227 matches
-
-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită miopiei șefilor săi, de care nu se plângea ca să nu le ajungă la urechi; vorbea însă acasă de faptul că deși ocupa un post „ în aparență modest”, era - datorită capacității sale de excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alunecărilor de teren, răsturnări în care nimeni nu întreabă pe nimeni, puterea își este suficientă sieși. Mai ales când ea este rezultatul unei lovituri de stat, și întotdeauna nevinovații sunt victimele Era în cabinetul său, stătea în picioare, avea umerii gârboviți, îmbătrânise brusc. Nu înțelegea. Era în februarie; pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici Stalin. Februarie 1941. Istoria venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cu nostalgie și cu durere în suflet îmi amintesc cum prietenul și colegul de bancă pe toată durata școlii, Jenică Iordache, întruchipa Anul Nou, el fiind un adolescent mic de stat, slăbuț și simpatic, pe care îl lua în brațe gârbovitul An Vechi. Acest frate de suflet al meu s-a prăpădit, însă, acum mai bine de un sfert de veac. Dificultatea cea mai mare pentru organizatorii serbării era procurarea costumelor și a recuzitei. Multe dintre acestea erau aduse de către „artiști
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Vezi pe această temă, A. Montandon, "La répétiton chez Kafka", în La répétition, Actes du Colloque international, présentés par A. Montandon, Publications de la Faculté des lettres et sciences humaines de Clermont II, coll. "Littératures", 1994. 594 "Silueta lui Gerstacker este "gârbovită și parcă maltratată", fața roșie, obosită, îngustă, cu obraji neasemănători, unul neted, unul supt, care se căsca din cauza atenției și care nu mai numără decât câțiva dinți rari" (38). 595 "Vă asemănați mult toți trei și lucrul prin care ea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă interzisă "gârboviților", celor departe de "poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la index a pseudo-poeților, "soldați ai clișeelor" străbătând "epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Iepei, Laz, Dealu Perjului și Bărboasa, iar satul Tarnița abia în sec.XVIII-lea.. Din poveștile bătrânilor Costică Savin, Cezar Pușcuță și T. Jugaru rezultă că, așa cum îl știm din anii copilăriei, până după al doilea război mondial, satul părea gârbovit de povara greutăților și a lipsurilor, scufundat în noroaie și înconjurat de mlaștini. Marea majoritate a caselor erau construite din paiantă, acoperite cu stuf sau paie. Gospodăriile multor oameni arătau altfel de cum arată astăzi, fiind mai puțin îngrijite, mereu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut curat...” (I. Creangă, 131) „El a reacționat potrivit cu dreptul fiecăruia la adevăr.” Circumstanțiala modală de conformitate se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: așa cum, după cum, precum: „Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic.” (M. Eminescu, I, 132) • pronume relative (ce, ceea ce), precedate de locuțiunile prepoziționale conform cu, potrivit cu, în conformitate cu, în baza a: „A acționat totdeauna conform cu (potrivit cu) ceea ce își impusese ca principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Robert repezindu-se la arătare gata s-o străpungă cu sabia. -Nu mă omorî, sunt duhul răului întrupat în Satana, vrăjitorul magiei negre m-a trimis împotriva voastră. Se grăbeau să iasă din parc, când lângă cal apăru o femeie gârbovită, îmbrăcată în zdrențe, căzută parcă de pe lună. -Fiți milostivi cu o femeie sărmană. Robert îi întinse un galben și îndemnă calul. Atunci trupul femeii se făcu drept ca lumânarea, cuprins de lumină strălucitoare, transformându-se într un tânăr chipeș îmbrăcat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sau cea a negustorului care "-mparte lumea de pe scândura tarăbii", iar, prin contrast cu acestea, se conturează imaginea "bătrânului dascăl", savantul, omul de geniu, care încearcă să descopere tainele universului. E un portret fizic și moral memorabil: "Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tânăr președinte), deși avea probleme serioase de sănătate. Nimeni nu pare să se gândească la privilegiul de a fi un democrat foarte bogat din clanul Kennedy. Nixon, de familie modestă și cu un regim de viață foarte spartan, apare oarecum gârbovit, lipsit de putere. Dacă ultima zi din cele o mie ale președinției lui Kennedy a fost tragică (asasinatul a avut loc pe 22 noiembrie 1963 în Dallas, Texas), restul scurtului mandat a fost dramatic, sub semnul contrastului chiaroscuro, incluzând aspecte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de ramurile înverzite și răcoroase. La primăvară o să-i tai crengile uscate, o să distrug cuiburile de omizi se încuraja privind mărul pe fereastră. Copacul avea însă o tulpină putregăită, verde albastră, coroana și frunzele lăsate în jos, era un pom gârbovit, cu crengile răsucite în toate părțile, încât te mirai de el, de ciudățeniile naturii. Femeia se obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
