139 matches
-
s-a asociat cu cele mai reprezentative talente literare din Basarabiei cum au fost combativul poet Sergiu Matei Nicu, publicistul Al. Bardieru, renumitul istoric Alex. Boldur. Grupurile de scriitori militanți de la Chișinău, În acea vreme erau fideli și urmau orientarea gândiristă promovată de filosoful Nichifor Crainic. Remarcabilă s-a desfășurat activitatea publicistică În țară, În anii ocupației sovietice a Basarabiei. Împreună cu Pr. Vasile Țepordei și-au afirmat militantismul pentru dezrobirea pământurilor românești rănite de sovietici și tot Împreună au Îndurat suferințele
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
În istoria literaturii române, Pan Vizirescu nu ocupă un loc de frunte”. (...) “Cel care a Întrezărit armonii, spații senine, tărâmuri nepângărite, a trăit modest, asumându-și mai degrabă condiția de martor decât pe aceea de patetic mărturisitor”. “Pan Vizirescu, ultimul “gândirist”. ( articol semnat de Dan Stanca). La debutanți ( poezie) apare “un nume nou” ( Andrei Savin, C.N. “Al.I.Cuza”, Galați, clasa a V-a, B). Emilian Marcu Își face simțită prezența cu un impresionant articol “Viața la timpul prezent”... În care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
G. Costin, însă numărul 5 al revistei, în care urma să publice, n-a mai apărut. Fapt este că viitorul autor al „Exercițiilor pentru mîna dreaptă“ va debuta abia în 1914, în Seara... Adrian Maniu, între fauvismul preavangardist și autohtonismul gîndirist Pentru Mihai Zamfir (op. cit., p. 277), tînărul Adrian Maniu este un „caz tipic de sfidare doar aparentă a tradiției”; „saturarea tropică”, definitorie pentru poemele în proză ale acestuia, „nu contrazice estetica simbolismului ornamental”, țelul suprem fiind mai degrabă „căutarea obstinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zürich. După cum se știe, adolescentul Samuel Rosenstock semna în Simbolul S. Samyro. Poemul „Verișoară, fată de pension“ din Noua revistă română, vol XVIII, 11 (21-28 iunie 1815), e semnat „Tristan” și plasat alături de un neconvențional poem în proză al viitorului gîndirist Adrian Maniu, „Rugăciune către Dumnezeul de azi“ (tot în Noua revistă română, nr. 15, din 16 martie 1914, Ion Eugeniu Iovanache semna pentru prima dată Ion Vinea). Semnătura arată că Samuel Rosenstock nu se hotărîse încă pentru pseudonimul care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu tradiționaliștii ortodoxiști și conservatorii de la Gîndirea. Un alt poet al „tradiției românești autentice” de care liderul „contimporan” s-a simțit mereu aproape este Ion Pillat, care, împreună cu „gîndiristul” Oskar Walter Cisek, traduce din poeți expresioniști (Ivan Goll, „Studentul“, în nr. 30, Georg Trakl, „Amurg în Lans“, în nr. 89-90-91-92). Comentînd „monografia” lirică a acestuia, Pe Argeș în sus („Cărți românești“, nr. 43), Vinea scoate în evidență o „superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volum cu care pillatianul Pe Argeș în sus are în comun monografierea lirică a spațiului natal). La rîndul său, Perpessicius - criticul cu cea mai bună imagine în mediile avangardiste - publică versuri originale cu tentă intimistă și traduceri din Francis Jammes. „Gîndiristul” Ion Sân-Giorgiu e prezent atît ca poet original (cu versuri neconvingătoare, minor elegiace), cît și ca traducător din poezia expresionistă germană (August Stramm, Stefan George). Pe de altă parte, avangardiști minori precum Romulus Dianu, Sergiu Dan, Filip Corsa (autoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Excelsior, I, nr. 2, 12 decembrie 1930, n.c. (Numa Cartianu) în revista craioveană Radical, II, nr. 10, 1930, m.c. (Mihail Cruceanu) în Îndreptar, I, nr. 12, octombrie 1930. Un alt prieten și fost coleg de liceu - poetul „gîndirist” Vasile Voiculescu - îl va populariza pe 2 ianuarie 1932 prin intermediul unei emoționante conferințe radiofonice (pe atunci, autorul era director al emisiunilor literare la Radio; textul va fi publicat de Ion Apetroaie în Ateneu, X, nr. 10, octombrie 1973, și conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situațiile în care ar putea fi surprins lucrând fără cravată. Ziua de 29 constituie un astfel de prilej. 37 de grade la umbră. Confruntă declarația paznicului de depozit, Nechifor Crainic (nici o legătură cu nefericitul conducător gîndirist), cu observațiile din teren ale puzderiei de informatori. Citește: Nu este adevărat că eram chitiți să ciordim și să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin ce părea trecut doar pentru a ne ura noapte bună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar dacă se ia în considerație literatura publicată, se poate spune că Gîndirea este una din cele mai bune reviste de după război. Cu toate acestea, ea este lipsită de meritul de a pregăti o nouă generație literară". Lovinescu neagă modernitatea curentului gîndirist pe care îl califică drept tradiționalist, opunîndu-1 propriei sale reviste și cenaclu Sburătorul. Criticul insistă asupra filiației directe a Gîndirii cu tradiționaliștii de dinainte de război, cu lorga și sămănătoriștii, și se întreabă ce-ar putea să mai însemne o asemenea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
