200 matches
-
de teamă ca nu cumva cumpărarea să pară o pomană. Nu voiam nici s-o cercetez mai de aproape, de teamă că aș lăsa să se creadă că aș fi încercat să obțin un chilipir. Am aruncat așadar o privire furișă, declarând apoi pe un ton neutru: — Trei sute, mi se pare un preț bun. O cumpăr. Nu se lăsă dusă de nas: — O femeie nu acceptă daruri de la un bărbat căruia nu-i poate arăta recunoștință. Cuvintele erau ferme, dar tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va trebui să afle aceste trecuturi, să și le însușească, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se prelingea În penumbra grădinii, pe lîngă fîntînă. Julián sărise peste Îngrăditură și pîndea casa asemenea unui animal neliniștit. Miquel l-ar fi putut striga de acolo, Însă a preferat să nu alerteze niște posibili martori. Avea impresia că priviri furișe spionau bulevardul de pe la ferestrele Întunecate ale caselor Învecinate. A Înconjurat zidul proprietății pînă În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cineva și norocul lui era că pe acolo Încă nu se gândise nimeni să facă braconaj, altfel... Când vorbea bătrânul, el nu mai scotea o vorbă și, dacă Ana nu mai era cu ei În bucătărie ca să-și plimbe privirea furișă după mișcările ei, Înțepenea cu capul plecat. Își privea fix vârfurile bocancilor și spunea din când În când da. Animalele despre care vorbea bătrânul nu mai trăiau demult În această pădure de câmpie. Dacă bătrânul avusese cândva ocazia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lumea. Ești nebun de legat. Ce vrei de la mine? Cere-mi orice. Buzz se uită de jur împrejur, îl văzu pe Stompanato la bar dând peste cap o tărie, ca să se dreagă, și pe câțiva cetățeni onorabili aruncându-i priviri furișe lui Mickey, de parcă ar fi fost o gorilă de la grădina zoologică, gata să scape din cușcă. — Nu vreau să te dai prea tare la un tip care o să te supere rău de tot. — Poftim? — O știi pe prietena lui Audrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dudley și al patrulea om trebuiau să fie înăuntru, unde avea loc acțiunea. Buzz îi făcu semn cu mâna omului din colț - complicele lui plătit în avans, pe care îl recrutase într-un bar. Tipul intră în parcare, aruncă priviri furișe în jur și încercă portierele Cadillacurilor și Lincolnurilor înșirate pe lângă gard. Buzz nu se grăbi. Aștepta ca individul pus de pază să remarce și să reacționeze. Paznicului îi trebui aproape o jumătate de minut până să se agite, să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de scorțos cred că n-am mers niciodată. Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate ― noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate? Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și neînsemnată asupra mea, din întîmplare, și-apoi își continuau vorba, eram convins că spun: "Ăsta a reușit la liceu! A intrat la "Lazăr"! Vezi ce frumoasă uniformă are?" Iar celălalt completa: "Și șapca... și ghiozdanul!" Da, da!" Numai cărți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de cai. - Nu are rost, interveni grasul, toți sunt ocupați să strângă cât mai repede și să fugă. - Dacă aveți Încredere În acest călugăr sosit de la templul Shaolin, Îi veți chema, spuse la fel de calm Ștefănel. Călugărul Îi aruncă o privire furișă, care spunea „ Acum mă scoți În față pe mine, dar habar n-am care e ideea ta!” - E adevărat, spuse călugărul, sperând din suflet că necunoscutul știe ce face. Am sosit de la templul Shaolin. Cei doi negustori se Înclinară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mea. Sunt bucuroasă peste poate și sper să pot să-i susțin atenția, dar știu că nu-mi pot permite să o nemulțumesc pe Marea Împărăteasă. Îmi țin ochii în pământ. Simt o mișcare a împăratului și arunc o privire furișă în timp ce Marea Împărăteasă îl întreabă pe eunucul-șef Shim de ce toate fetele par încete și fără vlagă. — Le-ai adunat de pe străzi? Shim încearcă să explice, însă Marea Împărăteasă îl oprește: Nu îmi pasă cum faci rost. Eu judec numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ținându-mi bărbia sus, am primit plecăciuni de la membrii Curții, guvernului și familiilor imperiale conduse de prințul Kung. Prințul arăta chipeș și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă o dată izbită de profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din cap și își înclina bărbia cu grație, zâmbind tuturor celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala era suportată de Patricia numai pînă cînd îi atingeam coapsa cu genunchiul ori pînă simțea în mine valul acela arzător. Atunci iar o zbughea dincolo. Curînd, aceste mîngîieri furișe au ajuns ținta întîlnirilor noastre. Vreau să spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile către un deznodămînt care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru voie mamei sale să ieșim
