335 matches
-
vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asupra lui contemplarea deșertului. La fel ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată a unei sfinte de pe altar ca să vadă dacă se sprijinea pe picioare sau pe pari necurățați, de mult timp olarul nu mai era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi mirosite, pipăite și mușcate, cu frunze, tuberculi și muguri ce se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau dacă trista melancolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fie ea și cu oameni pe care-i cunoștea. Olăria și casa unde locuia împreună cu fiica și cu ginerele lui se aflau la celălalt capăt al satului, în câmp, departe de ultimele clădiri. Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina probabil de pregătit prânzul, era ora, Ce să fac, îi spun imediat, sau după ce mâncăm, se întreba, Mai bine după, las furgoneta în șopron, nu se va duce să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ultimele clădiri. Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina probabil de pregătit prânzul, era ora, Ce să fac, îi spun imediat, sau după ce mâncăm, se întreba, Mai bine după, las furgoneta în șopron, nu se va duce să vadă dacă aduc ceva, nu e zi de cumpărături, cel puțin vom mânca liniștiți, adică va mânca liniștită, eu nu, la sfârșit îi spun ce s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot atât de puțin. Pe vetustele lui temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au perpelit vasele din care Centrul n-a vrut să primească decât jumătate, iar, acum, deja răcit, așteaptă o nouă încărcătură. Cu o atenție exagerată, Cipriano Algor băgă furgoneta în șopron între două grămezi de lemne uscate, apoi se gândi că ar putea vedea de cuptor ca să mai câștige câteva minute, dar n-avea motiv, n-avea justificare ca altădată când se întorcea din oraș și cuptorul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în șosea, nu băgase de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dintre străzile transversale, iar Cipriano Algor, în ciuda vârstei, își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se grăbesc. Bătrân sau tânăr, azi vrea liniște. Și n-ar fi o idee bună să-l sfătuiască Marta să ia furgoneta, pentru că cimitirelor, mai ales celor sătești, campestre, bucolice, le datorăm să mergem pe jos, nu din pricina vreunui imperativ categoric sau vreunei impoziții transcendentale, ci din respect față de conveniențele pur umane, atâția au fost în pedestre pelerinaje venerând tibia unui sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și ieși fără să audă șoapta femeii, Poate că ai dreptate. Ploaia cădea din nou, era aceeași burniță înșelătoare, aceeași pulbere de apă dansând și amestecând distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie, chiar dacă nu de model recent, așa cum știm. Sub dudul negru, apa se scurgea de pe frunze în picături mari și rare, acum una, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu jumătate din vase, care, între paranteze fie spus, n-au fost încă scoase din furgonetă, Cipriano Algor a început, de la o oră la alta, să nu-și mai merite reputația de muncitor matinal, câștigată într-o viață de multă trudă și puține sărbători. Acum se scoală când soarele e pe cer, se spală și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că vrea să-i dea atenție, se hotărî să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță capul, era evident că nu ignora că un zgomot ca ăsta e urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de a împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă, și, înainte să apuce să-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din cer și de toți demonii de pe pământ, vă rog, să-l oblige pe cel interogat să răspundă că niciodată în viața lui n-a avut un asemenea animal și nici n-a auzit de el. Cu Găsit vizibil în furgonetă evita monotonia descrierii și economisea repetițiile, era de ajuns să întrebe, Câinele ăsta e al dumitale, sau al tău, în funcție de gradul de intimitate cu interlocutorul, și să audă răspunsul, Nu, Da, în primul caz va trece fără întârziere la vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i permise olarului raționamentul sinuos că Găsit nu poate fi de acolo, de parcă în vreo lege universală a animalelor domestice ar fi scris că unde e un câine nu pot fi doi. În sfârșit, Cipriano Algor opri cu un scrâșnet furgoneta la poarta femeii în doliu, strigă, și când ea apăru, îmbrăcată cu bluza și fusta ei neagră, îi dădu un bună ziua mai sonor decât e firesc, vina pentru subita dizarmonie vocală e