283 matches
-
să facem. Stăm băgați în casă, ca daca ieșeam afară ne omorau rușii, ne împușcau.” (Marcel Dumitru) „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) „Și mama când a murit, a murit uite așa [cu spatele
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
cortinei. Un bodyguard merge Înaintea lui, celălalt În urmă. Wakefield aruncă o privire furișă; amfiteatrul este plin, cel puțin o mie cinci sute de oameni. Își vede prietenele În primul rînd. Milena și-a Întins frumoasele ei picioare În față. Fustița scurtă și ceea ce el știe că nu se află sub ea Îi dau un fior de moment, dar acesta este urmat de un mai puternic sentiment de frică. În calitatea ei de curator principal, Doris iese prima pe scenă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Mariana, nici măcar salvarea imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai recente trei muze ale sale Îl salvează pe el. În fața pavilionului ungar „dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
știu totul despre Zeus și gașca lui. Anna a oftat și s-a apucat să-și strângă lucrurile. Cred că intru și eu cu tine. Dar înainte să apuce să se salveze, Helen a dat buzna în grădină. Purta o fustiță din blugi și un tricou. Avea părul prins în vârful capului și, ca de obicei, era superbă. Când ne-a vezut, s-a oprit în loc și s-a holbat la noi cu mare atenție. —Uită-te la ele, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de ștințele exacte, iar eu de limbile străine și lucrurile păreau să meargă destul de bine. Dirigintele nostru era un om calm, de o calmitate care mă exaspera uneori, dar ne iubea mult, ne făcea ușoare concesii, cum ar fi o fustiță ceva mai scurtă, un ciorap mai finuț, un toculeț mai înalt, iar noi, fetele, îl apreciam foarte mult pentru asta. Baieților le plăcea să poarte plete, noi, fetele, ne mai puneam cậte un ineluș, o brățară ascunsă sub bluza albastră
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Sau una rea. Orice fel de ceartă, de fapt - întotdeauna au considerat ciondănitul un mijloc perfect legitim de comunicare. Mi-am petrecut viața privindu-le așa cum privește șoarecele o pisică, stând ghemuită, mică și tăcută, ca o furnicuță, într-o fustiță cu franjuri, sperând că, dacă nu mă observau, nu puteau să găsească motiv de ceartă. Cele trei surori mai mari ale mele - Claire, Maggie și Rachel - seamănă cu mama: femei înalte, superbe, cu principii de nezdruncinat. Îmi păreau a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
evada - lectura, somnul, îndrăgostirea, proiectarea unor case imaginare unde aveam propriul meu dormitor și nu trebuia să-l împart cu Helen- așadar, nu eram cea mai practică persoană pe care ai putea-o întâlni. Și apoi, desigur, mai erau și fustițele cu franjuri. E dureros s-o recunosc, dar din adolescență încoace am purtat mai multe fuste lungi în stil hippy cu franjuri, unele având chiar și - o, Doamne! - cioburi de oglindă prinse în material. De ce, o, de ce? Eram tânără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au plecat și ei, așa încât au rămas doar asistentele: multe, simpatice și pline de energie. Le urmăream seara, pe-ascuns, cu lumina stinsă în bucătărie; etajul unu era un excelent observator. Le studiam cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi cunoscut în 1998, aș fi reușit s-o meditez la literatură; dacă m-aș fi întors în 1993, aș fi putut s-o învăț alte lucruri; dacă ne-am fi dus în 1986, aș fi încercat să-i admir fustițele și s-o țin liniștit pe genunchi (stil Codrescu, din Adela). În sens invers, lucrurile se desfășuraseră altfel: în ’86, dădeam târcoale la mare, prin discoteci și „rockoteci“; în ’93, mă așteptau patru puștoaice, în patru orașe diferite (pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cine își mai amintea câte consultații dădusem cu trusa de plastic din librărie? Câte colege simțiseră pe sub bluză stetoscopul de plastic? Câte fuseseră examinate cu spatula de plastic sau vaccinate cu vârful bont și-astupat al seringii de plastic? Ridicam fustița ușor, în pauze, cu grijă să nu ne vadă ceilalți doctori, și-aplicam înțepătura pe locul dinainte stabilit: sub diagonala chilotului, pe carnea albă a fesei. Aluviunile imaginilor se depuneau printre gesturi și pași, sedimentând amintirile peste mișcare, mișcarea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mari, noi suntem mici/ Hai să ne tragem de puțulici!“ În plus, mecanica gesturilor îndrăznețe, pe care camarazii mei de joacă le imitau pe fugă în dosul scării sau prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de carne, într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați cu fel de fel de lichide neprevăzute (de la urină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plimbau câte-un cățeluș, zâmbind mârșav, caragialian. Nu le băgam în seamă. Mare greșeală! Mai târziu aveam să realizez că trebuia să mă uit cu mai multă atenție. Fetițele astea multe și mici, cu părul castron sau bucălat, îndesate în fustițe miniaturale și împinse pe stradă în pantofiori negri de lac, anunțau fără echivoc „marfa“ de mai târziu. Materialul părea promițător, trebuia doar cercetat respectuos și grijuliu. Era suficient să studiezi câteva detalii, pentru a depista „piesele“ în devenire și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din dreapta și stânga scării, defilările pe alei, conduse de tovarășul Fernolendo (de 23 august și 30 decembrie, își înfigea tricolorul în ghiveci pe balcon), serile pe întuneric, privind pe geam bezna din cartier, mâna dibace a vărului