KorAP: Find »[drukola/base=gârneț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...11 >

268 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293

Război Mondial, a răsunat un rechizitoriu superficial și politic, participanții la dialog s-au mulțumit să reia idei generale, să formuleze avertismente de manual, care nu implică nici un risc pentru ei. Și, din păcate, nici un pas pe calea cunoașterii. VASILE GÂRNEȚ: Ajung cu metroul, la 16.30, în piața Saint-Sulpice, unde va avea loc maratonul poetic intitulat Marche de la Poesie. Restul scriitorilor din Trenul Literaturii vor veni mai târziu, pe la 8 seara. Până atunci, împreună cu alți 12 colegi ai mei, printre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
când aude rostindu-se cuvântul „comunism”. Urmează la rând și ceilalți scriitori. Din ce citește în germană Richard Wagner, înțeleg doar cuvântul „securitate”, care se repetă destul de des, ca un refren. Trecutul nu se lasă... VITALIE CIOBANU: Recitalul lui VASILE GÂRNEȚ și cel al letonului Maris Caklais de la Café de la Mairie, din arondismentul 6, a avut aerul unei serbări de familie: la etajul localului, într-o sală de mese pentru aproximativ 50 de persoane - mobilier de lemn patinat de vreme, ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
tricou de tras pe tine!...” „Da, dar ce tricou?”, rămân eu cu întrebarea suspendată, Ioana s-a și îndepărtat și-mi face un semn neglijent cu mâna: „De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din cele mai mari ale metroului parizian. Piața Châtelet, Avenue Victoria, Rue de Rivoli - poate cea mai impozantă și arătoasă stradă din câte am reușit să vedem în cele trei zile ale sejurului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
livrelele lor colorate, oficialii, ziariștii aferați, fetele prevenitoare din comitetul organizatoric din rue d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului. Și odată cu ele, cele trei zile pline în capitala Franței. 15 iunie, joi Lille VASILE GÂRNEȚ: Pierdut printre alte sute de „întâmplări” culturale la Paris, Trenul Literaturii își recapătă statutul de eveniment major la Lille, unde suntem primiți cu entuziasm și găsim o excelentă organizare. Orgoliul gazdelor de a se face remarcate pe traseul lui Literatur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
și stilul minimalist, „industrial” al unor clădiri din rue de Paris - strada hotelului nostru - nu-mi pare lipsit de o anume frumusețe specifică, austeră. S-ar putea să avem, totuși, o escală reușită aici, la Lille. 16 iunie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Un mic grup de scriitori din Trenul Literaturii - printre care și Andrei Bodiu - pleacă în dimineața asta la Bruxelles, pentru un program special, ce include și o vizită la Parlamentul European. Nu înțeleg după ce criterii s-a făcut selecția, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-ul este dublat de o broșură cuprinzând biografia poetului-soldat, textele cântecelor imprimate și fotografiile muzicienilor implicați în realizarea lui. CD-ul, sper, mă va ajuta să „reintru” în atmosfera locului când voi transcrie pe curat aceste note de drum. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
în jurul tău toate limbile pământului, inclusiv rusă (bad surprise!), mai des decât altele. Metropolă a Uniunii Europene, capitala Belgiei și-a socializat amprenta-i specifică, preschimbând-o, ultrarapid, într-o marfă cu mii de fețe, servită în multiple ambalaje. VASILE GÂRNEȚ: Am fost avertizați, încă de la Lille, că la Bruxelles vor fi mulți hooligans, veniți să susțină echipa Angliei la Euro 2000. Previziunile se confirmă. Centrul orașului este inundat de fanii englezi și scandinavi, masați mai ales la terasele barurilor, unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se insinuează. Nu știu cât din această impresie se datorează faptului că orașul e invadat de microbiști. Lume tuciurie, mulți arabi. Sunt cartiere întregi locuite de emigranți. Anderlecht, de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
război, tunurile de apă ale forțelor de ordine lovind în plin, polițiști călare, arestări la grămadă și bastoane de cauciuc generos distribuite - o adevărată mană cerească pentru televiziuni. „Capitala Europei” ne-a cam umplut de deziluzii. 18 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun la restaurantul hotelului nostru, care are un nume frumos - Argus. La bucătărie sunt niște chinezi care încearcă să ne spună în engleză ce au de mâncare, dar pronunția lor ne lasă în ceață. Îi rog să vorbească mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-mi schimb modul în care privesc lucrurile. Să nu mă mai cramponez de efemeride, ci să consider mișcarea drept adevăratul sens al prezenței mele în lume. Și dacă mă gândesc bine, este o certitudine tonifiantă... 18 iunie, duminică Dortmund VASILE GÂRNEȚ: Trenul în care vom călători de acum încolo pe traseul Literatur Express-ului este unul mai vechi, recondiționat, „ca pentru Europa Centrală”, cum glumim între noi cu oarecare tristețe, pentru că înțelegem că nu vom mai avea confortul și viteza TGV

