376 matches
-
de fereastră și-l vede pe Alexandru clătinându-se cu un buchet de flori în mâini, deschide cu inima strânsă fereastra și-l aude răcnind la ea: Ce este... tot o curvă?... Avem o fetiță!...spuse ea cu o voce gâtuită de teamă... Florile alunecă din mâinile soțului ei care împleticindu-se-i șoptește : Să nu vă prind la ușa mea, nu ai ce căuta cu ea acasă!...și pleacă ucigându-i și ultima rază de speranță. Magdalena închide fereastra odată cu
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
cale de cinci-șase pași, către spațiul - bine mascat - unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută - altfel ce rost ar avea un apel în puterea nopții? Gâtuită de emoții, abia stăpânindu-și plânsul, cu voce gravă, tremurândă - actrița Leni Pințea-Homeag (protagonistă în 330 de spectacole, peste fruntarii, dintre care 101 numai în Phaedra, prezentate la festivaluri internaționale din 39 de țări, de pe toate continentele) abia rostește: ,,Corneliu
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în mare taină Curtea, la plecarea lui nefiind martor decât Vasâle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă a teilor parcă elevele miros așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a făcut al treilea accident vascular cerebral. De fiecare dată În loc să spun „ce nenorocire“, am spus „ce noroc“, gîndindu-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi În fața morților familiei noi morții planificați și le-am strigat să n-aibă grijă vom fi lîngă ei cuminți cuminții cuminților morți morții morților dar morții familiei nu ne acordau nici un credit deloc nu voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lîngă stiva de instrumente Îmbrăcate În huse de pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vertiginos, a incredibilei viteze și a frigului, simțurile îmi revin. Sunt Bogdan, prințul Luca este la locul lui, leșinat, dar încă strângându-mă de brâu, iar rezolvarea problemei este mai aproape ca oricând. - Bogdan, unde mergem? aud vocea prințului, slabă, gâtuită de vântul infernal. Acum văd ce se întâmplă cu lumea. Nu se poate. Este cel mai înfricoșător peisaj pe care îl poate concepe cineva. Omenirea este sub ape. Complet. - La curtea lui Aquarelin mergem, Luca. Acolo este răspunsul problemei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că mai pierd vremea cu tine? Dându-și seama că depășise limita, Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oprești, a câștigat. Încă două minute pentru confirmarea victoriei și, la capătul lor, președintele republicii, cu lacrimi în ochi, era îmbrățișat cu prim-ministrul. Momente perfecte și chiar sublime, pot să apară în viața unui politician, spuse apoi cu glasul gâtuit de emoție, dar, indiferent ce-mi rezervă ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ai țării se-njură în parlament și urlă patriotic. Ca domnul Gigi să vibreze când interesele naționale sunt atinse. Ce mai vibrează domnulGigi!..Cum mai protestează și cum strigă-n fața micului ecran:huoo! hai sictir, bă! sau: așa, așa, gâtuiți-i, că sunt niște hoți! Și cum Gigi vede-n sticlă numai hoți, țipă, se agită, se înfurie, vrea să-i ajute pe mascați, să dea cu pumnul în moacele obraznice ale ticăloșilor, dar...n-o face. (Vreți să spargă
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
a mângâiat pe cap și i-a șters lacrimile: -Nu plânge! Ai un dar de la Dumnezeu, vioara te va ajuta, să-ți îndeplinești visul. Să transmiți lumii întregi talentul și dăruirea ta! -Așa cum ai făcut tu? intrebă cu vocea gâtuită de emoție băiatul. Bărbatul era impresionat, însa nu voia să-și arate durerea din suflet. O lacrimă s-a scurs neascultătoare pe obraz. Fetița a îngenuncheat lângă el. Cu palma ei mică l-a mângâiat pe față și a șters
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
de lumină, ne aflăm / permanent la marginea Timpului / Cu urechea ascuțită, ca un pui de lună, ce iese / în lume sub magia Universului. Diferim prin diferența de gândire a fiecăruia dintre noi: avutul, prin dorința de a strânge averi materiale, gâtuindu-și semenii secătuiți de energii, distrugându-le voit existența, unindu-se pentru totdeauna cu teluricul și bezna adâncului; literatul chicotește odată cu neajunsurile, saltă în vioiciune contemplând frumusețile care i se deschid privirilor, vorbește cu gândurile sale pe care le înalță
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
