352 matches
-
e498bb57b56427 Cânta poetul Cânta poetul, tot ce mișcă făcând abstracție de putregai. Din raiul său mai trimitea semnale, spre mult râvnitul vostru rai, aripi de gând și lacrimi de cuvânt. Dar cine să-l audă! Pământenii, cu antifoane în urechi, gângănii, în virtutea inerției, sfâșie clipe în perechi și-nalță ode bucuriei. In lumea lui tot stând de veghe, la zborul scund al clipei lor, El, demiurgul tot mai crede că întrupându-se în DOR își va găsi la ei, pereche. Și
CÂNTA POETUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351478_a_352807]
-
mult m-a bucurat când, aflat pe malul Styxului , am descoperit o sticlă, în care se aflau poemele mele necitite. În viață treci prin toate culorile, Moartea e gri, gorile și gloriile, Încearcă să cânți mai simplu, mai clar, Observi gângania din chihlimbar? Suntem cerșetori pe față, pe-ascuns, Poetul privește prin Nepătruns, Întreabă „Quo vadis, Domine?”, Doamne, Un om între oameni, un pom între poame, Iar fericirea rămâne în urmă, Nu pot fi dejurnă, în turmă. BORIS MARIAN Referință Bibliografică
CURSA CU OSTACOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351494_a_352823]
-
altele într-o Mare prăbușire care va readuce universal la mărimea, energia și masa inițială după care va urma iarăși un Big bang și un Big Chrash într-un ciclu care va evolua la nesfârșit și unde omul este o gânganie care va fi strivit în fața infinitelor energii și mase care alcătuiesc universul. Astronomia și astrofizica din ziua de azi vrea să ne facă părtași unor scenarii apocaliptice unde Dumnezeu este scos în afara Universului pe care culmea, chiar El l-a
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]
-
măseaua, Făcea tumbe cu umbrela Și își arăta rindeaua. Două doamne cocoțate Pe un munte numai peturi Împărțeau păreri dințate Și rețete de șerbeturi. Uite popa nu e popa, Un paroh face mătănii Și cu nu știu care scop a Cununat două gângănii... Cum de nu ai pic de milă C-ai găsit-o-n pat cu mine, De duduca de copilă Să-i dai miere de albine? Apa nu ține de foame, Foamea nu ține de sete, Acră-i ciorba ta de
CROCHIURI LA LIBER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354926_a_356255]
-
Spre exemplu, la...cum a ajuns omul, cu pasărea lui de fier, să-l concureze pe Icar, personajul din mitologia greacă? Cum a ajuns el, semenul nostru să țese pe cer drumuri - arătate nouă, de jos, prin păienjenișul fumuriu al gângăniilor metalice -, sfidându-l pe Creatorul Universal?! Oare nu e obrăznicie aspirația fiilor lumești către lăcașurile Tatălui Ceresc?! Experiența Turnului Babel nu le-a fost de-ajuns urmașilor lui Adam?! Mi-au încolțit aceste întrebări-mirări acolo sus, la zece mii de metri
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
pe Nor Alb, cu ceata sa de voinici, și pe Rază de Vis, cu mantia sa strălucitoare în mii de nuanțe. Ca de obicei, alaiul Primăverii era urmat de o mulțime uriașă de păsări, fluturi, roiuri de albine, milioane de gângănii, căprioare, iepuri și multe alte vietăți. Era o revărsare în iureș de cântec și de dans. Pe unde trecea, prin câmpii, păduri și lunci, prin sate și orașe, alaiul era întâmpinat cu urale și aplauze: -A sosit Primăvara! A sosit
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
funcționează societatea românească, sau mai bine zis, cea occidentală că de fapt de acolo suntem noi dirijați și manipulați după interesele lor meschine. Trăim într-o lume condusă de masoni și iezuiți, noi suntem prea mici pentru ei, ca niște gângănii pe care le pot strivi când doresc, după bunul lor plac, iar dacă încă nu au făcut-o înseamnă că încă le mai suntem necesari. Citeam pe internet despre faptul că există o scară ierarhică în forma unei piramide unde
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352711_a_354040]
-
a privi câmpul ca pe un univers infinit, în care descopeream că totul este plin de viață. Iarba și florile, aveau pentru mine un impact deosebit, ținându-mi tovărășie ca și o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mișcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spațiul înconjurător. Mă fascinau mușuroaiele cu furnici în continuă mișcare, ce nu își întrerupeau munca niciodată. Albinele
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
mărgărint, Iar la geam zâmbesc voioase mere roșii și gutui, Că a poposit belșugul în ograda orișicui. Brazii cățărați pe munte par armate de pigmei, Strălucește cald lumina cocoțatului bordei, Muntele în haină albă-un mister de nepătruns. Păsările, mici gângănii - nu se știe ce-au ajuns. Veverița-și inspectează burdușitele cămări, Cârd de ciute spre izvor, pe troienitele cărări. Dangătul domol străbate împietritele tăceri, Reculegere adâncă pentru mâine, pentru ieri, Peste clipele trecute, pentru clipele ce vin Dintr-o lume