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-ul franțuzesc, lasă de dorit. Seamănă destul de mult cu cele românești. S-ar putea să fie și mai rău, înaintând tot mai mult în inima haosului răsăritean, prinși în această lugubră și în bună parte inconștientă „întoarcere la origini”. VASILE GÂRNEȚ: Mare îmbulzeală în vagonul-restaurant și trebuie să aștepți mai mult timp până îți vine rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca, șezând în primul rând de scaune, în fața primarului de Dortmund, care ni se adresa de bun-sosit, și nu se sinchisea nici unul din ei de ce făcea celălalt. VASILE GÂRNEȚ: Nelly Möller, din stafful german, a adunat într-un buchet mare trandafirii galbeni cu care am fost întâmpinați la gară. Discursul primarului Adolfe Micksha e scurt și la obiect. Dortmundul este al șaptelea oraș ca mărime din Germania Federală și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida prejudecății care bântuie pe la noi despre nurii fiicelor lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort, care ne scrie ce se mai întâmplă la Chișinău. Au fost doar câteva telefoane nesemnificative la redacție, nimic urgent...Căldura mare, se vede, a mai potolit apele și în mediul cultural basarabean

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
femeie musulmană în peisajul unui oraș german. Mi s-a părut, recunosc, o arătare de pe altă planetă, o intrusă în mijlocul Europei creștine, căreia îi aducea, cu siguranță, un mesaj despre viitor. Conținutul acestuia nu e prea greu de ghicit. VASILE GÂRNEȚ: Înspre seară ne trezim la hotel cu un echipaj de poliție. Cuplul spaniol - Alberto Porlan Villaescusa și soția sa, frumoasa și delicata Gloria Mengual, poliglotă, asistentă pentru grupul spaniol și portughez - a fost prădat. Li s-au furat banii - aproape

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim la Kaiserhof, pe Ernst-August-Platz, în centrul orașului. Numele meu este trecut greșit în registre (ce m-ar tachina Andrei Bodiu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină egală, liniștitoare. VASILE GÂRNEȚ: Meciul România-Anglia, pe care îl privim, după cină, la hotel, este decisiv pentru calificare și oarecum lămuritor pentru potențialul echipei, cu Hagi suspendat pentru cumul de cartonașe. Un meci de infarct. Conduc ai noștri, apoi sunt ei conduși cu 2

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
echipaje ale poliției. După reacția publicului de la restaurantul pe lângă care curge efervescenta procesiune, constat că nemții nu privesc cu ochi buni aceste manifestații de entuziasm. Probabil, din cauza unui sentiment de inutilitate ce îi învăluie subit. Miercuri, 21 iunie 2000 VASILE GÂRNEȚ: Restaurantul hotelului Kaiserhof este mic. Se gătește în chiar sala unde se servește micul dejun. O bucătăreasă grasă frige șuncă și prăjește ouă. Parcă s-ar găti pe sine însăși... Tot ea mărunțește, cu o îndemânare incredibilă, niște căpșuni mari

