183 matches
-
nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică, anapoda, într-o clipă necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să țopăie, să urle, să distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuvânt, OK? — Bine! i-am zis eu, uitându-mă, la rândul meu, fix la el. Ochii ni se Întâlniră la jumătatea spațiului Îngust dintre noi. A urmat o pauză chinuitor de lungă. În final, el articulă cu o voce cam gâtuită: — Și, ăăă... cum ziceai că se intitulează instalația mobilă? Mi-am dat seama că, În tot acest timp, Îmi ținusem respirația. Expirând, i-am răspuns: — Planeta nedescoperită. Mă rog, așa i-a spus tipa aia care e consultant de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îi mișcă părul rar de pe frunte, iar el mormăie la celălalt capăt al păturii, de parcă l-ar fi lovit cineva, ce pătură e asta, este atât de grea, iar eu spun, Udi, asta e pătura ta preferată, și el spune gâtuit, mă sufocă, nu pot respira. Mami, e deja șapte și jumătate, îmi strigă Noga din bucătărie, și încă nu am mâncat nimic, iar eu mă înfurii, ce vrei de la mine, pregătește-ți ceva, nu mai ești copil mic, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
babă din piața de flori. Însă, per ansamblu, scorul îi este net favorabil. Spre deosebire de cocalarul ăstălalt gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon! Sindromu' lu' Calache! Fii cu ochii ficși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat. Era o lume cenușie, ca într-o gravură, plină de construcții uimitoare. Nu era nimerii în tot orașul. Dispuse neregulat, formând străzi gâtuite și piețe triunghiulare, clădirile erau de piatră zgrunțuroasă, poligonale și pline de ferestre transparente, care scânteiau. Uși rotative se mai mișcau încă ușor, ca și când nu de mult ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce-a Întinat, mă? țipă cineva din spate. Ia stați, mă, stați așa, ce spune ăla acolo? Și o vreme, ceea ce se Întîmplă În Încăperea mică seamănă cu o Încăierare. De sub tot vacarmul, se aude televizorul În care o voce gîtuită anunță știrea neconfirmată că Ceaușescu a fost arestat undeva lîngă TÎrgoviște. A fost arestat? Știrea e neconfirmată Încă. Nu se Înțelege clar ce se Întîmplă. Probabil că nici nu contează prea mult acum. Important e că se Întîmplă ceva. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor nici temple, nici altare, afară decât lui Mars» (IV,59). Asupra jertfelor ne spune Herodot că «victima este înfățișată în picioare cu membrele dinainte lățuite într-o frânghie; că nu este nici foc aprins, nici auspicii, nici libațiuni. Animalul gâtuit este jupuit si apoi fiert.» (IV, 60). Pentru Mart se fac jertfe deosebite. «În fiecare district, se ridică aproape de locul unde magistrații țin judecățile, un templu în modul următor. Se adună un mare număr de legături de vreascuri care se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Ușa se deschise brusc și conu Costache năvăli afară fără să se uite la nimeni și fără să-l vadă. Petre se luă după el și, înainte ca Șeful siguranței să intre în birou, îl opri cu un „Coane Costache“ gâtuit. Polițistul se întoarse și păru abia atunci să-și amintească de el. — A, bine c-ai venit și să nu mă faci să-mi pierd timpul cu tine, că te trimit imediat jos, în arest, și acolo o să vezi tu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un glas prea înalt ca să fie politicos. Am venit la prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir. — Musulmani, de Crăciun... mormăi funcționarul pe limba lui, dar Omar nu înțelegea un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pe Jianu, înfloriseră trandafirii. Ai rupt unul roz și-i sorbeai petalele... La despărțire, mi l-ai înfipt în butonieră... Știi, Florence... să... sărutarea aceea n-am uitat-o niciodată. A fost lucrul meu cel mai de preț. ― Femeia întrebă gîtuit: ― Crezi că-mi fac bine poveștile astea? ― Iartă-mă... Mi-am închipuit că atunci când... În sfârșit, când nu poți privi înainte, te desfeți cu ce ai lăsat în urmă. Mulți ani am crezut că din cauza lui Șerbănică... Nu, nu i-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din galerie. Șopti gâtuit, cu o expresie buimacă. ― Vino încoa'! Cârnul apucă automat pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să-și ridice ochii: ― Cum trebuie să procedez? Inginerul îi azvârli o privire iute, subțire. Încerca parcă să-l cântărească, îl evalua ca un geambaș la un târg de vite. Alexandru Miga cu obrazul crispat, strâmbat parcă de-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
