804 matches
-
dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul opt sau poate la zece, prea se hăhăia cu ăia și nu era atentă, a țipat groaznic, nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în același timp, că nimic nu se va mai schimba vreodată, că lumea va rămâne așa, veșnic încremenită într-o duminică ca un glob luminos, că toate descoperirile uimitoare nu valorează mare lucru în comparație cu certitudinea că nu ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va bea numai șampanie, este, cum să-ți zic, împlinirea dorințelor, uite, chiar tu, care trăiești în inima vinului, tot te simți gîdilat la inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le adjutant, e un nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba Îi era cumva deosebită de a lor. — Mă cheamă Neng. Dar pe tine? L-a gâdilat cu frunza pe gât. — Adam. — Ceva mai Încolo trebuie să mă duc să iau rația lunară de orez de la biroul regional. Vii cu mine? Nu-i departe. În plus, tu ai bicicletă! Când a zâmbit, s-a văzut că are
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste va face durerea să revină, astfel Încât s-a găsit captiv Într-o ciudată stare intermediară. Voia cu un fel de deznădejde să se lase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima oară e mai greu, a doua oară așa și așa, după aia n-o să te mai sâcâie nici imaginația, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o țeavă lungă. După ce am reușit să fixez bine gândul, am scos degetul din pahar și am dus paharul la gură. Hârtiile mi se rostogoliră peste buze într-un ghemotoc poros, câteva găsindu-și drumul spre dinții și limba mea, gâdilându-mă. Am deschis ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o vreme în pahar. Fâșiuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
idee ce se desprinde din discursul său, veți ajunge la mari adevăruri nebănuite, ce vor face inutilă și redundantă, prin urmare, vizionarea piesei. Mai degrabă, ascultați cu o jumătate de ureche ce debitează acest impostor, cuvintele lui alese să vă gâdile urechea superficial, dar să nu treacă mai departe de membrana ei... către acea zonă densă și cenușie unde se preschimbă și se desprinde rostul lor. Scena 1 (Personajele intră pe rând, unul câte unul, în scenă, vorbesc monoton, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plasă pentru a fi protejat de insecte. În jurul lui foșnesc trepădușii ce-i administrează în mod regulat afrodiziace în cupe cu ambrozie, sub formă de sucuri de fructe exotice amestecate cu miere în culori cel puțin stranii. Îndată ce adoarme, este gâdilat ușor sub bărbie cu pene de păun, pentru a-l angaja cât mai rapid în exercițiul său somnambulic atât de mult așteptat de toată lumea. Între timp, un grup de cinci-șase bolnavi sau curioși sunt introduși în grădină de un guru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țintă decât dragostea! După care îngână cu jumătate de voce, ca pentru el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
indiferent de convingerile lor legate de o idee sau alta. Nu există individ care să nu poată fi modelat, totul e să-i lași puțină libertate, și să-l întrebi din cînd în cînd ce îl doare. Cuvintele astea ar gîdila urechile oricui, spune Sena, am avut un noroc chior că ne-am întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așa fel, încît s-o simțiți ca pe-o insultă. Își încremenește privirea asupra periuței și a tubului cu pastă de dinți Cristal, îi place să-și studieze îndelung dantura, în timp ce desface căpăcelul de plastic și simte mirosul de mentă gîdilîndu i nările. Dacă v-aș spune-o franc în față, m-ați privi ca pe un manipulant fără scrupule care calcă în picioare și cele mai elementare principii ale bunului-simț pentru a-și atinge scopul. Așa că nici n-ar avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-o fi chiar dansul despre care pomeneați la început, își amintește Părințelul, pași dubli, sau cum s-o fi numind. — Ai mirosit-o perfect, poate că ai și ureche muzicală bună, spune Roja, simțind cum notele încep să-l gîdile una cîte una pe șira spinării. E un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alb-roze, iar el, fericit În brațele mamei sale, se desfăta privindu-i ochii căprui,Încărcați până la lacrimă cu de nedescrisa dragoste maternă și părul șaten-strălucitor, care-i cădea pe umeri În bucle și zulufi, atingând cu blândețe fața fiului său, gâdilându-l și provocându-i o cascadă de râs În care se etalau cei cinci șase dințișori de lapte, la vederea cărora mama Îl săruta cu toată iubirea iar copilul era cuprins de emoții speciale care nu semănau cu nimic altceva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și le spărgea În sute de țăndări, bunicu’ Înjura de zor pe Cleopatra, o ciocănitoare colorată Îi ciugulea litere mici din palmă apoi creștea cam cât un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi gâdilau fața și urechile, zburând În jurul său, păsărele ... flori... și toate se pierd Într-un somn ușor, iar Victor, Întorcând capul spre diamant, privea cu iubire respirația ritmică și se dădu jos de la roată pentru a-l privi de-aproape și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atacat, și scap. / Apoi îmi pun câinele în plasă și-l las să vâneze tot ce pare / că mă atacă. Într-un moment de neatenție javra îmi fură / formulele vrăjitorești, și le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare săptămână... Autoarea este o necunoscută... Amelia Stănescu... Din fotografia de pe ultima copertă reiese că este tânără și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare săptămână... Autoarea este o necunoscută... Amelia Stănescu... Din fotografia de pe ultima copertă reiese că este tânără și frumoasă... În vecinătatea fotografiei sunt reproduse opiniile unor critici
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]