222 matches
-
domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți... (sfarsit) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea a
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
pe dinafara! am recunoscut eu. -Nci eu! spuse Constantin. -Florine! Te rog da drumul la casetofon! Pune „Pastorala”! Acordurile lui Beethoven inundară sufrageria. În timp ce Țină în mijlocul camerei începu cu glas duios și profund să recite poemul „Cheia bătrânei”: „Stă bătrână gârbovita pe o bancă sub un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila. Dar în vila n-are loc, i-au făcut
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
mari sorbeau căldura, se aprindeau și deveneau tăciuni încinși, având puterea de a topi cositorul așezat în lingură. Peste cositor Mama Leana arunca puțină cenușă și amesteca cu o baghetă mișcându-și buzele mărunt. Din fântâna lângă care o salcie gârbovită își purta în tihnă bătrânețile, Albert aducea îndată apa. Cana de tabla era umplută numai pe jumătate cu apă sălcie, urmând ca în ea, Mama Leana să toarne amestecul de cositor topit și cenușă. Sfârâitul și aburul ce se ridica
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
să clipim. Ciocănitul în ușă e, parcă, zgomotul intersectării dintre două lumi. Se-ntâmplă ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu o desagă mare. Desaga e maro; are câteva petece cusute cu lână scămoșată, albă. Fugim în dormitor și Moșul intră după noi. Se așază pe scaun. Tata stinge lumina și aprinde o lampă. Oftăm a dezamăgire. - Moșul e bătrân
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
să reprezinte nici măcar punctul de vedere al confesiunii căreia îi aparțin. Suntem egali în fața morții, dar trebuie să fim și demni; iar el a fost. Dintr-un bărbat puternic, atletic, sănătos, s-a transformat în lungul anilor într-un bătrân gârbovit, neputința trupului fiind la el mult agravată și grăbită în comparație cu alții. Dacă este adevărat că aceasta a fost urmarea gloanțelor ce le-a încasat de la atentatorul turc, atunci nu a rămas din punct de vedere creștin în nici un fel dator
OM AL VREMII LUI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344244_a_345573]
-
ieșit din casă ținându-se de pereți. Nimeni nu se aștepta să-l vadă deoarece nu se mai putea da jos singur din patul de suferință. Era aproape de nerecunoscut cu barba albă, crescută în ultimele săptămâni, cu buzele vineții, slab, gârbovit, tremura din toate mădularele. S-a așezat anevoie pe taburetul vechi de lemn, mai bătrân cu mult decât scaunul și s-a sprijinit în bastonul pe care i-l dăruise Tea cu un an în urmă când împlinise șaptezeci și opt de
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Avem Rege la șosele,De moravuri ușurele.... VI. UMBRA TARANULUI ROMAN, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 2059 din 20 august 2016. Umbra țăranului român Ilie Marinescu Pe ulițe bătătorite De pașii zvelți de altădat, Mai trec doar umbre gârbovite De timpul care le-a trădat. Nu le-a trădat însă cărarea Către spital sau cimitir, Sau zilele când sărbătoarea Le poartă pașii să ia mir De la biserica semeață Pierdută într-un loc viran, Ce-i singura ce mai dă
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Far’ de privire sau rostire de cuvinte, Avea cu grijă, tăinuită în desagă, Precum o calmă, mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea mult prea gârbovită, În neputința ei ușor nepăsătoare, Corola cerului sta însăși prăbușită, Apa și aerul simțite ca strânsoare Și ochii uzi, într-o albastră- nțelepciune, Mai caut-alinare pierduți întru pământ, Căci au pierdut pe veci miracolul minune, Frumosul și iubirea ca veșnic
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
ai tu una, să merg la pescuit când iese luna? Nu am, dar negreșit tu poți tăia, trunchiu-mi să-ți construiești tu una, El trunchiul i-a tăiat precum vroia și-a dispărut ca dimineața luna ! A apărut bătrân și gârbovit, la mărul ce mereu a părărăsit... Prieten măr, mereu te-am părăsit, tu iartă-mă, acuma am venit, Căci sunt bătrân și de viață hârsit, cămin nu am căci toți m-au părăsit ! Eu fructe nu mai am, îi spuse
