260 matches
-
câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară, în care de atâtea ori avântul verbal confiscă pentru sine inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un continuu suflu euforic, să gâlgâie și să clocotească, ajung la neașteptate răsfățuri ritmice și își răspund cu potriviri de sunete, asociindu-se singure mai mult după sonorități, decât după înțeles. Cum ar fi de exemplu: ‘‘ Poate acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
s-a sădit demnitatea... S-ar putea, cu adevărat, ca descălecătorul întregirii să fie și el, românul din nordul peste care mai bântuie crivățul înstrăinării. Căci în el s-a descolăcit voința, s-a descătușat memoria. Căci în venele sale gâlgâie năvalnic sângele mazililor și răzeșilor de odinioară. Sol al Bucovinei vestiri este el, românul nord-bucovinean.” Când asemenea semnale sunt emise și receptate de copii și tineret, mesajul, neîndoios, încolțește, rodește. Pe ansamblu, Miorița marchează un început de renaștere la Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în vin și în senzații tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut trimiterile de rigoare, de la Villon la Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
deloc, sunete hârșâite, șterse, iar din cealaltă îmi curgea un fel de rugină scârboasă, un sânge gros, n-am cum să știu exact ce putea să fie. De o vreme-ncoace, la intervale regulate, puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde bănuiam că se află ciocănelul, scărița, trompa lui Eustache. Din cauza asta m-am și internat. Deocamdată e suficient că știți atât. Întotdeauna mi-au displăcut cei care își expun nonșalant infirmitățile, se laudă cu ele. Cerșetorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a neamului românesc, cum s-ar zice, constată Țamblac. Ne-a dezbinat vitregia istoriei. Bunicii noștri, Alexandru și Mircea, s-au avut ca frații. Din păcate, nu la fel au făcut fii și nepoții lor. După cum vezi, în vinele noastre gâlgâie același afurisit sânge mușatino-basarab. Ce vrei dovadă mai bună că suntem "o singură țară", cum visa să fim marele voievod al Transilvaniei, Iancu Corvin de Hunedoara... Cronicarii mărturisesc că în vechime chiar am fost "o singură țară". Voichițo, te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La anu'?!... șoptește Ștefan aiurit. La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă după dușcă, gâlgâind. Iisuse... La anu'... Fantastic... murmură Ștefan. I se moaie picioarele... Cade în genunchi.... Se face ghemotoc la pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit ca un trunchi retezat, dar, și în cădere, râdea, hohotea încă... Și-acum îmi răsună hohotul acela gâlgâit de sângele ce-l îneca în valuri... Și, totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al spiritului asupra forței brutale. Învinsese!... Noi, "eroii", continuă el după o tăcere în care se reculege cu ochii plecați, am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru bate din palme, cu bucurie: L-ai răzbunat pe bunicu'! Capul descăpățânat s-a rostogolit într-o mocirlă. Își găsise tronul. L-am ridicat de chică: picura cu noroi și sânge... Am văzut multe trunchiuri descăpățânate, cu ciotul gâtului gâlgâind de sânge înspumat, dar niciodată nu m-a cuprins o scârbă mai mare privind stârvul acela ce se zbătea în spasmele morții. Am ridicat ochii spre cer: "Te-am răzbunat tăicuță!! am strigat eu. Dormi în pace". Și, din ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și dreptate în țară. Înaintea pravilei și-a dreptei judecăți, nu suflă nimeni... Dar, oare, s-a stins vechea ură ce zace mocnit în adâncuri? Mai bântuie prin lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților. Nu suflă, dar nu uită, gâlgâie ura răzbunării în ei; așteaptă clipa prielnică... Și se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Valeriu Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a văzut într-o fotografie de la „Zilele Culturii Călinesciene”, alături de Pompiliu Marcea și de Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu o voce în care gîlgîia rîsul, iar după o pauză de cîteva secunde a adăugat, în ipoteza că nu i-am sesizat ironia, „în iconografia ei”. Glumă de belfer, dar nu inocentă. Îmi pare rău că nu i-am dat replica pe care o merita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în prezentul referen- tului invocat de operă. Lumea operei lui Caragiale s- ar suprapune peste lumea lui Caragiale, persoana empirică evocată de cei care l-au cunoscut sau i-au văzut piesele peste cea a autorului de comedii în care gâlgâie un râs gros. Aceasta pentru că pe baza unui contract mimetic pe care autorul părea să-l fi semnat cu contemporaneitatea s-a văzut în opera scriitorului o expresie a epocii, tranzitivă, descriptivă, captivă temporal, și prin aceasta tranzitorie, efemeră. Apropierea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
preț doar țuica „de la munte”, luată în schimbul grâului, cu care Ilie și Bălosu parafează vânzarea salcâmului. Totuși personajele sunt consumatori serioși. Țugurlan bea cu jandarmul un kil de vin înainte de a fi arestat de acesta. Miai din O adunare liniștită gâlgâie simultan două kile pe nerăsuflate din două sticle, ca într-un număr de circ, apoi cântă. În schimb, ajunși la București, țăranii se duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din Sub
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
