581 matches
-
să-ți abat mai degrabă atenția? Acum, în toamna asta curată, se poate observa totul clar. Dacă te uiți la dreapta, se vede lacul și casa voastră de pe mal. Dar nu te întoarce. În locul Vremurilor fericite, de patru luni, numai funingine. Doar un nebun a putut face una ca asta. Îngrozitor. Știu exact ce simți. Barem de-ar fi dormit acasă domnul Vendel, dar nici măcar atâta. Cei de teapa lui scapă întotdeauna. L-ai cunoscut? — La înmormântare. E un tip înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în când mă uitam la petele mici și umede de funingine din colțul ochilor lui, ispitit să le scot de acolo cu degetul înfășurat în batistă. Dar Iag dădu privirii mele altă interpretare. Ridicând mâna și trăgându-și pe ochi borul pălăriei pe care vântul îl întorcea în sus, el îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la una ca asta. Dacă lucrurile stăteau așa, de unde proveneau bucățile de minereu pe care le descoperise până atunci? Ridică ochii spre tavan și privi cu atenție la golul strâmt de deasupra. Pe margini, se vedeau urme de arsură și funingine. Înțelese pe loc cum stătea treaba, cineva aruncase în aer galeria, ca să ajungă mai aproape de filonul aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi scosese el afară, iar zăcământul de metal prețios se afla mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se Îndepărta prin acea galerie infinită, pînă cînd silueta i se topi În penumbră și m-am Întrebat ce făcusem oare. 15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu veți suporta, Sunt un laș, Lașitatea nu are nimic de-a face cu toate acestea, domnule primar, eu am leșinat prima oară, Mulțumesc, faceți ce puteți, Să stingem ultimul tăciune, adică nimic, Cel puțin veți fi aici. Murdar de funingine, cu fața neagră de sânge coagulat, primarul o luă, anevoie, spre casă, îl durea tot corpul, de alergătură, de tensiunea nervoasă, de stat atâta timp în picioare. Nu avea rost să-i telefoneze soției, persoana care i-ar răspunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ce nu se golea în acei ani de măcel mondial, două școli, una pentru fete, cealaltă pentru băieți, și o Uzină, enormă, cu hornuri rotunde care împung cerul și aruncă, iarnă sau vară, zi și noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit viile și câmpurile. Și de atunci, pârloagele și mărăcinii s-au tot întins de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
năvală de năzuinți se-aprinde, Asemeni unui mare și lacom protozoar, Înmugurindu-ți brațe, în noapte le întinde. Al tău, al tău, cuprinsul Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate și haotic? Normal, rărește țigările! Și dacă mori la nouăzeci de ani, ce? Hai, că n-ai cancer și inima e în regulă. Totul normal
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DESCULȚĂ... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Desculță e cărarea către tine Funingine de floare de cais Trec orele zbătându-se-n nebine Îmbrățișări de soare ai dezis Din rai, un iad îmi faci cu-a ta indiferență Tăcerile-ți au lovituri de tun În inima-mi pierdută-n inocență Mai văd în
DESCULȚĂ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362938_a_364267]
-
chiar nu departe de orașul Siracusa. Ce era specific acelei zone, erau răbufnirile, când și când, a temutului vulcan Etna. Acesta, când era lumea mai dragă, răbufnea cu tărie, umplând cerul cu bucăți de rocă și de foc, amestecate cu funingine, ce se răspândeau peste satele din jur, uneori chiar peste orașul Siracusa. Credincioșii din bisericile creștine povesteau că, în trecut, sate întregi au fost acoperite de roci, lavă și funingine, acoperind case, ogoare, păduri, totul! Însă la poalele muntelui viața
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
cerul cu bucăți de rocă și de foc, amestecate cu funingine, ce se răspândeau peste satele din jur, uneori chiar peste orașul Siracusa. Credincioșii din bisericile creștine povesteau că, în trecut, sate întregi au fost acoperite de roci, lavă și funingine, acoperind case, ogoare, păduri, totul! Însă la poalele muntelui viața continua, și nu mult timp după dezlănțuirea temutului vulcan, totul reintra în normal, iar oamenii reveneau iarăși în satele părăsite, căci pământul din jurul vulcanului era deosebit de roditor. În localitatea Catania
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
brațe, până lângă un pârâu cu apă rece. Aici, unul câte unul, membrii familiei lui Hortensio își reveniră. Nu le venea a crede prin ce trecuseră și cum de scăpară cu viață! Li se dădu apă rece, se spălară de funingine, apoi începură să se uite unii la alții. - Doamne! zise Theodoros. Aici este numaidecât o minune de la Dumnezeu! Cum de-a apărut acest om, așa, pe neașteptate, sacrificându-și viața pentru oameni necunoscuți! Cine este acest om? - Cum, nu-l
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
Artemios! Acum văd că există o Mână Cerească ce conduce lumea. Vom vorbi pe îndelete despre acest lucru. Casele din localitatea de la poalele vulcanului încă mai fumegau. Lanurile de grâu, de asemenea. Toată valea, toate grădinile fuseseră umplute de zgură, funingine și praf gros, așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
