205 matches
-
alese tocmai acel moment pentru a-și face apariția, apropiindu-se în grup de ceilalți întreprinzători din primul rând, chiar în fața meselor de consiliu. Și ea, și Daniel se uitară în altă parte. După un minut, mai aruncă o privire furișă. Dacă într-adevăr Karsh o observase, momentul trecuse. Era îngropat până la brâu în materiale de prezentare, arta de a fi o persoană importantă. Amețită, Karin se uită iar la Barbara, care-și ridică o palmă într-un gest de salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noroc a avut Lavinia asta!” Lacrimi mari i se rotunjeau în colțul ochilor și, până să se rostogolească pe obrajii palizi, le ștergea grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din când în când aprobativ spre nepotul ei, tata. Și bunica și străbunica, îmbrăcate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să-l vadă toți din adunare. Apoi, așezându-se în jilțul impunător, începu să desfacă sigiliile cu mâna lui. De la locul lui, aga Constantin Bălăceanu, ginerele lui vodă și cel mai de încredere om al acestuia, îi supraveghea din priviri furișe pe ceilalți doi Constantini, pe Brâncoveanu și pe marele stolnic. Agitația stolnicului atât de evidentă îl liniștea, pe când calmul Brâncoveanului îl punea pe gânduri. Să fi fost oare doar rolul pe care și-l asumase întrun scenariu imaginat chiar de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când un fecior îi suflă jupânului cine se îndreaptă spre cafenea, Hamie își lăsă mușteriul în mijlocul vorbei și se îndreptă spre ușă săși primească oaspeții. Primul intră marele logofăt, apoi marele spătar Mihai, Ianache Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putem aștepta să treacă Paștele ca să aflăm și noi și să hotărâm ce este de urmat. Așa că, Ștefane, ia răvașul și, urmărindu-l, spune-ne ce este cuprins în el. Ștefan luă scrisoarea și începu să vorbească încet, aruncând priviri furișe în toate părțile. — Să trăiești, măria ta, și iertare pentru că te tulbur la vreme de reculegere. În răvaș, mitropolitul de la Odrii îi scrie lui vlădica Theodosie că vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămâneau peste noapte să-l păzească pe Brâncoveanu. La lumina puțină a lumânărilor, Antim vedea cum se schimbă expresia feței celui care până în dimineața acelei zile fusese suveranul Valahiei. Frica nu-l mai făcea să tresară și să arunce priviri furișe în toate părțile, acum zâmbetul lui de totdeauna și liniștea care-i încetinea reacțiile șterseseră cutele feței, seninul rugăciunii era reflectat de întreaga atitudine a voievodului, pentru că era cu adevărat voievod cel care din scaunul domnitorilor țării asista la sfânta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adevărat, declara satisfăcută și chiar încântată. După repetate amânări, Bart acceptase, în sfârșit, să vină în vizită acasă la părinții ei, în Cartier, pe o stradă liniștită și elegantă, plină cu vile din epoca interbelică, în care se instalase pe furiș dar confortabil, începând din 1948, protipendada postbelică a regimului comunist. Întrevederea îndelung pregătită avu loc într-o duminică liniștită de la începutul toamnei, care făcuse brusc să înceteze arșița insuportabilă de peste vară, și părinții Cameliei se arătară din prima clipă cât
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când profesorii erau cu spatele. E prima noastră lecție de artă din copilărie, așa-i? Nudurile sunt Îmbrăcate. Sunt Îmbrăcate cu sentimente nobile. Fiind cu șase ani mai mare, fratele meu nu făcuse niciodată baie Împreună cu mine. Îi zărisem organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dăm masa la o parte și În locul ei să așezăm o pătură...Desigur, poate fi mai confortabil... De acord?” Și cum gansterii Încuviințară, o strigă pe nevastă-sa: „Gironda...Te rog, În locul mesei, așează pătura cea nouă...” Privind’o pe furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce o fi găsit la țiganul ăsta? Mai urât decât „Scaraoschi” și, fără un picior? Unii oameni invidioși bârfeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde nimerea. Invidios Balaurul, exclamă. „Norocos ești, Doctore... Peste o sută milioane drahme...!” Marelui ghinionist”, Îi dădură lacrimile. Privi cu coada ochiului, pe furiși, la yataganul ce-l avea la Îndemână. Un singur salt...!! În următoarea secundă Însă, realiză imposibilul. Nu mai era așa tânăr și pe deasupra cu un picior de lemn...! Iar Doctorul... Nu, nu era soluția cea mai potrivită...Toate privirile erau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la noii veniți. Curiozitatea Însă, Îi temperă elanul nervos; o studie pe furiși, iar după primele investigații, rămase dezamăgit! Ochii de o culoare incertă nu-i spunea nimic, părea blondă dar nu era sigur, fața o avea acoperită cu o broboadă din care nu i se vedea decît vârful nasului și nici statura