nici măcar nu știu să semnez numele. Și la călcat gloata în picioare. Săracu. Am auzit în megafonu ăla cum își dădea duhu. A făcut așea ca un pârț din gât. Așea un fel de prrrț și se-auzea cum îi gâlgâie mucii-n gât. Mi-e-mi pare rău de criticu ăsta sau ceo fii fost da’ cre că șia căutato cu lumânarea. Dacă vrei și tu carte mai bine comandă pă intărnet căi mai bine. Numa să zici tu acolo la ăia
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am văzut cu ochii mei mulțime de răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru ce?... Pentru că un om în ambițiunea lui inconscientă, amețit de lingușitorii și exploatatorii ce scontau deja viitoarea lui Domnie, crezu momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-ți măi frați Ce sunteți Întunecați? Încotro alergăm Unde ne Îndreptăm? Liturghia am lăsat, De porunci Noi am uitat, Și cu toții alergăm În afaceri ne băgăm Cât mai mult să câștigăm Viață bună să avem Confort și lux mare Vinul gâlgâie-n pahare Pe furiș viața s-a dus Tinerețea s-a ascuns Bătrânețea-i haină grea N-o poftește nimenea Și-a rămas la mine-n casă, Să dorm noaptea nu mă lasă, Gânduri, gânduri tot mereu: Ce-am făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
câte zile o avea. Dar, într-o zi de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încercând să spună ceva într-o limbă necunoscută, dar gura n-o asculta. Renunță. Întinse mâinile slabe după bidon, îl duse la gură și bău îndelung, apoi căzu istovită. Bidonul căzu alături și apa atât de prețioasă aici începu să gâlgâie împrăștiindu-se prin fânul uscat ca iasca. Mihu sări iute și îi înșurubă la loc capacul metalic. Scoase de undeva o cămașă pe care o avea de schimb și o prinse de scânduri deasupra fetiței axscunzând-o soarelui cel nemilos. Se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
2); vin roșu (2); whisky (2); adapă; alcoolism; amețeală; apă vitalitate; atent; baschet; băuturi spirtoase; beatitudine; bucurie; bun; cană; ce; celebrare; cinste; compot; coniac; consumator; copil; curge; curios; degusta; deloc; dezleagă; dragoste; energie; energizare; esență vitală; euforie; femeie; ficat; gălăgie; gîlgîi; gratis; gură; gusta; H2O; hidratat; izvor; se îmbată; îmbăta; a te îmbăta; îmbătat; a înghiți; început; însetare; lichior; liniștit; mango; cu măsură; a mînca; mîncare; moarte; mor; necaz; nepăsare; neplăcere; în neștire; nu; ocazie; om; otravă; pastile; pericol; petrece; petrecere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și tipărite cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să fie mai zemoase. Frecîndu-și ochii miopi, călăul se aplecă deasupra pînzei și începu să silabisească rîndurile. în sfîrșit, se îndreptă din șale și clipi, tulburat, spre stăpîn. - Fiecare propoziție este despre moarte - spuse timid. în aceeași clipă, sunete ciudate gîlgîiră pe deasupra zidului năpădit de trandafiri al Curții Morții. Tatăl împăratului Sang pusese să fie sădită o livadă, de partea cealaltă a zidului. Roabe culegeau cireșele. în primul moment, împăratul n-a putut decide dacă cineva stă să moară ori țipă
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
aurie, umplută cu săpun, explodă// și se auzi un pleoscăit și se auzi un schelălăit când manasia/ și primul ceferist își uniră privirile într-o limbă de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
și lacrimi de pulbere curg din foștii noștri ochi pe fostele chipuri. Îi răspunde (dacă nu cumva îi și adâncește nemăsurat dezolarea!), o întrebare adresată Divinității, De peste lacrimi: De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi gâlgâia inima-n piept și de-o năpraznică trecere mă istoveam. Cine se află în lume de-a binelea? Cui îi răspunde bolta profundă a norilor încuviințând? De peste lacrimi, de prin memorie viața mea vine, viața mea, viața. CINE SE AFL
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
SCRIEREA DE TEXTE UMORISTICE DE CĂTRE AUTORI FĂRĂ UMOR. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât de dezinvolți în publicarea, în special, a unor volume de epigrame): Își are rost și-o băutură/ Când toamna gâlgâie rubinul./ Băut la timp și cu măsură/ Tot omul bun cinstește vinul!" (Iordan Aioanei); "Aleșii nu mai fac nimic,/ Nici măcar nu dau din Ťclanțăť./ Pentru ei a ajuns un tic:/ Se gândesc doar la vacanță."; "Ei fac politică de paie
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
sale: cel livresc și cel existențial. Astfel, textualul și visceralul devin fețe ale aceleiași monede, presupunându-se reciproc, consubstanțiale, cosanguinare: „...trupul meu teatral, singurul meu text reușit,/ Singurul care poate da carnație ideilor” (Poemul mamelor) sau „Sângele alb al cărții gâlgâie din vena întreruptă, a udat tiparul cel plan,/ a udat pagina de gardă, a udat degetul de aur al poligrafului/ Încerci să oprești hemoragia aplicând un tampon peste rană/ Metaforele părăsesc traiectul lor obișnuit, pășind peste acel Hinov/ de hârtie
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
de casă numărul unu al lui Adrian Năstase, Șerban Mihăilescu, s-a dovedit a fi ofițer sub acoperire. În această calitate, legăturile sale subterane vor fi fost suficient de puternice pentru a asigura un spate puternic personajului în venele căruia gâlgâia un sânge de dictator cum n-am mai avut în ultimul deceniu și jumătate. Dacă punem la socoteală și "know-how"-ul furnizat de celălalt pilon din umbră, fugarul Priboi, avem încă un fragment de explicație pentru ce-a însemnat "marca
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]