259 matches
-
rămas Zamfirescule, așa? îl întrebă Buhăianu. Spune, bă, care-i afacerea? La urma urmei și noi ne grăbim, că și noi avem probleme, chestii. --Afacerea? se trezi din visare Zamfirescu. Îi privi cum înfulecau lacom cărneturile de pe platouri și cum gâlgâiau pahar după pahar. Rămase uluit: ce stomacuri au ăștia? Cu ei să pun de-o afacere? Chiar, ce afacere? Ce tâmpit am fost!.. Dar bețivii ăștia trebui să afle (și să-l admire) cât de priceput este el într-ale
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
lângă ei la foc. Ascultau la poveștile lor și tăceau. Sfântu Petru scoase un cuțit și-l puse la gâtul lui Durică, te tai, zise, și tu ai omorât destui, sfântul îi înfipse cuțitul în gât și sângele începu să gâlgâie căzându-i pe veston și pe manta. Doamne, iartă-mă, zise Tobit, eu n-am omorât om, eu sunt nevinovat, Doamne, nu, zise acel sfânt, cu tine n-am nimic, dar să nu uiți, să spui tuturor ce-ai văzut
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului 11 Martie 2015 N-a plecat din toamnă nicio frunză, Toate sunt la locurile lor, Primăvara tremură sub bluză, Nu-i așa că mugurii te dor? Peste tot acum e-atâta sevă Și viața gâlgâie sub coajă, Frumoasa mea, neprețuită Evă, Mi se umple sufletul de vrajă Când te strâng nelămurit la sân Ca izvorul hohotind din stâncă, Cine-a spus că ochiul meu bătrân Nu mai știe să iubească, încă? Ce bucurie sinceră mă
NU-I AȘA CĂ MUGURII TE DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344115_a_345444]
-
așa demonstrativ...” ...ce-i de făcut - ca să atragi atenția într-o lume - în care - toate faptele - devin lucruri: lucruri mucegăite - de dezinteresul general și total - lucruri care se rotesc în gol inutil? cum să atragi atenția asupra sângelui care picură - gâlgâie - foarte real - din căscate răni - fără nicio intenție ascunsă - ilicit filmată - de a se mai întoarce la inimă - cum să faci să atragi atenția - asupra horcăitului - aspru ca aripa diavolului... - ...asupra ultimului - ...fără „va urma” - fără „partea a doua - secondo
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
am ajuns aici? De ce nu m'am oprit mai de mult să caut o altă cărare? Cerul își picură tristețile în ochii mei obosiți de resemnare. Unde ești primăvară a sufletului meu? Unde s-a ascuns râsul zglobiu al copilăriei gâlgâind ca un izvor sub soarele primăverii? Tăcerile mă învăluie în ruginiul toamnei ce se înstăpânește în mine lăsând în atâtea întrebări fără răspuns. De câte ori mi-au plâns urmele, pașii pierduți inutil pe drumul către tine? Am fost acolo, de câte ori m-
ZIUA ÎN CARE VOI ÎNVĂȚA SĂ TAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381856_a_383185]
-
furate, le erau interzise. Din mantia de argint a Lunii se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
2016 Toate Articolele Autorului Hristos a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
lângă ei. Ea pe-ntregul Mapamod Chiar pe secetă dă rod; Ți-aș da bani cât n-ai să crezi, De-am fi suta din chinezi. Înțelegem, vrem, nu vrem, Legi mai proaste noi avem, Că una e România, Unde gâlgâie prostia. O s-ajungem un deșert Cu-n legiuitor deștept Alături de toți aceia Care ignoră femeia. Toate trudesc cu avan, Să-și găsească un liman. Hărăzite-s de Cel Sfânt, Să dea viață pe Pământ ! Singur în durerea mea, Pios mă
IDEE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380861_a_382190]
-
din 30 aprilie 2016. Hristos a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
alte păsări În huceagul din vâlcele. Citește mai mult Hristos a înviat !În prenatalul zorilorAșteptam în așternutO rază a Soarelui,Să penetreze geamulCa un fascicul de laser,Să se împlânteîn perna-mi de sub cap.A venit clipa,Ne-am îngemănatși gâlgâind sângele-n veneAm osândit sărmanul pat,Până când spre prânz, alene,Cu ea aură în juru-miAm ieșit cocon în sat.Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuniPână-n poale albe, grele,De ghirlandele cu flori;Cucu-și bisa numeleîntr-un cor de alte
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc și adânc, Până la strămoși, Până la origini, Până la neființă... Citește mai mult Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele,Si le răsfira în
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
odată cu ele,Mă coboară în beznă pustie și rece.Incerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena,Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă,Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră,Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită,Ma-nghit tot mai adânc și adânc,Până la strămoși,Până la origini,Până la neființă...... III. GÂNDURI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015. Putem iubi cu adevărat
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
din pâlpâirea candelei la altar, până devin nimburi crucifere pe creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu spume în gura pruncului nesățios, care smocăie cu voluptate. Da, versul ne poate hrăni, ne poate potoli setea, oferindu-ne chiar, vitaminele trupești și sufletești de care ducem lipsă. Ca să nu mai vorbim de stările de emoție care ating
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
