185 matches
-
câteva din micile lor secrete! De treaba asta m-am ocupat chiar azi! Uitați, eu am contribuit și la soluționarea scandalului concursurilor televizate, vă amintiți? Uf, la ce bun? La ce bun s-o țin tot așa, cu glăsciorul meu gâtuit și pițigăiat, de adolescent? Iisuse Hristoase, un bărbat evreu cu părinții în viață e un mucos de cinșpe ani și un mucos de cinșpe ani o să rămână până la moartea lor! Oricum, între timp Sophie m-a luat de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de soarta propriei lui case, Marius face semn unui camion militar care frânează violent lângă el. În ușa cabinei apare fața neagră de funingine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în balcon, ca să-ți arăt pe unde s-o iei..., și mai repetă încă de două ori apelul, dar Arm nu-l mai auzi, fiindcă legătura se întrerupsese deja. Stai, stai..., zise din nou cu un glas de-a dreptul gâtuit și, lăsând telefonul să-i scape din mână, se pomeni săltând din scaunul lui cu rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dacă mai ții minte, să nu te îndrăgostești!... Ți am spus, dar tu n-ai vrut să asculți... O tăcere apăsătoare se lăsă în încăpere și lui Bart îi trebuiră câteva clipe bune ca să își revină. Cum așa?! articulă el gâtuit, nevenindu-i parcă să își creadă urechilor. După tot ce s-a petrecut între noi..., după toată iubirea pe care mi-ai arătat-o..., după nopțile noastre minunate..., astrale, cosmice...., acum îmi spui că nu poți să devii soția mea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vrut să asculți... Și uite... O tăcere apăsătoare se lăsase în încăpere și lui Bart îi trebuiră câteva clipe bune ca să își revină din uluiala care-l lovise cu forța unui fulger căzut din cerul senin. Cum așa?! articulă el gâtuit, nevenindu-i parcă să își creadă urechilor. După tot ce s-a petrecut între noi..., după toată iubirea pe care mi-ai arătat-o..., după nopțile noastre minunate..., astrale, cosmice...., acum îmi spui că nu poți să devii soția mea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu un nasture de la bluză și spuse cu o voce gâtuită: ― Pe stomac. ― Nu știu nici un cântec despre stomac, se Încumetă Milton. ― Atunci pe coaste. ― Nu știu nici un cântec despre coaste. ― Pe stern? ― Nimeni n-a compus vreodată un cântec despre stern, Tess. Cu ochii Închiși, Își mai desfăcu niște nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înfășurat din nou În perdea și am așteptat. Aveam În mână un obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de tăcere. M-am uitat prin draperie. Le vedeam prin bolta centrală. Obiectul era cu spatele la mine. Mai departe, pe scenă, Maxine Grossinger stătea cu o expresie inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ies o mulțime în oraș. — Nu mă surprinde absolut deloc, comentă Sally. Gaskell e de părere că oboseala masculină e un simptom de nesiguranță falică. Cum e a lui Henry - mică sau mare? — Păi, depinde, îngăimă Eva cu o voce gâtuită. Uneori e mare, alteori nu. — Eu, una, prefer bărbații cu alea mici, completă Sally. îi face să se străduiască mult mai tare. Cele două femei își terminară de băut cafeaua și se întoarseră la mașină, discutând între timp despre penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat. Era o lume cenușie, ca într-o gravură, plină de construcții uimitoare. Nu era nimerii în tot orașul. Dispuse neregulat, formând străzi gâtuite și piețe triunghiulare, clădirile erau de piatră zgrunțuroasă, poligonale și pline de ferestre transparente, care scânteiau. Uși rotative se mai mișcau încă ușor, ca și când nu de mult ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o iau înapoi pe coridor (mă tem tot mai mult de spaima pe care i-o poate trezi mamei venirea mea neașteptată în toiul nopții), când deodată, dinspre dormitor, se aude clar o șoaptă; ca tras de un șnur, strig gâtuit: „mama? mama?“. Dar șoapta aceea nu s-a mai auzit. Nu mi-a răspuns nimeni. Realizez că atunci când am strigat, nu știu de ce, fața mea a schițat un zâmbet. Deși în momentul acela nu s-a petrecut nimic deosebit, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adevăr, ceea ce ne pare străin în ele, și ceea ce ne face să devenim stranii față de noi înșine. A apărut o nouă școală de actorie și interpretare: cea care vrea să sugereze o trăire emotivă de mare puritate, trăirea unui suflet gâtuit, înecat în propria sa fragilitate. Așa expusă, la nivel de intenție, impresia vizată pare lăudabilă. Numai că ceea ce e pus în joc se rezumă la intenția de a produce efect: se mimează o expresie care presupune o valoare emotivă; și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Inez, deschise ușa cu o lovitură de picior. Patru bărbați mîncau sandvișuri. Jones și Navarette la o masă. Fontaine pe podea. Sugar Coates se scobea În dinți, lîngă fereastră. Nici o armă la vedere. Nimeni nu mișcă. Auzi niște sunete stranii, gîtuite, ieșindu-i pe gură: SÎnteți arestați! Jones se grăbi să ridice mîinile, imitat de Navarette. Fontaine Își prinse degetele pe după ceafă. Sugar Ray spuse: — Ți-a păpat mîța nenorocita aia de limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Detectivul îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de a evada, iar aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită. Detectivul se întoarse. - Jur pe Dumnezeu că nu am făcut-o eu, spuse el gâfâind și lăsând impresia unui veritabil sentiment de remușcare. Poate după ce mă odihnesc puțin, îmi aduc aminte câte ceva pentru a-l găsi pe adevăratul criminal. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la locul unei crime. Titlul era „Victor în cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că da, domnule. Marlow spuse: - Susținea că el căuta supraviețiutori. - Supraviețuitori? articulă cu vocea gâtuită, simțind cum o umflă râsul. Era o șandrama de trei pe trei aceea care a fost nenorocită când mașina infractorului a intrat în apă. O parte dintr-un perete s-a prăbușit și... - Te-ai cam înflăcărat, agent. - ...și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
E cântec de la noi..." Vru să strige pe Petre, dar, după ce deschise gura, își luă seama și păși brusc în tindă. Nu găsi ușa odăii și se înfurie: "El cântă în loc să..." în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Acuma înțelegi întrebarea colonelului? reveni căpitanul cutremurîndu-se, parcă ar fi vrut să se scuture de o apăsare. Și observația cu reflectorul?... Vezi cum se leagă?... Observația e amenințătoare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremură și apoi continuă mai gîtuit: ― Trebuie să nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferință! Altfel... ― ... murmură Apostol cu ochii scânteietori de o ură nouă, plămădită în sufletul lui pe nesimțite. Klapka, parcă povestind și-ar fi ușurat inima, vorbi pe urmă numai de reflectorul rușilor, prinse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ocoli iar un picior de stâncă și Apostol Bologa se ciocni piept în piept cu un om care, sărind brusc înapoi, strigă înfundat: ― Halt! Wer da? Lui Apostol i se păru cunoscut glasul și răspunse: ― Offizier... Urmă o tăcere scurtă, gâtuită. Ochii lui Bologa sfredeleau întunericul cu priviri curioase. Apoi deodată, dintr-o lampă electrică de buzunar, țâșni o suliță de lumină albă și glasul de adineaori răsună iar, mai limpede, cu mirare și satisfacție: ― A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi mișcă părul rar de pe frunte, iar el mormăie la celălalt capăt al păturii, de parcă l-ar fi lovit cineva, ce pătură e asta, este atât de grea, iar eu spun, Udi, asta e pătura ta preferată, și el spune gâtuit, mă sufocă, nu pot respira. Mami, e deja șapte și jumătate, îmi strigă Noga din bucătărie, și încă nu am mâncat nimic, iar eu mă înfurii, ce vrei de la mine, pregătește-ți ceva, nu mai ești copil mic, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem că a făcut 74 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ratat. Intră, i-am spus, conducând-o la canapea. Nici nu a privit bine în jur, ceea ce era destul de ciudat pentru un musafir; nici o privire în sus către Chestie sau în jos la instalațiile electrice din mijlocul podelei. Era la fel de gâtuită precum un pian dezacordat. S-a așezat sau mai degrabă s-a cocoțat pe marginea canapelei, în așa fel încât să nu i se ridice fusta, cu picioarele așezate unul lângă altul, cu degetele strânse în poală. Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat? Și, la negarea mută a Carminei, o privi cu atâta nesfârșită compasiune, încât se emoționară amândouă. Era clar că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simtă vinovată din cauza meniurilor de la Wendy’s. — Aveai dreptate În privința mâncării. E bună, a spus zâmbindu-i timid soțului ei și Învârtind În mâini un bol cu desert. Ce e asta? — Ashure, a spus Mustafa cu o voce straniu de gâtuită pe când se uita la stafidele ce ornau bolul. Pe vremuri era desertul meu preferat. Sunt sigur că mama a făcut o oală mare când a auzit că vin. Oricât s-ar fi abținut să-și amintească astfel de amănunte, Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mehmet o să-ți povestească lucruri nemaiauzite despre Cocoș și banda lui!" L-a privit întrebător, încruntîndu-și sprîncenele stufoase și ciudat de negre pentru vîrsta lui. "Nu-i același lucru?" Îi veni să rîdă. Abia stăpînindu-se, l-a întrebat cu vocea gîtuită: "Și, și ceilalți, ceilalți care au venit pînă aici după Cocoș, ceilalți tot așa au făcut?" Ali Mehmet s-a îndreptat de spinare, și-a luat o mină gravă "dar cine-i nebun să bată drumul pînă la Sarichiojd! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
început să aștepte. N-a căutat-o el. Era convins că se va repezi la telefon și apoi în brațele lui, cum făcuse și altădată. Sau că își va arunca valiza pe pat, va despacheta în parte, în vreme ce va povesti gâtuit părinților și lui Pisistrate, care și-ar fi frecat blana de picioarele ei, ce se petrecuse acolo, cum fusese vremea, cum s-a descurcat, cum i s-au părut oamenii, iar apoi se va repezi la telefon înnebunită de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]