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În legea lui de se zgâlțâiau ferestrele Înalte ale odăii. Am hotărât atunci că nu mai era cazul să mă Însor cu educatoarea. De a doua zi n-am mai vrut s-o bag În seamă. Chiar dacă trăgeam Încă priviri furișe la cămășile frumos colorate și strânse pe corp, m-am Întors aproape cu supușenie la fetița care Îmi dădea turtă dulce În schimbul feliilor mele de pâine unse cu unt și cu miere. Știi, urangutanule cu barbă, de atunci n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, între suspine. Optimismul se transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să cutreiere libere, departe de orice probleme. Și reuși. Atmosfera de vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să facă. Partea de jos mi-a tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a mă lua de braț. Dă-mi brațul, a spus el adăpostindu-mi cotul în căușul brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noastră să se „piardă“ în șirul de nunți din lumea bună, plănuite pentru toamna următoare. O ușă se deschide cu putere undeva, pe hol, podeaua din lemn scârțâie în depărtare, iar eu și Bea ne aruncăm una celeilalte niște priviri furișe. — Claire, începe Bea, mușcându-și unghia de la degetul mic, așa cum face întotdeauna atunci când nu știe cum să exprime ceva cu delicatețe. (De zece ani, de când suntem cele mai bune prietene, ne cunoaștem, și una și cealaltă, limbajul trupului și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ceva Împreună. — Doamne, spun cât pot de animată. Mi-ar plăcea foarte mult. Serios. Dar, sinceră să fiu, acum nu e chiar cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în curând observă prezența polițiștilor înarmați cu pistoale-mitralieră, ce păreau că ocupă posturi strategice, în vreme ce grăsanul cu uniforma transpirată era tot la postul lui, agitând brațele, dar se vedea că era mai nervos decât de obicei și că arunca priviri furișe în jurul său. „Mă caută, își spuse. Dar n-o să mă recunoască niciodată cu hainele astea...“ Mai târziu, la opt fix, cu o precizie de cronometru, cortegiul ministrului își făcu apariția la capătul bulevardului și Gacel observă cum Ali Madani urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul cel mai ceremonios cu putință, Abu Taher Îl roagă pe Omar să se așeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în ziua morții. Mă ridic în șezut deodată și privesc în jurul meu, cine șoptește aici, Udi a adormit deja, cine îmi toarnă pe furiș otravă în urechi, în momentul în care el a adormit, conștiința mea revine pentru a mă tortura, trezește-l, murmură pătura în șoaptă, nu ai auzit că este interzis să lași un copil să adoarmă după ce a primit o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fie martor. De la un timp, pata aceea roșiatică, ivită ici-acolo printre ramuri a început să se împrăștie ca o boală contagioasă, ca un ocean care cuprinde tot ce a fost smarald. Ultimele raze ale soarelui se retrag cu pași furiși după dealul țepos, lăsând în urmă nori trandafirii și, în noaptea ce vine, luna se ridică fantomatică pe cer. Ca niște păsări cu aripile întinse și pline de diamante, apar stelele. Toamna domnește în noaptea feerică, umedă și răcoroasă. Un
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea, ștergându-și picioarele. Încercă să-și amintească unde-și pusese hainele. ― Știi bine de ce! (Parker era mult prea ocupat cu propriul corp unsuros și sleit, pentru a-și mai pierde vremea cu examinarea furișă a anatomiei navigatoarei). Asta-i politica celor din Companie, continuă el. Economie de energie, sau altfel spus, rentabilitatea Companiei. La ce bun să cheltuiască un plus de energie pentru încălzirea compartimentului congelatoarelor? Cu cât mai târziu, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea tabacheră cu chibritelniță. O mișcare nesigură - furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]