268 matches
-
instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi, poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc strâmt locul în care am sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mollat a apărut o carte de impresii și evocări semnate de un grup de vizitatori ai săi, nu mai puțin faimoși: Jean d'Ormesson, Philippe Sollers (originar din Bordeaux), Jean-Marie Planes, Michel Onfray, Cristine de Rivoyre, Jean-Didier Vincent ș.a. VASILE GÂRNEȚ: Caut cărți de autori români: Ionesco, Eliade, Cioran - nume previzibile. Nimeni altcineva nu mai e de găsit. O librară, pe care o rog să mă ajute, strânge nevinovată din umeri. „E tot ce avem”, îmi răspunde. Bine, dar România e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și dispusă să renunțe la această optică (orișicum, influența suedeză!), și chiar am reușit, ulterior, să avem un dialog destul de bun cu ea pe parcursul traseului, ceea ce nu s-a putut spune despre alți reprezentanți ai Rusiei din Expresul Literar. VASILE GÂRNEȚ: Editer l’etranger - normalite ou exotisme?. Am urmărit din sală dezbaterea, la care participă cinci scriitori din Trenul Literaturii, între care VITALIE CIOBANU și Adrian Popescu. Moderatorul, Eric des Garets, predă teoria literaturii la Universitatea din Bordeaux și seamănă izbitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în capitala germană și îmi poate da mai multe amănunte. Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate - la alții. 11 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care unii îl slujesc cu atâta devoțiune. Ies afară precipitat, aproape alergând. N-ar mai trebui să amestecăm literatura cu realitatea care a făcut-o posibilă dacă nu vrem să devenim niște umbre, dacă mai ținem la propria identitate. VASILE GÂRNEȚ: Petrecem mai multe ore la Malagar. E o vale mare în față, pe care a scrutat-o de atâtea ori, cu siguranță, și François Mauriac. Mulți colegi se întind pe iarbă cu o plăcere cvasianimalică: o exultare a instinctelor, dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt splendide. Ne aflăm „la țară”, dar totul este extrem de bine lucrat și îngrijit, nu ca haosul și paragina de la noi. Dar refuz să mai compar ceea ce văd cu imaginile de acasă. Îmi stric numai dispoziția. 12 iunie, luni VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc devreme, la 6.00. Cobor să predau bagajele la recepție, prilej cu care constat că am adunat, în doar trei din cele 19 orașe câte numără traseul lui Literatur Express, câteva kilograme bune de „material propagandistic” (pliante, programe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în engleză), iar cei mai tineri dintre ei nici nu cunosc bine limba rusă. În tren, primim, fiecare, câte un pachet - lunch-ul - și pornim. Un TGV supermodern străbate în mare viteză câmpia franceză spre Paris. 12 iunie, luni Paris VASILE GÂRNEȚ: La Paris, în Gara Montparnasse, ajungem la orele 14.30. Cobor din tren cu un fel de teamă amestecată cu o nestăpânită curiozitate: cum voi găsi orașul despre care am citit mai multe cărți, prin care m-am plimbat imaginar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Parisului, așa cum îl pot vedea și înțelege eu, nu mai mult, dar nici mai puțin. Acceptați convenția pe care v-am propus-o în clipa când am aterizat la Lisabona. Dacă nu vi se pare suficient - nu mai citiți! VASILE GÂRNEȚ: De la etajul 5 al hotelului Mercure, văd copertina ca o cochilie a Palatului Sporturilor Bercy, aflat la vreo sută de metri. Poate trec, mă gândesc, să văd și „pe viu”, nu numai la televizor, celebra sală multifuncțională, din care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vapori de transpirație îmi pare de-a dreptul halucinantă. Nu-mi imaginez cum a reușit să ne găsească. Ne spune să nu-i cerem să ne explice traseul pe care l-a urmat, căci n-ar reuși nici el. VASILE GÂRNEȚ: La propunerea lui Nicolae Prelipceanu, hotărâm să facem o escapadă prin Parisul nocturn. Ideea noastră de a ne retrage de la petrecere le-a cam contrariat pe fetele de la Mission 2000 (ne remarcaserăm la dans). A trebuit să le fluturăm prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Parisului aflate în preajma bulevardului Montmartre-Moulin Rouge și Place Pigale. Un cartier întreg plin de sex-shopuri și localuri deocheate. Îmi imaginasem totuși altfel zona: mai șic, mai elegantă - or, atmosfera generală este de lupanare populare, generos accesibile... 13 iunie, marți VASILE GÂRNEȚ: Schimbăm bani la un birou de lângă Tour Eiffel. O rată destul de dezavantajoasă - pierdem aproximativ cât pentru două beri și va fi, se vede de dimineață, o căldură teribilă... Un bilet de urcat pe jos până la prima platformă a Turnului (57
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la noi operate de autorități din motive de economie, mai ales la țară, știe cât de greu este. Îi dau două Contraforturi și un exemplar din cartea mea, Frica de diferență. Ne despărțim cu speranța unor vremuri mai bune. VASILE GÂRNEȚ: La biroul Misiunii franceze a lui Literatur Express 2000, pe strada Operei, în proximitatea Palatului Regal, îmi citesc poșta electronică. Un mesaj de la Chișinău, de la Ana, altul - de la Mihai Vakulovski, care îmi trimite și câteva întrebări pentru un interviu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de prânz. Magazine de lux, cinematografe, mari restaurante, sedii ale unor cunoscute companii aeriene și, un amănunt important pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urban din fața noastră, contopindu-se la orizont cu cerul senin, lipsit de orice scamă de nor, îmi dă senzația unei imense cetăți antice. Nu știu dacă am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacré-Coeur, Parisul seamănă cu Roma imperială. VASILE GÂRNEȚ: Comerț „artistic” în Montmartre. Trei prețuri pentru o halbă de bere în același local: 12 franci, dacă o bei stând pe unul dintre scaunele de la tejghea, cu fața spre bar, ignorând spectacolul străzii; 25 de franci, dacă alegi să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