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori copii vecinilor...Nevasta lucrătorului observând nedumerirea mea, mă scoase din Încurcătură...” „Sunt ai noștri, să ne trăiască. Nouă fete și șapte băieți...!!” „Mut de uimire Șefule, am oferit la fiecare separat câte o banknotă de zece lei, privind pe furiși la femeia ce Încă era preocupată de alăptarea noului născut. Era destul de tânără și cred eu În jurul a patruzeci de ani. Mai avea timp să aducă pe lume Încă trei - patru locuitori ai acestei supra populate planete. Am Îndrăznit totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu fete unele mai apetisante decât celelalte, apoi puse un „Se aprobă” toată cantitatea, rostind. „Dute la secretară să pună ștampila iar dacă mai ai nevoie de alte deficitare materiale, te aștept cu multă plăcere...!!” Buimăcită, secretara Îl privea pe furiși În timp ce punea ștampila rotundă pe semnătura ministrului, comentând. „Curios...! Asemenea aprobări, de multă vreme...! Cum a-ți reușit...?” „Simplu...Totuși, ministrul e băiat de treabă...! Acum, mă pot prezenta la Ploiești la fabrica de carton asfaltat să ridic marfa...?” „Evident
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin gând dar rosti prevăzător. „În mod sigur realizez: sunteți suficient de inteligent iar capacitatea intelectuală vă ridică pe treptele cele mai Înalte a cunoașterii. După ce servim o mică gustare promit, poate veți Înțelege acordându-mi ajutorul...!” Studiindu-l pe furiși, Atena avea remușcări pierzându-și timpul cu un asemenea exemplar ce-i ședea mai bine În, Grădina Zoologică!! Pe mai departe socoti: dacă totuși va Încerca să pună În aplicre planul inițial, va comite un act necugetat. Acest individ, vândut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la Înălțime tot felul de materiale, ce de fapt erau În legătură directă cu executanții. După alte câteva zile de activitate Tony Pavone observă un lucru ciudat. În fiecare dimineață la Începerea lucrului, unii deținuți mai descurcăreți se Îndreptau pe furiși către anumite locuri cunoscute numai de ei, revenind imediat radiind de bucurie, Înfulfecând de zor produsele culinare trimese de acasă prin intermediul civililor ce lucrau În șantier...! Tentația de-a intra În legătură cu un civil cerându-i ajutorul să-i aducă vești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu avea timp. Peste treizeci de procese care urmau să fie judecate În câteva ore, multe erau deja cu sentințe gata stabilite așa Încât judecătorul derula procesele pe bandă rulantă...!. În ciuda avertizării dată de gardian, Tony Pavone reuși să privească pe furiși către asistența din sală, observând-o arhiplină. Auzi fără a Întoarce prea mult capul, Încurajările foștilor colegi de muncă, mai auzi unele femei plângând din care Însă nu recunoscu pe nici una...! „Ești nevinovat...!” - se auzi o voce din sală. „Te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
RONDEL DE VACANȚĂ Într-un rapid de litoral La al concediului soroc Visezi la soarele de foc Și la nisipul de cristal, Și-admiri, furiș și echivoc, Cîte un tors mai senzual Într-un rapid de litoral La al concediului soroc. C-așa-i sezonul estival, Ba dacă ai puțin noroc Găsești dublură pe-al tău loc, Nu stai ca-n lojă sau în stal
RONDEL DE VACAN?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84339_a_85664]
-
împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite să care moloz și pietriș, să tragă, ființă fără sex și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea tabacheră cu chibritelniță. O mișcare nesigură - furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o opri să apară timidă în fața ușii, mereu la aceeași oră. O mică sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceva Împreună. — Doamne, spun cît pot de animată. Mi-ar plăcea foarte mult. Serios. Dar, sinceră să fiu, acum nu e chiar cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se prelingea În penumbra grădinii, pe lîngă fîntînă. Julián sărise peste Îngrăditură și pîndea casa asemenea unui animal neliniștit. Miquel l-ar fi putut striga de acolo, Însă a preferat să nu alerteze niște posibili martori. Avea impresia că priviri furișe spionau bulevardul de pe la ferestrele Întunecate ale caselor Învecinate. A Înconjurat zidul proprietății pînă În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ar trebui să te îngrijești foarte, foarte bine! Apostol plecă ochii, de-abia stăpînindu-și un simțământ ciudat de revoltă și umilire. Rămase în picioare, rezemat de dunga mesei. La altă masă lungă, un sergent și un caporal scriau, cu priviri furișe spre noul comandant, scârțâind zeloși din penițe. Ar fi dorit să le spună și lor două vorbe, dar se simțea incapabil și-i era frică să nu întîlnească și la ei milă. Atunci apăru în prag Petre, salvator, zicîndu-i: ― Don
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu vârful limbii trandafirii. Înțelese deslușit "în numele împăratului", "crimele săvârșite, dar neizbutite, de trădare și dezertare la inamic", "degradare și eliminare din gradele armatei", "moarte prin ștreang..." ― Sentința va fi executată imediat! sfârși pretorul, îndoind hârtia și aruncând o privire furișă în fața lui Bologa. ― Imediat... imediat, repetă Apostol foarte domol, adăugând în gînd: "Dar ora?... De ce nu spune ora?" Atunci surprinse un gest al pretorului și văzu că plutonierul se apropie atât de umilit, că părea un necunoscut rătăcit aici cine știe cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]