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
inversă: o comunitate agrestă, patriarhală, care habar nu are că în preajma ei, la doar câțiva metri sub pământ, călătoresc oamenii viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se întinde pe un teritoriu imens. Am câteva hărți și prospecte și încerc să mă descurc în labirintul de „străzi”, „străduțe”, „cartiere”, „pavilioane”, „piețe”, „sectoare” hașurate în trei culori: zona de vest - roșu; zona centrală - verde; zona de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
piramidal cu patru niveluri. Mi s-a părut un tort alb, presărat pe margini cu zimți de ciocolată. Un tort din care nu și-ar putea tăia o felie decât un vrăjitor din O mie și una de nopți. VASILE GÂRNEȚ: Pavilionul României e situat pe strada 17 Est. Ceea ce văd nu-mi place - o construcție de metal acoperită cu verdeață - și nici interiorul nu mă încântă. Ideea de a construi un ansamblu ecologic e bună, dar realizarea lasă de dorit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
vizitatorilor pliante și CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui lider occidental: zâmbește în stânga și dreapta, glumește cu turiștii, împarte autografe. VASILE GÂRNEȚ: O secvență confuză, amuzant-reconfortantă până la urmă, în care am fost implicați, fără voie, la pavilionul Spaniei. Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
două capete ale „corsoului“ aerian se formează cozi în continuu. Cum avem bilete tur-retur, urcăm din mers în altă „pastilă” galbenă, de data aceasta, împreună cu un grup de școlărițe exuberante, și traversăm în direcție inversă mirobolanta sinteză a umanității. VASILE GÂRNEȚ: Sincer vorbind, am evitat pavilionul Republicii Moldova, pentru a nu mă indispune de ceea ce puteam să văd/să trăiesc acolo. Mă mulțumesc cu comentariile lui Andrei Bodiu și ale lui Richard Wagner, care au vizitat oferta „republicii”. Lor le-a plăcut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
imaginez sentimentele simple ale acestui om: era el prin ceva mai remarcabil decât oricare dintre noi, trăitorii de azi, sau nu e decât aura pe care i-au atribuit-o urmașii, scoțându-l din rândul muritorilor banali și inexpresivi? VASILE GÂRNEȚ: Abia la hotel am simțit cât de mult m-au stors peregrinările prin labirintul de la Expo și plimbarea prin Hanovra. Orașul este mai spațios decât Dortmundul, iar rețeaua de magazine - impresionantă. După-amiază sunt programate câteva întâlniri în oraș, lecturi ale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
singuri bagajele: începe aventura Estului care implică și controalele la frontieră, cu tot deranjul imaginabil. Trebuie să cunoști libertatea circulației din Occident ca să realizezi cât de stupidă și inutilă poate fi tevatura traversării hotarelor în țările fostului lagăr comunist. VASILE GÂRNEȚ: Oprim la Berlin, într-o stație, cinci minute, pentru ajustări tehnice, așa că nu putem coborî pe peron. Apoi, trenul se pune în mișcare și contemplăm de la fereastra vagonului zona centrală a orașului, pe care o traversăm. Am stat o lună

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
de pe ambele părți ale drumului. Apoi, o schimbare bruscă de peisaj, lumea s-a schimonosit, ca într-o oglindă convexă: câmp deschis, halte de cărămidă în delăsare, linii de cale ferată crescute cu buruieni... 22 iunie, sâmbătă, Malbork, Polonia VASILE GÂRNEȚ: În drum spre Malbork, stau într-un compartiment de tren cu Annie Saumont și Jacques Jouet, doi dintre cei trei scriitori francezi prezenți în Trenul Literaturii, și cu prozatorul albanez Fatos Kongoli, editat cu regularitate în Franța. Fatos își afișează

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]