660 matches
-
Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn, Carmina își spuse că, desigur, omul acela avea probleme serioase cu rinichii, un început de chelie se arăta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tu poți să fii o persoană particulară, independentă de tot ce în lumea asta reprezintă o țintă. Acum îți pot spune deschis că fără iubire omul nu ar fi om. Este normal să-ți placă o floare de măr, o gâză, o creangă de salcie, o femeie, un copil, dar atunci când toate celelalte dispar din mintea ta și nu mai vezi nimic în jur, începi să te cramponezi într-un singur loc... atunci dragostea devine distructivă ea pârjolește în jur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vaci, care pășteau iarba grasă. Am fost fermecați de peisajul feeric pe care mi-l poate oferi natura, în această vară. Ne-am așezat pe iarba verde și pufoasă admirând fluturii multicolori, albinele, bondarii catifelați, sute și mii de gâze. Ce moale e iarba! Ce senin e cerul! Fermecați de întreaga natură, am uitat trecerea timpului și grija bunicilor pentru noi. După ce ne-am revenit, ne-am întors la casa bunicilor unde ne așteptau cu lapte cald și cu o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își frânge tulpina în țărâna rece și umedă. Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește pieirii. Doar furnicile, mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină, aleargă să agonisească din prisosul toamnei hrana. E vremea când, privind paleta atât de variată a culorilor și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
anotimpului rece și alb, iarna privindu-l în oglinda fină a lacului. A doua zi, pădurea era lipsită de viață: frunze foșneau pe jos în adierea vântului și copacii își întindeau brațele ca pentru horă, animale felurite își vorbeau șoptit, gâze și insecte se ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare vâslesc în înălțimi. Pădurea rămâne tristă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu răsărise soarele și doream să văd cum răsare printre sălciile bătrâne, oglindindu-se în apa limpedea lacului. Soarele se ridica la orizont și odată cu el se treziră vietățile lacului, de la păsările mici și mari, la peștii zglobii și la gâzele felurite ce strălucesc în ninsoarea de lumină pe care o răspândește soarele. Ziua a trecut repede și fiorul amurgului se strecura prin frunzișul cenușiu. Soarele își pierduse din putere acum, trimițând rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
năstrușnicii îmi spunea vântul. Dar, deodată, mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze, albine, păsări minunate și fluturi zglobii și multicolori. Toate păreau ca un vis minunat. Dar, numai ce aud o albină mititică spunând: ,,Zbor în slăvi la mândrul soare Să îl rog de n-ar vrea oare Să nu plece zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a B Noi * Noi suntem bule mici de aer, pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar plictisi în iluzie, DA, CERUL! Cartea era ca planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
venit altă toamnă. Și a trecut. Iarna a trecut și ea. O altă primăvară a urmat ca toate celelalte. După ea, vara. Noi nu ne-am oprit de-a fi aceleași mogâldețe la care Profesorii se uitau așa cum privești o gâză neînsemnată sau o zdreanță oarecare. Târam sub ochii lor cercetători și reci un șir nesfârșit de ființe eterice. Ideile noastre din materia subtilă a visurilor. Era o gălăgie de nedescris în curtea școlii, dincolo de care o altă lume își parcurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a baua prin grădina plină cu maci roșii și roz, petunii și cu alte flori care colorau, fericit, mijlocul verii. Ochii mari și căprui ai copilului păreau interesați de mersul șirului de furnici, de zborul buburuzelor pestrițe și de toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul În care acesta s-ar trezi, eventualitate care o speria cumplit. Norocul nu a ocolit-o și Va a rămas sechestrat În imperiul lui Moș Ene până În târziul nopții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu se vedea pe cerul verii, mai senin ca niciodată. Mici tremurături locale ale aerului erau produse de mulțimea de dute-vino ale albinelor harnice și preocupate de perpetuarea speciei și de Îndulcirea oamenilor acriți de neajunsuri. Mai zburau și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
admirat de copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce venea din ceruri, cu viteză mărită pentru a-i oripila prietenii: albinuțe, furnici și gâzele frumos colorate. Copilul era mereu frumos Îmbrăcat și i se făceau toate voile, toate moftulețele i se Îndeplineau, necondiționat, cu Înțelegere tacită și din porunca bunicii sale: Dați-i toantelor tot ce cere că puiu’ muțâi a pierdut ce avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Domnului, musculițele de primăvară erau urmărite de Va cu mare interes. Ghioceii și viorelele aveau un efect total asupra sufletului dornic de frumos al băitului, Victor Olaru Îl privea Îngândurat cum urmărea pasionat mulțimea florilor și cea a varietăților de gâze și se Întreba dacă Va nu cumva este bolnav sau poate că nu este crescut În direcția pe care și-ar dori-o el, poate sufletul său este bolnav de lipsurile pe care nu prea le mai poate acoperi, oare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
A dorit să meargă În grădinuță, să inspecteze și să admire florile. Căuta din ochi florile albe, roz și roșii de bujori, s-a supărat văzând numai bobocii mici și verzi și a ridicat colțul stâng al guriței, gândăceii și gâzele multicolore erau la locurile lor dar constată cu nemulțumire că toate deveniseră mai mici. S-a Întors cu fața către soare și spre marea surprindere a fetelor și-a făcut o cruce mare, așa cum făcea bunica Ileana În clipele ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de mumificarea nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se lipesc pe foaia velină a blocului de desen, în partea stângă a lunii; altele, ca întru-un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc abia sărit din al doilea rând de pelinci, Z?... Explic, tot prin tăceri așa găseam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai? Cum crezi că sunt judecați de către fete băieții fricoși? -Stai puțin. Nu mi-ai spus cum te cheamă. A grăit Căiță către gâză, care între timp se mutase de pe umăr pe mâna lui. -Gărgărița, cum să mă cheme altfel. Atâta lucru cred că știai. Niciodată nu te-ai jucat cu o gărgăriță? Nu ai pus niciuna pe palma ta ca apoi să-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]