De nimic, În adevăr, nu avea evreul atâta groază ca de câini ; căci câinele era instrumentul cel mai orb și cel mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de Moses Schwarzfeld
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să-l certe, să-i poarte de grijă, să-l alinte cu mâncăruri felurite și gustoase, să-i facă tot felul de prăjituri după care el se dădea în vânt, să-i aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu pași târșâiți spre stația de tramvai, nimeni nu îl ia în seamă, întâlnește numai figuri necunoscute, ca și cum s ar afla într-un oraș străin. De fapt, nu-l mai miră acest lucru. Acum 20 - 25 de ani când
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de bătrân neputincios le îndeamnă să săvârșească un asemenea gest, fapt ce îi adâncește suferința. Din fericire, Dumitru Dascălu este încă în stare să urce și să coboare fără mari dificultăți din autobuze și tramvaie. Părul alb, trupul împuținat, spatele gârbovit al renumitului dascăl oferă celor din preajma lui imaginea unei ființe neajutorate. Celor ce-i sar în ajutor le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să creadă că
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Wilhelm și Ferdinand, Wilhelm și Maria Wied etc. Garda de onoare a plecat, Werden, Papen, Schlichtig etc. în frunte, Regimentul 4 Gardă. Plecat cu Fritz-Wilhelm direct la palatul imperial, Elisabeta în față. Salutarea perechii imperiale. Împărăteasa foarte slăbită, kaiserul vioi, gârbovit ne mulțumesc mult că am venit. De față și Weimar. Mers cu trăsura la castel. Ovații. Dejunat, venit Rudolf de Austria. Tur de vizite cu Elisabeta. Generalul Winterfeld, maiorul Prittwitz, care comandă regimentul meu. Ora 5 cină în familie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
să ne divorțăm civilizat. Nu ne mai leagă nimic. Atunci du-te naibii în România. Măcar să nu te mai văd. Și fetele? Măritate și acuși îmi apar nepoții... O să mai vii, să-i vezi. În fața mea stă bătrînul de la Luna, gîrbovit și amărît. Dar n-are, cred, bani de drum, spun să mă aflu în treabă. Am eu, se repede bătrînul lup de mare. Am eu niște economii. După cîteva zile îi transmit Ioanei mesajul. Are economii? întreabă ea și ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
patruzeci, cincizeci de ani, are tot dreptul să fie o mostră de nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în care știa că "va primi ceva", strictul necesar. Chiar așa, gârbovit, deteriorat, cu pălăria obligatorie, are dreptate să fie nostalgic. Are obligația nostalgici. Am mai descoperit o variantă de nostalgie admisibilă. Îmi spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și bune.) Țurcănița trăia într-o căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un fir de cărare. De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și gârbovită, dar foarte vioaie, cobora pe cărare la noi, cu un coș cu brânză, unt, ouă și nu mai știu ce produse și rămânea totdeauna de vorbă cu bunica mea, cu care bea ceai. După aceea pleca la alți clienți. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am întrebat: Acu, ce facem? rostește Luca Arbure. A tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Altfel nu pot! Altfel nu se poate! Și... și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce, pe oasele lor albe înălța-voi altar întru a lor pomenire, acolo unde a fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată chiliei șchiopătând, cu ochii în pământ, gârbovit, cu gândurile răvășite: Dumnezeule! Turcii mi-o trec prin foc și sabie! Mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia!... Pe turnul cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Acasă n-am spus nimic de pozna mea, dar adevărul tot s-a aflat, căci vorba aceea: minciuna are picioare scurte. Catrinoasa și hoțul În apropierea morii, vis-a-vis de Ileana Ghiurcului își avea sălașul Catrinoasa, o femeie în vârstă și gârbovită. Locuia singură, neavând copii. Soțul ei murise de tânăr și ea se ajuta de gospodărie și muncile câmpului cu nepoții. Noi am cunoscut-o prin tata, venind la el să se plângă mereu de comportarea unui nepot. Acesta se purta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a semnat atunci și popa Ilarie cererea, predând geaceului pe baza unei simple semnături, tot pământul, care era de fapt zestrea doamnei preotese, trebuind să se întoarcă acasă gârbovit, îmbătrânit într-o jumătate de ceas cu mai mult de o viață de om. Imediat după el, într-o singură seară s-a înscris în G.A.C. toți gospodarii din Oprea, iar pe data de 11 februarie 1962, se inaugura
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]