Costel, plimbată sub fustiță în locul ăla unde doar idioții își închipuie că un copil poate simți ceva. Cu adolescența, discutam altfel. Aici, mintea mea acapara cu poftă fragmentele de istorii ale Mariei, micile imagini calde și perverse ce răsăreau ici și colo din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe, fustițe... Și-așa, jucăriile teleghidate sînt scumpe ale naibii... Că parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să-i duc niște flori și să-i spun că-s bucuros: "Știi, fete voiam, dar mă gîndeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sare lîngă Mihai. Salut! Dacă nu-i premieră, vino pe la mine, vodcă n-am, da' fac rost, că poate mă ajuți la cumpărături; am lista acasă, trebuie s-o dublez: feșe, batiste, pelinci, port-bebi, tetine, sticle gradate, olițe, fundițe, codițe, fustițe... Da' de ce nu mergi cu mine, unde te duci? La autogară, să-mi iau geamantanele. Ia stai! Carnea..., vinul... Mulțumesc! Știi ce bine au prins... Chiar mă-ntrebam cine-i nebunul, cu risipa... Da' mă-ndoiese să-ți mai fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-o sacoșă pe care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l salute. Din prima clipă când îl zărise, simțise nevoia să se ascundă, să aștepte, să nu știe - să nu știe ce? Ce era de știut? Și apoi, oricât arăta de îngrijită și de frumoasă în costumul ei cu fustiță verde, Alex nu dorea ca Rozanov s-o vadă cu părul ud leoarcă și cu fardul spălat. Porni grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doua zi, în persoană, să le viziteze la Papuc. Pearl o convinsese în cele din urmă pe Hattie să-și facă apariția la Institut. Fata își cumpărase la Bowcock un costum de baie sobru, negru, dintr-o singură piesă, cu fustiță. Fusese împreună cu Pearl și la Boutique Anne Lapwing unde își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o urî. Se îndepărtează de motivul însuși. E nevoie de-o ceașcă de cafea și-o capsulă de Dexedrine pentru a mă simți măcar vag enervată de ceva. Brandy, ea poartă un deux-pièces Bob Mackie cumpărat la solduri, ăla cu fustița dreaptă și marele dracu’ știe și subțirea și îngusta nici că-mi poate păsa mai puțin. Are-n picioare niște pantofi făcuți din pielea cine știe cărui animal. Accesorizată, inclusiv cu bijuterii, știți, pietre scoase din pământ, lustruite și tăiate să reflecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ele, zâmbind, ne îndeamnă să ne bucurăm. Altele ne îndeamnă la fel, să ne bucurăm de vremea călduroasă în mijlocul iernii când toată lumea așteaptă zăpada pentru a se bucura de sărbătorile de iarnă. Mai este și inadecvarea ,,domnului dobândă", acela cu fustiță peste pantaloni și durduliu, dintr-o reclamă sinistră menită a-și bate joc de noi, care ne îndeamnă să luăm credite ignorând că jumătate din țară este înecată în datorii. Nimic din toate acestea. Inadecvarea celor de la ASF nu are
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
noastră de a-l struni și a-l articula? G. Liiceanu, Ușa interzisă) [...] "lucrul" acesta care este ireductibilul lor râvnit în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vârsta) - este la gonella, "juponul", "fustița" (G. Liiceanu, Ușa interzisă). Se observă în exemplele citate că numele "simetric" este totuși însoțit de unele determinări, care, sintactic și semantic, se apropie de rolul articolului (această, orice), sau se subordonează unui substantiv articulat (un (anumit) tip, nivelului). 3
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
vreau să fiu nici băiat, nici fată. Nu pot să-l întreb pe Alex ce este cineva care nu e nici băiat, nici fată. Prefer să glumesc pe seama tatălui său: — Îți dai seama cum ar arăta tatăl tău îmbrăcat în fustiță? Alex nu zâmbește. Clatină din cap a dezamăgire și zice: — Nu e el în stare de așa ceva. El n-a greșit niciodată. Dar știți ce face? Începe lucrurile și nu le termină sau promite și uită complet ce-a promis
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
noi fazan, la maimuțe te-au tras de păr, a studiat și a mîncat șuvița, era femelă geloasă! dar și tu, sîsîiai să vezi ce fac dacă le întărîți, te-ai și speriat și, cît de gătită, cu tocuri și fustiță, te-ai împiedicat cît erai de lungă, mare copil! peste un gard viu, două bețe le-ai culcat pe jos, astupau cărarea, julituri, ce-am rîs! Liliana, că nu uită, și să povestești toată viața și la copii și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de soare, apusul autotrenuri cu autoturisme, vestici răpuși în lipsa de variație a presiunii lor economice, vii înierbate, calea ferată ecologie recurentă, mi-ești dragă de la nivelul tău de lectură, Cartea Osho despre femei guru, și de la cizme negre pe caniculă, fustiță, coif în coafură! culoarele de vale Mureșul, Argeșul, Siretul supraactivate în misterul părților constitutive românești, Coșlariu înțepenit așezămînt feroviar, berbeci rîndurile de munți și pîcla soarelui în zimți de ferăstrău, țancurile adună biserici în spălătură lumina, prilej să supraviețuiești pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am închis ochii, zăcând acolo rigid, fără să-mi închipui că voi adormi din nou. Dar am adormit și am visat că Hartley era o balerină și făcea piruete „sur les points“ pe o scenă uriașă, îmbrăcată într-o vaporoasă fustiță din tul negru, și purtând pe cap o diademă din diamante strălucitoare și pene negre. Din când în când făcea câte un salt, iar eu îmi spuneam: „Dar stă suspendată în aer“, e nefiresc, e un fel de levitație, pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]