fetelor. Vă mulțumesc! Să rămână cu mine doar doamna Neacșu, dar să nu vă îndepărtați prea mult... Doamna Dobrescu, se adresă ea Iulianei aproape fără să o privească, chiar dacă sunteți soția, v-aș ruga și pe dumneavoastră să... - Laura?! Vocea gâtuită de emoție a lui Iustin a întrerupt-o și a făcut ca toate privirile să se îndrepte spre el. - Laura? Tu ești aici?! a întrebat el, ridicând tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
aurit, vechi de milenii și începu să vorbească. Era ceva mai greu de înțeles, nu din cauza limbii străvechi, cât din cauză că-și pierduse maxilarul inferior pe timpul unor excavații făcute de niște netrebnici de arheologi cu ajutorul prafului de pușcă. În fine, îi gâtuise el, dar uite că acum suferea îngrozitor mai ales când scădea presiunea atmosferică. Spre norocul lui asta se întâmpla mai rar prin locurile sale de baștină. Toți îl ascultară cu luare aminte. Se dovedi că, timpul nu afectase strălucita sa
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
a trebuit să calc cu un fior de silă și oroare, ca să ajung la mama ce se lupta epuizată și terorizată cu puzderia de insecte infernale. - Mamă, ce se întâmplă aici? am strigat eu încercând să străbat cu vocea mea gâtuită de spaimă vuietul invadatoarelor venite din iad, presupun. Mama s-a oprit o clipă din lupta ei inutilă cu stihiile dezlănțuite, având ca unică armă o zdreanță patetică și inutilă, cu ajutorul căreia reușise totuși să facă multe victime, judecând după
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
frază care mi-a mers la suflet: Mă bucur să fiu azi aici, între copiii locurilor mele... Văzându-i pe ei astăzi, îmi amintesc cum eram eu atunci...” Frumos, nu?! Doamna deputat Elena Uioreanu a rostit o alocuțiune cu vocea gâtuită de emoție, invitându-i pe micii colindători să-și descarce desagii în care-au așezat prinosul sufletelor lor în fața audienței, ca apoi, în final, să plece acasă cu darurile pe care Domnia Sa, ca un „moș” bun și darnic le-a
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
lacului înghețat și te-ai uitat la mine cu o anumită privire sugestiva pe care nu am putut-o citi, dar ai ridicat și brațele însoțind acea privire catifelata și pură... oh, Doamne, 'dacă o trag de fular o pot gâtui!' - am inceput gândi repezindu-ma spre tine... Din fericire gheață (apă înghețase) era doar la jumătate de metru de acel mal de pe care tu îți dădeai drumul cu spatele și din fericire o făceai cu un avânt lent. În acest
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
madame Mia, când a coborât să plece la piață. Le-ai uitat în cutia de scrisori, care era deschisă. Madame Mia le-a luat și i le-a adus Nonei. Știa că ești la petrecere. - Adineauri?, am întrebat, cu vocea gâtuită de emoție, căci eu uitasem cheile, cu mult înainte. Asta însemna că după ce îmi lăsase sandalele, necunoscutul ce pătrunsese în casă, a dus cheile înapoi. Adineauri?, am repetat eu, nedumerită. - Da. Îmi cer iertare că am intrat, dar... - Dar nu
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ne pierdusem unul prin celălalt! Buzele mele cerșeau prin adâncuri de tine, ospățuri jilave. Mă înspăimânta negura sub care himerele, mă ademeneau sarcastice. Respiram odată cu tine, în timp ce tăcerile noastre își gâtuiau de emoție umbrele. Serpi veninoși ne amorțeau peste cruzimea desfrâului de carne, ne-îndrăznind să întrerupă desmățul! Câte un ticăit de secundă ne reamintea că, și în surdină timpul zboară mușcând Universul! Triumfător, mi te înfloreai în fiecare atingere ce-
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]
-
pe bărbatul care s-a ridicat precipitat de pe scaun să o întâmpine și să se prezinte ceremonios în timp ce o privea admirativ: - Fănel, pardon! Ștefan Nicolae, doamnă, onorat că mi-ați acceptat invitația! - Mariana Iordache, a murmurat ea cu vocea ușor gâtuită de emoție, în timp ce întindea cu grație mâna pe care Fănel a strâns-o cu plăcere evidentă, înclinându-se din nou. - Vă rog, luați loc! a invitat-o el precipitat, prinzând cu vioiciune scaunul de spetează pentru a i-l oferi
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
de lemn era ambuscada în care cădea gândirea liberă, nuanțată, creatoare. Ea tăiase respirația și secerase de semnificații limbajul cotidian, nuanțat, de relief și nevoit a se înghesui în creuzetul propagandei oficiale. Limba de lemn contaminase până și gestica fiecăruia, gâtuită în neputința ei de a se elibera dintr-o sinoptică și riguroasă criptare. Dar și admisă ca paleativ al supraviețuirii, pentru a nu fi suspectat de neloialitate și nonconformism. Așezarea calculată a mâinilor și desenul acestora prin aer, în fața pieptului
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]