126 matches
-
au țesut nenumărate fire din propriile lui gânduri. Acum, când mergi pe stradă, trebuie să le Îndepărtezi cu mîinile. Mathilda, Mathilda... Unde ești? Unde te-ai ascuns? Chipul tău strălucește pe fiecare fir de iarbă. Pe fiecare frunză de copac. Funigeii Îl culeg și-l poartă În bătaia vântului... Noimann pășește cu grijă. Ochii de pe jos se agață de tălpile sale. Încearcă să-l cîntărească. Dar nu au ce cântări. Cum poți cîntări ceva care nu există decât ca o adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
timpul acela care trecuse și peste el, și peste ea. Ciudatul sentiment că nici nu fusese timp. Sau tot ce fusese se mistuise, se amestecase, se revărsase acum ca dintr-un sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit să plec spre locul meu de pe malul iazului. Dinspre vale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
organele în drept să fii lăsat să termini facultatea. Asta înseamnă că pe viitor trebuie să fii la fel de muncitor și cu o conduită ireproșabilă. Am înțeles! Ești liber... * Toamnele ce veneau asupra satului din potcoava codrului se lăsau domol cu funigei și miros de gutui... Toamna din acel an însă era mai altcum parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
loc meșterul metaforei, Ionel Teodoreanu, în cartea sa „Masa umbrelor”: „Crâșmă cu zid adânc, ferestre zăbrelite, păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate cu frumuseți, ne oprim. Privim unul către
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii toamna. Undiță era ultimul. Avea cea mai dificilă misiune. Să Înainteze În liniște, dar să și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am apropiat de Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită că i-a lăsat întrebarea fără răspuns și începu să-și plimbe nervos degetele prin părul lui. Ochii el priveau în neștire jocul funigeilor în fereastră, prin creieri îi trecea necontenit ușa încuiată și gândul că trebuie să plece numaidecât. În aceeași vreme totuși buzele ei șopteau strîns: ― Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... Îmi promiți ?... Promite-mi! El se sculă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Liceul „I. L. Caragiale”, iar în 1973 Facultatea de Filologie, secția română-italiană. Un timp profesoară la școli generale (1975-1979), va intra apoi în presă, ca redactor la „Scânteia tineretului” (1980-1989) și la „Tineretul liber” (1989-1991). Încercări, cu poezie, publică în revista „Funigei” a Liceului „I. L. Caragiale”, însă adevăratul debut se produce cu proză, la „Luceafărul”, în 1970, fiind prezentată de Fănuș Neagu. Va mai colabora la „Amfiteatru”, „România literară”, „Ramuri”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Primele volume de povestiri, Valiza cu zăpezi (1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
cori, bubatul cel mic. Trismus. Parotidită epidemică: fălcăriță, gușarniță, purcică. Choleră: holeră. Pesta: ciumă, buboasă, Maica călătoarea. Intoxicație: adăpat, otrăvire. Morvă: răpciugă. Farcin: cârtiță. Alcoolism: beție. VII. Boli de piele Polihidroză: asudarea mâinilor, asudarea picioarelor. Urticarie: blândă, spuzeală. Acnee: coșuri, funigei, zgăbunțe. Eczemă: bube dulci, zgaibe dulci. Impetigo: pecingine, cur de găină, rofii, spurcat, lișai. Zona Zoster. Herpes Zoster: foc viu. Herpes: arșiță, spuzeală. Furunculi: furnicei, bube, buboaie, zgaibe, imă, copturi, apostime. Scabie: râie, fudulie, boierie, răpănaș, corosta. Erizipel: brâncă, orbalț
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Gane, Caragiale, Delavrancea, Brătescu-Voinești, Duiliu Zamfirescu, Creangă, Slavici, Eminescu, Vlahuță, Coșbuc, Goga, Iosif 1, Sadoveanu, Jean Bart, Patrașcanu, Hogaș, Gîrleanu, 1 Teamă ni-i ca Iosif, dat afară din literatură pe ușă, să nu se întoarcă pe fereastră cu Legenda funigeilor, Cometa, Carmen Saeculare, Caleidoscopul lui A. Mirea etc., căci nu cred că, de nedragul lui Iosif, aceste opere scrise în tovărășie cu Anghel să fie declarate ca neexistente - Anghel fiind decretat în cercurile simboliste "simbolist" și, deci, scriitor adevărat. Și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
evoce altceva -, au toate caracterele poeziei "vechi" și... ceva din Vlahuță, mai ales în stil și în versificare. Iar în Cometa și Caleidoscop, se rostandizează cu mult brio, ceea ce nu ni se pare deloc simbolistic... Mai "simbolistă" ar fi Legenda funigeilor, dar cine nu vede că Iosif, cel dat afară din literatură pentru "vechimea" lui, are mai mult amestec în această legendă decât Cometa și Caleidoscop? Considerația ultimă e destul de puternică, credem, ca Iosif să fie reprimit în literatura română. Agîrbiceanu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu mai puțin paradigmatic între atîtea altele -, cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar pentru a rămîne ei înșiși. Și se vede prea bine acum la ceasul totalei defulări, arta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire a lui Théodore de Banville. Câteva traduceri din La Fontaine, în aceeași colaborare, au apărut postum. E greu de precizat în ce constă contribuția lui I. la scrierile în colaborare cu D. Anghel (Legenda funigeilor, 1907, Cometa, 1908, Carmen saeculare, 1909, Cireșul lui Lucullus, 1910, Portrete, 1910), dar mai ales la Caleidoscopul lui A. Mirea. Supraevaluat de critica sămănătoristă, în special de Ilarie Chendi, I. reprezintă, în cele din urmă, o conștiință patetică. Deși minor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
spirit programatic, sunt indiscutabile. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Versuri, București, 1897; Patriarhale, București, 1901; Poezii. 1901-1902, București, 1902; A fost odată..., București, 1903; ed. București, 1909; Din zile mari, București, 1905; Credințe, București, 1905; Zorile, București, 1907; ed. București, 1909; Legenda funigeilor (în colaborare cu D. Anghel), Iași, 1907; Poezii. 1893-1908, București, 1908; Cometa (în colaborare cu D. Anghel), București, 1908; Caleidoscopul lui A. Mirea (în colaborare cu D. Anghel), I-II, București, 1908-1910; Carmen saeculare (în colaborare cu D. Anghel), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
îndepărtată. Nici măcar nu era un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de lumină, mirosul înțepător al ierburilor și niște dâre argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii aceia unduind în văzduhul înmiresmat. N-aveam să îndrăznesc niciodată să-i vorbesc despre preștiința mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]