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
a privi câmpul ca pe un univers infinit, în care descopeream că totul este plin de viață. Iarba și florile, aveau pentru mine un impact deosebit, ținându-mi tovărășie ca și o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mișcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spațiul înconjurător. Mă fascinau mușuroaiele cu furnici în continuă mișcare, ce nu își întrerupeau munca niciodată. Albinele
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
dintre huble Puiu-și îndreptă pașii spre mranița de lângă poiată. Se trânti zgomotos în pătura de colb plăcut ce-i mângâia pielea arsă de soare. Tolănit pe spate cu picioarele aruncate în aer se rostogolea de pe o parte pe alta alungând gângăniile și petele de transpirație împrimate de ham. Se ridică cu grijă. Mulțumit, se scutură din toate-ncheieturile îndreptându-se tăcut spre o grămadă de verdeață pălită, răsfirată de orătănii. Buzele lui pufoase apucau cu poftă bâlia cocoțată pe polobocul abandonat
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
cum arată. Soarele ardea cu putere. Fluturi multicolori valsau vioi în aerul uscat. Un motan împietrit pe colțul patului de bârne ce susținea stogul urmărea indiferent dansul lor. Câte-o găină mai curajoasă se tupila sub căruță ciuculing semințele și gângăniile ce se strecurau printre scoarțe și pomostină. Bătrânul, cu mânicele cămășii suflecate la cot, trebăluia împrejurul căpiței. Îndepărtă cu grijă fânul parfumat din căruță dezvelind o gramadă de fasole uscată de toată lauda. Cu furca transformată-n greblă, adună grijuliu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
n’avem și nici nu putem avea documente. Dar oare realitatea unui popor nu e mai vorbitoare decât un zapis oarecare sau o stelă funerară? Nașterea unui popor e un miracol, negreșit, precum miracol e orice naștere, chiar a ultimei gângănii. De aceea începuturile tututor popoarelor sunt învăluite în negura legendelor. Chimia etnologică n’a ajuns și nici nu va reuși să pătrundă și să fixeze într’o formulă cu repetițje misterul formației unui popor nou din două sau mai multe
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
Cântecul păianjenului De unde vin atâtea muște lungi, subțiri? Ce cauta-ele aici, la mine-n casă? Le tot stropesc, și mor, ca niște mici Gângănii omenești, ce cad în plasă - De ar veni luceferi, pe aici, Aș mai putea, de vorbă lor gângava, Să dau otravă cetei de pitici, Când spița omenească e bolnavă? Tot matur, si arunc, furnici ce-au vrut Să zboare - ucigaș
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi, se aplecă și culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat într-un palton terfelit și cu o pălărie pe cap, se învârtea în jurul clădirii. Trebuia să intre. Se pare
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
cuvânt. Strângi la piept mănunchiul de coli ca pe ceva drag și scump de care nici nu mai știai că-ți lipsește - copilăria, un fragment al ei, cu ale sale povești unde protagoniștii sunt: împărați și prinți, zâne și vrăjitoare, gângănii, păsări și animale, firul de iarbă, copacul, pădurea... Ca scriitor, nu mi-am încercat pana în acest domeniu, bănuindu-mă că nu am suficientă sensibilitate, imaginație și, de ce nu, talent. Citind cele nouă frumoase povești, autorul George Nicolae Stroia mi-
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi, se aplecă și culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat într-un palton terfelit și cu o pălărie pe cap, se învârtea în jurul clădirii. Trebuia să intre. Se pare
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
văd în petecul acela de oglindă metalică o frunte maro, părul ca fuiorul de cânepă din pod, ochii ca două pete albe, buzele ating apa prea repede și mâlul de pe fund face explozie, schimb locul, sărut apa și văd cum gângănii mărunte se împrăștie în toate părțile prin apa nemișcată, sorb, un gust de coclit, de fier, de cauciuc, de amar și durere mă inundă dar sorb, înghit, sorb, înghit... Mă ridic. Vara lâncezește între miriște și cer, un avion lasă
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
fost la Piramide și în toată Europa, dar ori de câte ori am un moment de cumpănă, ori de câte ori sunt mâhnit, necăjit, în minte îmi revine curtea paradisiacă de pe strada Vânători din Tecuci, în mijlocul căreia împărat e un cireș și la poalele lui o gânganie de om încearcă să înțeleagă cine e, cum de a apărut și de ce.