munte de temut, vulcanul Etna. Dar cum era să-l găsesc pe Artemios? Am tot întrebat, dar se părea că nimeni nu știe ceva precis. Am văzut atunci muntele Etna explodând într-un un fum negru, în coloane întunecate de funingine și lavă, înălțându-se spre cer. În loc să fug de munte, ceva mai degrabă mă atrăgea spre el. Mă înfiora gândul că poate Artemios este undeva în dificultate, și ar avea nevoie de cineva să-l ajute! Așa am ajuns în
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
părea să se liniștească, distrugerilor seismului i-au urmat pârjolul focului (o nenorocire nu vine nicidată singură!), o uriașă perdea, un uragan de “miez solar” cu limbi de foc ce “matură” cerul lipindu-i, ca un gumilastic, o pătură de funingine albă amestecata cu fomoioage groase de păcura și pucioasa neagră, acestea parcă “înșurubându-se” în înalt ca niște coloane înfoiate pentru a nu se prăvăli cerul. Un alt paradox, care nu-l anulează și nici neagă pe primul, ci îl
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
căruțele trase de caii lor și încep să se târască înapoi, pe drumul spre casă. Învăluiți de miresmele insuportabile și cu ochii înroșiți de fumul usturător, acesti defavorizați poartă, totuși, pe chip, un zâmbet tainic care răzbate de sub praful și funinginea care le acoperă față. În mod sigur au acasă pe cineva care se va bucura de ceea ce au găsit ei în rampă de gunoi de lângă “tăul fără fund”, de la marginea satului Cehei - suburbie a orașului Simleu, jud. Sălaj. A plecat
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
iar vagoanele de clasă, pentru pasageri, urma să le care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că locomotiva mergea cu cărbuni. Ea era neagră tăciune, doar anumite piese îi străluceau ca aurul. Dar nu erau din aur, cum ne păcălise bunicul lui Klesch, când eram mai mici, ci din alamă. Așa îl cunoscusem pe Culiță, viitorul
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
unde „Călăuza” arunca piulițele trebuia să fie verde; dacă un copac avea zece crengi, atunci Tarkovski le verifica pe fiecare-n parte cum arată-n cadru - poate că trebuie tăiată sau lungită, sau poate trunchiul copacului ar trebui uns cu funingine pentru un negru mai intens - astfel încât, toate erau aduse la starea necesară pe care și-o dorea. „El nu suporta niciun element întâmplător nimerit în cadru”, relatează M. Ciugunova. Tot ea ne spune: „Cât de mult îi plăceau lui Tarkovski
CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349387_a_350716]
-
coapte pe plită și umplute cu o cremă obținută din sămânță de cânepă zdrobită. În această zi, gunoiul din casă nu se dă afară, ca să nu ai supărări și pagube la recolte și vite. În schimb, se curăță coșurile, iar funinginea se aruncă în vie ca aceasta să de-a rod bogat. Găinilor li se dă să mănânce din sită ca să facă multe ouă. Prima persoană care vă intră în casă, în seara de Ajun, trebuie să fie bărbat, dacă se
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN FOLCLORUL ROMÂNESC ŞI EUROPEAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347661_a_348990]
-
chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric de vid umplut cu funingine. Undeva, peste desișuri și contuiruri indefinite, zărera pete de lumină difuză, ca de soare la apus, mascat de relief. S-a lăsat condusă de susurul lichid și sursa de lumină... -Copilul dumneavoastră este cam străveziu... E aproape verde!... Deceți-l la
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
și foarte brunetă, care mergea iute-iute pe drum și vorbea repezit, printre dinți; Flocea (Gheorghe Brănescu) - purta barbă lungă și avea foarte mult păr pe piept, era fierar-potcovar (țigan românizat) și obișnuia să lucreze gol până la brâu și plin de funingine de la foale; Găzaru (Laie Teșcuț) - în tinerețe fusese negustor ambu¬lant de gaz; Ghița Primita (Ghița Hereșanu, Ghița lu’ Dudeș) - umbla noaptea (se pare că era somnambulă) și adeseori vorbea singură, fără rost; Gospodaru (Laie Bășoi) - atunci când era întrebat ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
potrivit celor spuse mie de glasul nevăzut. Am stat așa cam un ceas uitându-mă la el: stătea și sirianul spunând versete din Scriptură. Și am văzut fiilor, mă jur pe Domnul, deasupra capului lui așezată o porumbița plină de funingine, ca și cum ar fi ieșit din cuptor, jumulita și urât mirositoare. Atunci am cunoscut că porumbița inegrita și rău mirositoare, care mi s-a arătat, înfățișa credință lui. Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu jurământ, cu multe lacrimi și suspine
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
pe mefistofel în ajutor în aventuroasa noastră pornire spre cucerirea golfului de corali din care vom face candele cerești pe care îngerii le vor aprinde la raclele sfintei iubiri care zace în cimitirile de groază ale apocalipsei ninge peste noi funinginea din oasele domurilor funerare e verde frigul iernii dincolo de tine femeie o ceață moale ne-afundă-n uitare flori virgine mor peste amintirile noastre sub blândul adio ne facem și noi seară ne facem noapte și iluzie cornul nostru mai suna-va
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz, Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș de șatră“, în
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]