O sumă uriașă pentru Moldova și una... bunicică pentru Paris, unde prețurile sunt foarte ridicate. Oricum, SGDL are o activitate care merită studiată și preluată, firește, atât cât ne-ar putea permite muribunda noastră economie și ofticosul cadru legislativ. VASILE GÂRNEȚ: Picnic într-o frumoasă grădină aparținând Société des Gens de Lettres, Cartierul Montparnasse, după o zi de maraton cultural - barbar în esență, prin viteza lui. Orgoliul deșert al turistului - în criză de timp - de a bifa cât mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locurile pe unde ajungem cu caravana noastră. La Paris, sentința colegului ceh sună ca o replică de simpozion. În țările estice, ea va avea, în mod cert, o altă rezonanță. Acolo este vorba chiar de viață și de moarte. VASILE GÂRNEȚ: Secvență în Piața Bastiliei, seara. Un loc unde se adună rockerii, „generația” neformală. Chipuri infatuate pe motociclete Harley Davidson. Mulți tineri de culoare, afro-arabo-francezi, cum le spune scriitorul gruzin cu alură de rugbist, Giorgi Achwlediani. În grupuri mai mici, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oameni care încremenesc o clipă în fața sa, înainte de a dispărea în neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață, cinci ore în Musée de Louvre. Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum nu voi reuși să văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
această entitate în curs de reformulare, numită Europa, de a-i reda unitatea prin valorile sale fundamentale, chiar dacă Europa este deocamdată continentul unor vârste istorice diferite. A le înțelege și reconcilia constituie marea provocare culturală a anilor ce vin. VASILE GÂRNEȚ: Notații fugare. Am văzut, contra cronometru: La Sorbonne (aici mi-ar fi plăcut să învăț, aș fi suportat poate și un curs ca acesta: Istoria și decesul comunismului în Europa de Est. Am intrat într-o mică piațetă pavată, din interiorul campusului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Război Mondial, a răsunat un rechizitoriu superficial și politic, participanții la dialog s-au mulțumit să reia idei generale, să formuleze avertismente de manual, care nu implică nici un risc pentru ei. Și, din păcate, nici un pas pe calea cunoașterii. VASILE GÂRNEȚ: Ajung cu metroul, la 16.30, în piața Saint-Sulpice, unde va avea loc maratonul poetic intitulat Marche de la Poesie. Restul scriitorilor din Trenul Literaturii vor veni mai târziu, pe la 8 seara. Până atunci, împreună cu alți 12 colegi ai mei, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
când aude rostindu-se cuvântul „comunism”. Urmează la rând și ceilalți scriitori. Din ce citește în germană Richard Wagner, înțeleg doar cuvântul „securitate”, care se repetă destul de des, ca un refren. Trecutul nu se lasă... VITALIE CIOBANU: Recitalul lui VASILE GÂRNEȚ și cel al letonului Maris Caklais de la Café de la Mairie, din arondismentul 6, a avut aerul unei serbări de familie: la etajul localului, într-o sală de mese pentru aproximativ 50 de persoane - mobilier de lemn patinat de vreme, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tricou de tras pe tine!...” „Da, dar ce tricou?”, rămân eu cu întrebarea suspendată, Ioana s-a și îndepărtat și-mi face un semn neglijent cu mâna: „De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din cele mai mari ale metroului parizian. Piața Châtelet, Avenue Victoria, Rue de Rivoli - poate cea mai impozantă și arătoasă stradă din câte am reușit să vedem în cele trei zile ale sejurului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
livrelele lor colorate, oficialii, ziariștii aferați, fetele prevenitoare din comitetul organizatoric din rue d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului. Și odată cu ele, cele trei zile pline în capitala Franței. 15 iunie, joi Lille VASILE GÂRNEȚ: Pierdut printre alte sute de „întâmplări” culturale la Paris, Trenul Literaturii își recapătă statutul de eveniment major la Lille, unde suntem primiți cu entuziasm și găsim o excelentă organizare. Orgoliul gazdelor de a se face remarcate pe traseul lui Literatur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și stilul minimalist, „industrial” al unor clădiri din rue de Paris - strada hotelului nostru - nu-mi pare lipsit de o anume frumusețe specifică, austeră. S-ar putea să avem, totuși, o escală reușită aici, la Lille. 16 iunie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Un mic grup de scriitori din Trenul Literaturii - printre care și Andrei Bodiu - pleacă în dimineața asta la Bruxelles, pentru un program special, ce include și o vizită la Parlamentul European. Nu înțeleg după ce criterii s-a făcut selecția, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-ul este dublat de o broșură cuprinzând biografia poetului-soldat, textele cântecelor imprimate și fotografiile muzicienilor implicați în realizarea lui. CD-ul, sper, mă va ajuta să „reintru” în atmosfera locului când voi transcrie pe curat aceste note de drum. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]