după o noapte nedormită. După câteva momente de grea așteptare, ne-a spus doar atât: ”- Un minut de reculegere!” Cu capul în piept, ca și cum ar fi vrut să-și aducă aminte de ceva, cu frumoasa lui voce de bas, care gâlgâia de durere, cu ochii plini de lacrimi, ne-a spus cam aceste cuvinte, care mă-ngrozesc și astăzi: „- Copii, în această noapte, bandiții legionari au ucis în mod brutal pe marele nostru savant Nicolae Iorga ... Spre sfârșitul zilei de curs
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
Așa am alunecat la venire pe un țipăt de glorie, în spasmele materne, învingând moartea sub al cărei scut m-am așezat imediat ca să mă simt ocrotită! Puterea mea venea din propria-mi slăbiciune, din strigătul de moarte al mamei gâlgâind de sânge. Nu știu ce m-a înduplecat să rămân totuși, aici. Poate scorpia care m-a îmblânzit, Scorpia mea, Singurătatea...care poartă numele Poesiei... Lăsasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduță rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
kile, unul. Mâine încărcăm un tir și plecăm la nenea, la Galați. Că acolo e un preț bun și cerere mare. Am vorbit cu el. Nu ți-am spus că sunt hotărât să dau lovitura? Plec cu Gica și alde Gâlgâitu cu nevastă-sa. Ce, bă, s-au copt? Tu n-auzi că mâine încărcăm un tir și plecăm să-i vindem? Când se făcură, bă, când se făcură? Doamne, cum mai trece timpul!.. Așa gândea moș Ion, sprijinit cu capul
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Așa gândea moș Ion, sprijinit cu capul în baston. Că nu mai poate ține pasul cu vremea. Până să se dumirească el dacă s-au copt pepenii, a doua zi, de dimineață, pe la patru, auzise claxon la poartă și pe Gâlgâitu strigând ca disperatul: Hai, bă Mihai, mai repede, că ne prinde căldura pe drum! Atunci i-a văzut pe Mihai și noră-sa Gica, zorind prin casă. Mihai, cu gura plină a strigat la el: - Gata! Noi plecăm, tete! O să
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
să te descurci, că...cine altul? Scoală puturosul ăla de băiat și apucați-vă imediat de treabă. Când ne-ntoarcem, să nu văd casa pe dos și orătăniile moarte de foame! De la poartă, claxoanele nervoase și vocea repezită a lui Gâlgâitu: Haideți, bă, moșmăiților! Mihai luă în spinare geanta cu catrafuse și o smuci pe nevastă-sa: Gata! Hai, Gico! Lasă că se descurcă el! Când să iasă pe poartă, Mihai mai strigă: Bă, tete, nu te mai ține de glume
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
trei zile, de la zece mii, ajunse la două. Ținem noi de preț, ținem, de! Degeaba! Prețul se duse de-a berbeleacul, că se făcură-n piață munți de pepeni. De unde mama lor or fi venit, nu știu. Că-i spusei lui Gâlgâitu:„Gata, bă, hai și noi la două, că ne-apucă toamna p-aici! Lasă, bă, tată...lasă!...Voi să fiți sănătoși...lasă!... Să fim, bă, să fim! Că de-o viață-ntreagă doar cu asta ne-alegem și cu șale
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
se distrează, bă, nu ca noi. Dacă au euroi cu carul... Dă-i, bă, telefon...dacă...mor... Termină, bă. Nu-ți spusei? Cu dinții, bă, cu dinții! Da...cu...dinții... Hai, lasă, că mă grăbesc! M-așteaptă Gica și alde Gâlgâitu, că n-au mâncat nimic până acum. Și...nu uita: cu dinții, bă! Cu...dinții... Moș Ion dădu receptorul lui Ionică, închise ochii și lasă mîna să-i atârne pe lângă pat. Ionică se sperie: N-auji, bă, că n-ai voie
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor arăta acești tineri, atît de frumoși acum, nu putem ști. În același scuar, într-o vecinătate frapantă, se întîlnesc ceilalți adolescenți, mirenii, majoritatea: gîlgîind de viață frustă, viața ca atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să o acceptăm așa cum e, nu? Chiar și cînd sîntem la volan
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
liber... presa liberă... în care se înjură de mama focului..., acuză cine vrea pe cine vrea... ca să nu mai vorbim de cîte partide sînt... parlamentul... Astea nu-s schimbări? Octav: Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei: ...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în vin și în senzații tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut trimiterile de rigoare, de la Villon la Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
și Emil", de altfel singura ctitorie a d-lui Constantinescu!) Ce s-a ales din calculele (nu tocmai oneste, o spun cu toată răspunderea!) ale președintelui și acoliților săi, vedem cu ochiul liber: o scenă politică bulversată, în care pasiunile gâlgâie din plin, lupte penibile pentru interese imediate, ciocniri odioase de orgolii ale unor mahalagii de cea mai joasă speță. Dacă lucrurile ar merge în țară, n-ar fi nici o problemă. Dacă fabricile ar dudui și ar avea unde să-și
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene (1920) -, grupate pe cicluri. Primul, Campanii (1911-1916), cuprinde textele militantului socialist din tinerețe („sunt zămislit din ură și durere,/ Și răzvrătirea-mi gâlgâie-n artere”). Solidar cu „cei în lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng de zid”, poetul atacă diferite realități sociale, critică dur tare nocive. Când e vorba de unii slujitori ai condeiului sau ai
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]