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
Atomică Măgurele, de lângă București. Și acest institut a devenit măr al Discordiei deoarece este unicul obiectiv industrial care are realizări palpabile fără aportul iubitului nostru guvern. Țața Florica, care a ajuns la sapă de lemn după îndeplinirea cutumelor la moartea gârbovitului său soț a ieșit să demonstreze vehement împotriva Legii care ar admite înmormântarea fără preot. Un insignifiant măr al Discordiei generat de veșnica campanie electorală în care se află țara. Nea Vasile, PSD-istul, cară saci de când se știe. Azi
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre satul desculț, cu călcâiele răgușite șiroind și el, fie spre cimitirul proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de mult pârleazul, își trage perdeaua-i catifelată, buclată, ondulată și primenită-n scoarța norului într-o dungă își așează
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
mâini e frământată Ne dați în ultim ceas o Viață ce-i furată? Vă luminează sfinții să dați o lege nouă, Iubirea să vă fie pecete chiar și vouă Doar umăr lângă umăr, putem să ducem Țara Că-i tare gârbovită și grea-i mai e povara! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Doină... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DOINĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372318_a_373647]
-
că, după ce reintru în locuința mea, el vine, se așează ca de obicei pe locul lui obișnuit și mănâncă cu privirile-i triste ațintite în pământ. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă : a doua zi dimineață, în fiecare dimineață când plec gârbovit sufletește, rutinat și plictisit la serviciu, pachețelele mele cu mâncare lipsesc de pe locul unde le așez seara. Mă prefac că nu bag în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și flocos, care se pripășise de câtva timp primprejurul blocului
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
mâța s-a împletit ca un șarpede bastonul cel port umilajutând lumea să treacă prin altă ... XXI. IAR SMOALĂ, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011. Plouă Plouă și în case Plouă peste inimi, gârbovite, arse Frig este-n ‘năuntru, frig e și afară Gândul ce împresoară iute te doboară zloată, noroi scurse din buboaie grase ce n-au nicio noimă atât de grețoase iubiri îndrăcite ziduri coșcovite totul se transformă-n moină-ofticoasă ce te
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
au nicio noimă atât de grețoase iubiri îndrăcite ziduri coșcovite totul se transformă-n moină-ofticoasă ce te-mping cu sila peste-o planturoasă și-aș merge-n pădure cu un parpalac ... Citește mai mult PlouăPlouă și în casePlouă peste inimi, gârbovite, arseFrig este-n ‘năuntru, frig e și afarăGândul ce împresoarăiute te doboarăzloată, noroi scursedin buboaie grasece n-au nicio noimăatât de grețoaseiubiri îndrăciteziduri coșcovitetotul se transformă-nmoină-ofticoasăce te-mping cu silapeste-o planturoasăși-aș merge-n pădurecu un parpalac... XXII. SMOALĂ, de Aurel
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ție Tu să mă ierți te rog că te iubesc. FURTUNĂ Țipau de durere doi nori cenușii Și cerul cursese pe dealuri Ploua sfâșiind tot amurgu-n fâșii Și marea mușca surd din maluri. Pe-o stâncă, doar farul de ani gârbovit Aruncă firav o lumină Ce-mbracă un val și al lui zvârcolit De nepământeană jivină. În zarea de zmoală bat tobe de fier Copacii de frică se-nchină Șuvoaie de apă se-amestecă-n cer Ca-n marea pedeapsă divină. Un bici
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