garnizoană. Aceste fapte mărunte erau semne mari POPULAȚIA A TRĂIT ÎN ACEASTĂ AGITAȚIE SECRETĂ PÂNĂ LA 25 IANUARIE, ÎN SĂPTĂMÂNA ACEEA, STATISTICILE AU SCĂZUT ATÂT DE MULT ÎNCÂT, DUPĂ CONSULTAREA COMISIEI MEDICALE, PREFECTURA A ANUNȚAT CĂ EPIDEMIA SE PUTEA CONSIDERA APROAPE GÂTUITĂ. COMUNICATUL ADĂUGA, ESTE ADEVĂRAT, DINTR-UN SPIRIT DE PRUDENȚĂ PE CARE POPULAȚIA NU PUTEA SĂ NU-L APROBE, CĂ PORȚILE ORAȘULUI VOR MAI RĂMÂNE ÎNCHISE ÎNCĂ DOUĂ SĂPTĂMÂNI, ȘI MĂSURILE PROFILACTICE MENȚINUTE TIMP DE O LUNĂ. ÎN TIMPUL ACESTEI PERIOADE, LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simtă vinovată din cauza meniurilor de la Wendy’s. — Aveai dreptate În privința mâncării. E bună, a spus zâmbindu-i timid soțului ei și Învârtind În mâini un bol cu desert. Ce e asta? — Ashure, a spus Mustafa cu o voce straniu de gâtuită pe când se uita la stafidele ce ornau bolul. Pe vremuri era desertul meu preferat. Sunt sigur că mama a făcut o oală mare când a auzit că vin. Oricât s-ar fi abținut să-și amintească astfel de amănunte, Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sunt magistrat, nu impresar. ă Nu am venit să vă văd în legătură cu piesele mele. ă Ah... am înțeles greșit. Prințul Bikov fu cuprins brusc de o emoție puternică și părea că nu mai are mult și explodează. Pe o voce gâtuită abia reuși să șoptească: ă Rataziaiev a dispărut. ă Rataziaiev? ă Da. Prințul încuvință cu violență, îndepărtându-și lacrimile bruște. ă Cine este Rataziaiev? ă El este... Prințul Bikov închise ochii, făcându-și putere: Un foarte bun prieten de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a merge Însă nicăieri. Între acestea erau și Aris și Maja - sigilați În Smartul ei, un borcănel argintiu cu albastru, parfumat de odorizantul cu esență de vanilie - erau ca o globulă roșie, printre alte milioane de mașini, În traficul acela gâtuit, opriți Între un semafor și o intersecție, Între bulevardul Tiziano și esplanadă, Între cele două maluri ale fluviului. — De ce mergem să vedem casa asta din Aventino? o Întrebă Aris. — Pentru o prietenă, Îi răspunse Maja - și, pentru a schimba vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
duse să-l vadă pe Loïc la jandarmerie. Fratele ei era abătut. Concentrat asupra durerii sale. Și asupra remușcării de a se fi purtat ca o brută cu fiul lui. - N-aș suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece pe insula asta de cînd m-am Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea pe sub umeri, agățînd-o de propriul lui harnașament și ridicînd apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
razelor de lună strecurate prin frunziș și se întreabă nesigur: - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi vedea dacă mâine mă va lua tot pe mine, în parc ! Zâmbește și se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă se transformase în altul: - Ce minunat este parcul, și noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Sandu a răsturnat masa. Ceilalți doi au scos șișurile. Negustorii aveau și ei cuțite la carâmbi. Paraschiv a aruncat cu un scaun în lampă. Se făcuse întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Nu se auziră decât câteva țipete scurte, gâtuite, §i un cap care trosnea lovit cu ceva puternic. În înghesuială, Piele strângea polii risipiți pe dușumele, dibuind. Ucenicul îi aștepta afară. Mînă-mică îl aducea de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]