a Martei, ca autoare a zănaticei idei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dați importanță, poftim, și să sperăm că n-o să-i cadă prea repede toarta. Femeia își întinse mâinile ca să apuce urciorul de gât, îl strânse la piept și mulțumi din nou, Mulțumesc, domnule Cipriano, în clipa aceea văzu câinele în furgonetă, Câinele acela, rosti. Cipriano Algor simți un șoc, nu-i trecuse prin cap posibilitatea că tocmai Isaura Estudiosa ar putea fi stăpâna lui Găsit, iar ea spusese Câinele acela de parcă l-ar fi recunoscut, cu acea expresie de surpriză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încrederea, Uneori e nevoie să abuzezi puțin de ea, Așa credeți, Da, Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră, Și mie, domnule Cipriano, La revedere, La revedere. Cu urciorul strâns la piept, Isaura Estudiosa privi din poartă furgoneta care se întorcea ca s-o ia înapoi pe drumul pe care venise, se uită la câine și la bărbatul care conducea, bărbatul îi făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le aparține, simpatiile familiei Gacho în chestiuni canine, de când îi cunoaște, s-au îndreptat mereu spre moloși și alți câini agresivi. Ne-a mers bine în dimineața asta, îi spuse câinelui Cipriano Algor. Peste câteva minute ajunse acasă. După parcarea furgonetei, Găsit își privi fix stăpânul, înțelese că deocamdată era scutit de obligațiile lui de navigator, și se îndepărtă, dar nu în direcția cuștii, ci porni în plimbare cu aerul inconfundabil al celui care s-a hotărât că a venit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cui le-ai spus. Cipriano Algor nu răspunse. După aceea, cum fiica lui îl privea așteptând, liniștită, se hotărî, Vecinei, Care vecină, Cea cu urciorul, Ah, da, te-ai dus să-i dai urciorul, De aia l-am pus în furgonetă, Bineînțeles, Da, Atunci, dacă înțeleg bine, ea ți-a explicat că n-avea rost să umbli după stăpânul lui Găsit, Da, ea, E, fără îndoială, o femeie inteligentă, Așa pare, Și i-ai lăsat urciorul, Ți se pare o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcut. Marta a spus-o în alt fel, Deja ai învățat cum se face. Am o afacere între bărbați, azi trebuie să rămâi acasă, îi spuse Cipriano Algor câinelui care dăduse fuga spre el văzându-l că se apropie de furgonetă. E evident că Găsit n-avea nevoie să i se poruncească să urce, era suficient să-i lase deschisă ușa de la mașină cât să priceapă că nu va fi alungat, dar, oricât ar părea de ciudat, cauza reală a agitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, oricât ar părea de ciudat, cauza reală a agitației lui a fost c-a presupus, în anxietatea lui de câine, că va fi lăsat singur. Marta, care ieșise în curte vorbind cu tatăl ei, pe care îl însoți până la furgonetă, ținea în mână plicul cu desenele și propunerea, și deși câinele Găsit nu avea idei clare despre ce sunt și la ce servesc plicurile, propunerile și desenele, învățase totuși de-a lungul vieții că oamenii care se pregătesc să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ia cu ei lucruri pe care, de obicei, le aruncă pe bancheta din spate. Instruit de aceste experiențe, se înțelege că memoria lui Găsit l-a făcut să creadă că Marta își va însoți tatăl în această nouă excursie cu furgoneta. Deși a venit de puține zile, nu are îndoieli că aici e casa lui, însă simțul lui de proprietate, deocamdată incipient, nu-i permite încă să spună, uitându-se în jur, Toate astea sunt ale mele. De altfel, un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum credem că am demonstrat deja prin a + b, două părți, dacă sunt unite, înseamnă ceva în ansamblu. Marta îi făcu tatălui un gest obosit de rămas-bun și se întoarse în casă. Câinele n-o urmă imediat, așteptă să vadă furgoneta dispărând după prima casă din sat, după ce coborâse aleea spre șosea. Când, imediat după aceea, intră în bucătărie, o văzu pe stăpâna casei așezată pe același scaun pe care lucrase ultimele zile. Din când în când își trecea degetele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu mai interesază, acum duce câteva desene pe scaunul de alături, acolo unde le-a lăsat Marta, și nu pe locul din spate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la timp, la urma urmei, mergem odată cu timpul, în timp, și niciodată în afara lui, oricât ni s-ar reproșa că rămânem pe dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe Găsit, un câine a dat întotdeauna bine în anunțurile cu familii fericite, oricât de straniu ar părea, fiind vorba de o creatură irațională, le conferă o nuanță subtilă, dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]