l alege pe André Pieyre de Mandiargues sau
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
selecteze monștrii femeli din specia hoaștelor, a harpiilor. Excelentă este apariția prezentatoarei de televiziune Marilyn (Diane Ladd) la emisiunea Marilyn Levens Starlight Celebrity - pe actriță o putem vedea și în Wilde at Heart (Suflet sălbatic, 1990) - sau a unei femei funeste care îndeplinește funcția de herald malefic pe lîngă Nikki Grace - onomastica joacă și ea rolul ei. Dialogul bizar, șocant, constituie una din specialitățile lynchiene, personajele capătă relief în cîteva schimburi de replici, iar regizorul știe să selecteze detaliul esențial și
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Era cunoscută povestea ei cu biletul acela cedat cu nici un an în urmă și cu prăbușirea, plus faima creată că purta ghinion. Era ca și cum însăși aviația ar fi ocolit-o acum pe donatoarea de bilete buclucașe... Fusese, sigur, o nimereală funestă. Funcționara de la agenție o simpatiza pe Zizy, - să joace billiard, o femeie ca ea, și să devină și campioana ieșeană la jocul ăsta viril cu tacul, era ceva care îți impunea. Cum-necum, îi făcuse rost în cele din urmă de
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
și profesionale vor spori lumina pe care Dumnezeu a pus-o în noi. În afara acestei divine asimetrii, izbăvitoare pentru cel ce crede în Vechiul, ca și în Noul Testament, Luminarea, catalizată de apropierea morții (autorul-personaj invocă în mai multe rânduri niște funeste analize), reunește și densifică fragmentele de real. Scriitorul pare dezorientat, rătăcit printre oameni și cuvinte; însă acest proces lăuntric va schimba în mod fundamental datele disparate ale "texistenței" lui, înlocuind mlaștina cu un templu. În punctul cel mai înalt al
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
populismului stângisto-resentimentar -și probabil că aici va și rămâne. Propoziția de mai sus cuprinde o veritabilă artă poetică inspirată de manualele simpliste ale bolșevicilor. E cea mai bună dovadă că Geoană nu are nici o intenție să tragă învățăminte din aventura funestă în care și-a împins partidul. Sigur, Geoană e liber să uite orice. Din nefericire pentru el, lista lucrurilor catastrofale pe care le-a făcut nu poate fi uitată chiar atât de ușor. El nu are nici măcar scuza că a
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
vitalismul". Cu această doctrină "demarează o inevitabilă politizare a gîndirii", care, în concret, "a pus bazele dramei moral-politice a secolului XX". Așadar prin refluxul moralei de sorginte religioasă, ca și prin defecțiunea celei iluministe, mînate de un raționalism nescutit de funeste excese, s-a produs un gol în care s-a dezvoltat o "nouă sensibilitate" în cunoașterea și practica socială, frecvent atașată așa-numitului postmodernism. Crepusculul moralei moderne a dus la o disipare, la un pluralism al eticilor numite "slabe", "persuasive
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
transferabil de la un individ la altul. Fiecare are trecutul lui, al ei, înregimentările și evaziunile sale, o evoluție distinctă în tiparul de constrângere generală. Numai în viziunea primitivă a "teoreticienilor" realismului socialist trecutul era obligatoriu întunecat și infect, de un funest caracter burghezo-moșieresc. A lipi, astăzi, o etichetă contrară, dar similară, echivalându-ne biografia cu timpul istoric pe care s-a suprapus, ar fi un gest la fel de reducționist. Amprentată, indiscutabil, de Epoca de Aur, în faza sinistră a anilor '80, copilăria
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au vreo relevanță în direcția presentimentelor funeste. Gradul de probabilitate încurajează mai degrabă negația. Dar există, totuși, situații pro și contra. Un scriitor ca Mihail Sebastian de exemplu, care își pune zece ani din viață sub lentila de precizie a unui Jurnal cu notații de mare acuitate
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
la securitate, plastografi, manipulatori de profesie, naivi isterici, sindicaliști corupți, intelectuali ratați, ONG-uri clonă, independenți de fațadă. Pe scurt, o societate civilă trucată și partide expirate, care defilează în criză de soluții cu marionete. E posibil să găsiți în funesta galerie de mai sus oameni de bună-credință, mai puțintei la minte, luați de val în marea de vorbe despre pericolul dictaturii. Eu nu i-am văzut, dar poate există. Câteva ONG-uri, mogulii și păreriștii lor speriați de șomaj, trei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
chestiuni nu apare precis. Avantajele ca și dezavantajele acestui sistem au fost discutate de noi prin diferite rapoarte și publicații, asupra căror vom reveni În prezent. Aboliționismul nu-1 discutăm. Adoptarea lui ar constitui cea mai mare greșală și cu urmări funeste, atât din punctul de vedere moral cât și acel al răspândirei boalelor venerice. Datele culese În epoca de Înainte de 1930, deci În timpul reglementarismului, deși insuficiente, ne dau oarecare indicii asupra răspândirei boalelor venerice În raport cu acest regim. Socotim Însă, că putem
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
forțele normative ale diverselor entități particulare și colective trebuie să se Împace și să se armonizeze cu expresiile directe ale Suveranității Statului. Aceasta cere un efort reciproc de comprehensiune și de adaptare, fără care cele mai grave și cele mai funeste perturbări În viața societății și a Statului vor fi inevitabile. În organizațiile sindicale trebuie deci să pătrundă, așa-zicând, «simțul» Statului, mai presus de acela de clasă sau de corporație”. c) Biserica Statul nu poate - și nu trebuie - să ignoreze
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie la cheremul unei manifestări empirice a arbitrariului. Calitatea de persoană, proprie oricărui subiect, nu poate fi materie nici de votații, nici de deliberări, de-o parte sau de alta”. Filosoful italian sesizează (și incriminează, totodată!) că: „Eroarea cea mai funestă a tuturor sistemelor care se numesc democratice este exact aceea de a crede că totul În Stat, poate să fie obiect de deliberări făcute valabile printr-o majoritate oarecare de voturi. Din nefericire - continua remercabil gînditorul neokantian al Dreptului -, există
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
am fost și care m-a tulburat atât de mult, că n-o voi uita niciodată; cât voi trăi, până în ziua Eternității, până în momentul în care voi câștiga acele tărâmuri a căror esență scapă înțelegerii și simțurilor noastre, semnul său funest îmi va otrăvi viața - îmi va otrăvi, am scris, dar voiam să spun, mai degrabă, că am purtat totdeauna în mine această cicatrice și că voi rămâne pentru totdeauna marcat de ea. Mă voi strădui să scriu ce-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]