1,494 matches
-
bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la mare buculc. Să fiu la mic buculc ar fi însemnat să dorm într-un pat frumos și toate astea să nu
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
memorabilă este, de pildă, întâlnirea cu Desdemona, într-un vagon luxos, împodobit cu oglinzi venețiene și candelabre de sticlă care "se mișcau asemenea unor balerine"; aceea cu vagabondul Gonzalo, care îl conduce pe erou la o căsuță, pe jumătate ruinată, furișată în "păpuriș", lângă un râu fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile și trimiterile intertextuale nu
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Liviu Dănceanu Pripășit pe scărița piezișă ca dinții unui pieptene a funicularului, mă furișez prin Porta San Giacomo, aruncând ochiade invidioase dalelor ce asezonează caldarâmul vechi de câteva secole de pe Viale delle Mura. Duomo, basilica Santa Maria Maggiore, Piazza Vecchia, Palazzo della Regione, străzi și străduțe pe care abia se pot strecura, cu infinită
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
simtă vîrsta, iar amanta lui cea tînără își face un rost în viață apoi, firesc, îmbătrînește la rîndu-i și moare. Numai fetele, fecioare și iubețe, / rămîneau la fel. Pîrîiau de tinerețe". Într-un final, așa cum au venit vor și pleca: "Furișate în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă dezvelite". Ochiul avid de frăgezimi răzbate "prin curți și văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare a fi încă un simptom al afundării noastre în subcivilizație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un poem discret furișat printre rânduri; în această confesiune închidem toată slăbiciunea oficiului, în care demonul persistenții e mai puternic decât noi înșine." Totul s-ar fi putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie, și de oboseală, ce-l încearcă
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Alice îmi vorbește despre artPorn și-mi trimite Noctambulario de Benatour. Albedo coboară un satelit, aproape de marginea externă a inelelor, corp neregulat, nonsferic lumina soarelui cade pe acel corp, luminându-l într-o parte orbita excentrică și vâlva ce se furișează undeva, prin spate rotația e haotică X ce dacă vecinii ne fură cârligele de rufe, în frigider congelăm ramuri de stejar: becurile nu pot suporta mai mult de o eclipsă plămânii noștri par camere de fumat, știi? îmi povestești cum
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului ar împietri. băieții mei, ochii atenți prin care viața se strecoară avidă în mine. băieții mei, imperiul spaimei zdrobit în fiecare clipă în podul palmei. băieții mei, convingerea că divinitatea se furișează în îmbrățișarea lor. băieții mei, neblând răsăriți în mine și-au înmulțit lumina și mi-o întorc. băieții mei, viitoarea memorie a unui timp ce nu-mi va aparține, dar prin ea, e și al meu. în viața de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dreptate. Dacă vrei într-adevăr pace, e greu să dai dreptate unuia sau altuia. Ca persoană, ca bărbat, în calitate de columbian o să fiu întotdeauna de partea vulgului, de partea țăranului, care sfârșește prin a fi omorât. Cum ne e teamă, ne furișăm noaptea ca braconierii. Vorbim încet. Eu spun că vorbim despre morțile alea, dar nu putem face nimic pentru ele, doar amor cât e ziua de lungă. Zice că da. Că exagerez. Sunt doar povești. El a văzut lucruri și mai
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
mai repede. Tot astfel cu infinitul: neputința de a-i da o întrebuințare concretă ne silește să-l ocolim cît mai mult. Cînd totuși îl folosim, îl strecurăm în expresii uzale al căror sens e determinat de context, sau îl furișăm în figuri de stil a căror sonoritate ne scutește de situația stînjenitoare de a da explicații pe seama sensului lor. Și astfel, virtutea cuvintelor de a sugera ceva în absența unor sensuri precise se dovedește salvatoare. Așa se face că expresii
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
teză fundamentală. Conform căreia omul vede toate evenimentele istorice prin intermediul microculturii sale. Aici apare un fel de dedublare, avem de-a face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un tip de smerenie aparte. S-a furișat printre evenimente evitând o contaminare reciprocă. O călugăriță care nu mai aparținea lumii acesteia. Doar o consemnează. Istoria - ceva exterior, neasumat. Deși nu-i sunt străine nici voluptățile lumii, vorbind despre foxtrot, charleston... Dar toate astea le abordează din exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în gol... Măriuca s-a furișat spre pat, cu gândul să-i acopere ochii cu palmele și apoi să înceapă jocul ghicitului... N-a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că i-a ghicit gândul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
21.00 de către pedagoga liceului și deschisă abia a doua zi dimineața, la ora 7.00 . Călcam cu grijă pe fiecare treaptă ca nu cumva să alunecăm și să ne rupem gâtul. Odată ce am pus piciciorul pe trotuar, ne am furișat tiptil pe lângă pereți și ne-am dus În spatele școlii, hotărâte să escaladăm gardul spre libertate. Spre marea noastră dezamăgire, acesta era uns cu păcură În partea superioară și peste toate acestea mai avea Înșirate două rânduri de sârmă ghimpată, așa cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat tristă de tot spre casa ei... Atât au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi Maria mai presus de mama ei sau de stareță, se întreba Di, numai pentru că ea aleargă despletită prin pădure, lucru interzis de obiceiurile acestei mănăstiri, cu toate acestea de câte ori presupune că Maria va alerga din nou prin pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină că are
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dintr-ale lui, dar continuă să se uite la băiatul de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași moi, vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie să facă asta, nu ar fi în stare să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un timp, văzând că starostele întârzie începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să se furișeze în noapte spre jocuri numai de ei știute. Tocmai atunci însă bătrânul începu cu glas molcom, liniștit, ca și cum în preajma sa ar fi stat unul dintre bunii-bunilor și i-ar fi șoptit tainica poveste a neamului lor. Prin vorbele lui voia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de pierdut, de absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai mult sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă cu mine câteva politețuri și dispare... ca o boare. O urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și exploziv, de simplu și complicat, de senin și furtună. Există În ființa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]