monstruoasa. Intrau cu chipuri de ceară ce duceau mortea-n lumea așteptării, visului de mâine. De pe pereții încăperilor, fugise viața. Erau zugrăvite fără lumină. Devenise morminte. La capătul cosciugelor înșirate, stăteau pe piedestalul morții grămeze de monezi înșiruite-n stive. Bătrânețea gârbovita, numără anii omenilor furați, în lucirea înșelătoare a galbenului ce nu era real, decât prin închipuire. Mintea nu poate cuprinde, scârba adunăturii din clădire. Ploua cu lacrimi și dreptatea umblă îmbrăcată-n zdrențe. La capătul unui hau, unul manipula cu
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se întorc din cale până la o răscruce unde sluga descoperă poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecoară printre hățișuri și stâncării și ajung în fața grotei. Din interior își face apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întreabă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
de firmă” ale căror șireturi pline de mâl atârnă pe caldarâm, un tricou mototolit, tot „de firmă” si, neapărat cu Ipod-ul în urechi. Scuipă pe stradă, își bagă și-și scot tot ce au (de parcă ar avea ce!!) și merg gârboviți, cu mănile adânc înfipte în buzunare, de altfel goale. Ei își dau importanță și cred că dacă au ajuns la vârsta de 15-20 ani, lumea e a lor. Nu se tem de nimeni și de nimic, ba mai mult, își
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
Acasă > Poezie > Familie > CHEIA BĂTRÂNEI, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului Cheia Bătrânei Stă bătrână gârbovita pe o bancă sub un tei, toate tristețile lumii sunt ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila. Dar în vila n-are loc, i-au făcut
CHEIA BĂTRÂNEI, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345373_a_346702]
-
noastre pe sticlă și ruine printr-o intrare mică de blocuri se auzea un cor bisericesc am mers printre pereții albi înguști pictați cu grafiti până la intrarea în acea bisericuță albă cu o cupolă mică în care slujea un popă gârbovit nici ea nu banuia că acolo ar putea fi am intrat și ne-am rugat câteva minute apoi am coborât și urcat câteva străduțe și mai înguste m-am oprit în fața unui bar cu un poster cu ronaldo ... Citește mai
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
pe drum. Era tot cu căciula lui neagră pe cap, țuguiată, cu niște șoșoni mari în picioare, cu pantaloni de pufoaică și nelipsita lui cârjă. Pe zi ce trecea, moșul umbla tot mai greu, era mai palid la față, mai gârbovit. Îl saluta pe învățător, plin de politețe, iar el îi zicea: „Măi, Mihai, am auzit că faci minuni acolo, la școala din Moldovița!” Era plin de mândrie pentru copii trecuți prin clasele lui, își asuma toate meritele pentru aceasta! Tuna
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
noastre pe sticlă și ruine printr-o intrare mică de blocuri se auzea un cor bisericesc am mers printre pereții albi înguști pictați cu grafiti până la intrarea în acea bisericuță albă cu o cupolă mică în care slujea un popă gârbovit nici ea nu banuia că acolo ar putea fi am intrat și ne-am rugat câteva minute apoi am coborât și urcat câteva străduțe și mai înguste m-am oprit în fața unui bar cu un poster cu ronaldo cu imagini
PAIXÃO de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376262_a_377591]
-
a mai zis șeful Secției și a pus mâna pe unul din telefoanele care sunau de câteva minute. Din primele cuvinte folosite de ofițer la telefon, Silvia a înțeles că nu este vorba despre fata ei și a plecat încet, gârbovită și îmbătrânită de ultimele două nopți în care doar ațipea cu intermitență. Era vlăguită, dar a găsit forța de a merge tot mai repede spre casă, chiar dacă știa bine că Tudor, soțul ei, obținuse trei zile libere și era permanent
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Acasa > Literatura > Proza > PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Niște babe gârbovite se tot lăfăiau pe lângă patul meu. Îmi deschideam ochii umezi și cruzi ca două mărgele semilichide abia obișnuite cu lumina difuză din camera în care m-au așezat două făpturi uriașe. Organele ciudate pe care nu le văd, dar le
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]