George Arion, Directorul publicaţiilor flacăra din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/100030_a_101322]
-
-Doar atât se mai aude- Întrerupe mii de jocuri, Toți se ascund ,să nu se ude. S-a oprit că la un semn Scurtă ploaie din Cuptor, Suliți blânde de îndemn Se ivesc la locul lor. Temătoare și zburlite, Ies gângănii și jivine, Zburda-n voie fericite, Totu-i cânt și numai bine. A trecut că o minuta, Ziua parcă nici n-a fost, Cade seară boare muta Încheind al zilei rost. Pleacă ziua vine amurgul Printre munți și pește vai
O ZI DE VARA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342817_a_344146]
-
ea duhnind a glorie își făcea provizii pentru o altă zi în care orice eroare se va corecta cu un singur clik nimic nu mai doare oamenii stau la coadă pentru nimic se zvonește că se dă de pomană o gânganie mi se așază pe nas țipătul ar suna a disperare dar tac ceva mai încolo o mamă alăptează un copil printre lacrimi parcă vorbește cu Dumnezeu captiv între noapte și zi silabesesc sunt viu dar știu că și fericirea doare
COŞMARUL DIN GÂND de TEODOR DUME în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379011_a_380340]
-
acre de tot, nefiind niciunul copt. În livada bunicilor, unii pomi erau așa de vechi, uscați pe jumătate, încât prinseseră mușchi verzi pe partea umbrită, pe unde umblau furnicile pe trunchiul plin de mușchi, ba și încă niște urechelnițe și gânganii urâte. Pentru Ionuț, toate erau noi, toate îi aduceau mare interes. În unii pomi bătrâni, în scorburi, își făcuseră cuiburi niște păsări mici. Cum stătea și se uita la toate, cu ochii lui mari de copil, Ionuț îl zări la
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
treabă, că sunt destule de făcut pentru ca România să reintre pe făgașul stabilit” - iar ultimul detaliu pe care mi-l mai amintesc destul de vag a fost privirea mulțumită pe care și-au aruncat-o în timp ce mă cercetau ca pe o gânganie ciudată. Când m-am dezmeticit mă aflam întins pe o bancă dintr-un parc fără ca pe moment să realizez cum am ajuns acolo și cât timp a durat coșmarul meu sau ce o fi fost acea rătăcire. La început mi-
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
cu noi, aici și să fim stavilă ploii, dar s-au trezit monștrii și-au curățat pădurea de voi. Nici mâinile unite acum, nu pot stăpâni urgia. E ca și ploaia de-atunci de la Noe. Sub frunziș de prun, stau gângănii aproape ude și pline de răceală. Alături pe vie au căzut buburuze de gheață, nu multe, dar grele și stricătoare. - Se poate o ploaie cu mai multă apă decât aceasta? - Cine știe? Am deschis un geam, am deschis o ușă
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi, se aplecă și culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat într-un palton terfelit și cu o pălărie pe cap, se învârtea în jurul clădirii. Trebuia să intre. Se pare
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]