-i acuză, într-un articol din 1924, pe dadaiști și pe suprarealiști că ar fi dezmembrat națiunea franceză, că ar fi distilat scepticismul, că ar fi pervertit pe tineri pot justifica aprecierea lui Lovinescu. Însă există o axă a filosofiei gîndiriste pe care el nu o ia în seamă, anume aceea a respingerii umanismului și a liberalismului occidental considerate decadente. La Gîndirea, Spengler și-a găsit cîțiva epigoni. La această revistă colaborează poeții Vasile Voiculescu, Ion Pillat, filosoful, poetul și dramaturgul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fraternizarea popoarelor ortodoxe, iar Constantinopolul, intrat în sfera politică a Axei, ar putea redeveni centrul religios al popoarelor ortodoxe... Poziția Gîndirii în privința latinității este complexă. Valoarea atribuită acestei origini a romanității are la bază contactele lui lorga și ale unor gîndiriști cu maurrasienii pe de o parte, iar pe de altă parte, admirația avută pentru Mussolini. Crainic îl întîlnește pe Maurras în septembrie 1930, cu ocazia vizitei acestuia la Maillane, în vederea participării la ceremoniile în memoria lui Mistral. În 1930, Gîndirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
putregaiului și a parazitismului”, cuibărite în trupul rănit al țării. Actul de solidaritate cu aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al secolului al XIX-lea, nu mai corespundea exigențelor spiritualității noastre etnice. Condamnând modernismul („disoluție dezastruoasă a tradiției”), revista militează pentru revoluția „naționalismului integral” și pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
mioritic, cu motive cunoscute și în lirica poeților citați la acest capitol: dezrădăcinarea, înrădăcinarea, refuzul civilizației și poezia caută realizarea unui univers de refugiu întru complinirea condiției lui de poet. De asemenea, descoperim un univers grațios specific lui Blaga și gândiriștilor, încercând să sedimenteze un spațiu liric pe care să-l subordoneze în final puterii creatoare a omului: "Omul duce/ la spinare/ roata lui". Volumul "Câmpia eternă" (1968) aduce cu sine un univers vizionar în contextul căruia poetul face gesturi enorme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
marile modele poetice. În sonuri variate (care merg de la atitudinea clasic-reverențioasă la cea mai ascuțită ironie postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timp, propunând o echivalență între cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus într-un timp social, într-un destin comun. Ov. Papadima se împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Viața studențească”, în 1921, însă faima de eseist redutabil i-o aduc colaborările la „Ideea europeană” (din 1924) și, mai ales, la revista „Gândirea”, din al cărei cerc face parte între 1926 și 1938, fiind socotit unul dintre ideologii curentului „gândirist”. Colaborează intens, mai bine de douăzeci de ani, cu eseuri pe teme de filosofie, literatură, sociologie, pedagogie, cu articole, cronici, portrete literare, impresii de călătorie și cu încercări în proză, la diverse publicații: „Cuvântul dăscălesc”, „Revista generală a învățământului”, „Vox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
ori mișcare literară. În al doilea rând, pentru că poezia unui poet-călugăr nu poate fi înțeleasă fără o cultură și o trăire religioasă profundă. Se poate afirma că A. continuă „linia” ortodoxismului, dar nu într-o manieră tocmai „ortodoxistă”: pe lângă influențe gândiriste, apar inflexiuni argheziene, alteori voiculesciene ori barbiene. Modalitatea în care interpretează - într-un excepțional articol inserat în volumul Din spumele mării, 1995 - Sonetele lui V. Voiculescu poate oferi cheia de lectură pe care autorul a hărăzit-o propriilor texte: Sonetele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
1985), Călătorie de taină (1988) ș.a. În tot ce a scris V. se dovedește, ca și în viață, un spirit artist, care contemplă și meditează, pune întrebări esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți”, martir al lui Hristos; în fine, Închinare Sfintei Fecioare Maria se intonează ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
și continuând cu cele din „Ramuri” și din „Gândirea”. Substanțială este contribuția lui I. privind raporturile dintre tradiționalismul autohton și ortodoxism. El își bazează concluziile, ponderate, izvorând din cunoașterea în profunzime a stării de lucruri și, în consecință, defavorabile orientării gândiriste, pe o analiză laborioasă, argumentată, care pornește de la fapte și generalizează firesc, apropiată în esență de interpretarea dată ortodoxismului de E. Lovinescu. Mai puțin sigur, mai concesiv se arată comentatorul în aprecierea operei unor scriitori de la „Gândirea”. Poezia lui Nichifor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cotind spre tradiționalism abia din 1924. Noua generație resimțea imperios nevoia detașării față de înaintași, dar și față de cursul evolutiv al istoriei țării. Dilema între cantonarea în trecutul național și ancorarea în spiritualitatea europeană părea că își găsește soluționarea, în variantă gândiristă, în ortodoxia pe care o concepea ca o etapă nouă în evoluția cultural-europeană. Pe o astfel de traiectorie, poporul român s-ar fi încadrat în mod firesc, conform structurii sale psihice. Făurirea unei culturi naționale în spirit gândirist pornea de la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în variantă gândiristă, în ortodoxia pe care o concepea ca o etapă nouă în evoluția cultural-europeană. Pe o astfel de traiectorie, poporul român s-ar fi încadrat în mod firesc, conform structurii sale psihice. Făurirea unei culturi naționale în spirit gândirist pornea de la premisele formulate de M. Kogălniceanu, fundamentate de junimiști și reluate apoi de Iorga, dar se detașa de acestea prin așezarea ortodoxiei la intersecția dintre prezent și trecut 18. Literatura sămănătoristă era valorizată de gândiriști, dar, în opinia lor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]