222 matches
-
steie, Ba să vrea, ba să m-alunge... Drag de dragul drăgostelii Să o mistuie, să-mi ceară Fără graba-ncetinelii Să-i înfoc iară și iară Purgatoriile pielii. Cum nu-mi fie drag de dragii Sânișori ai dragei mele, De găoacea-i ce carnagii Îi stârnește cărnii mele Când îmi leapădă nădragii. Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă, Să nu-mi mântuie nesațul În vulcan de carne arsă, Prins în lava ei cu lațul, Când cu fața, când întoarsă... 24.02
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
soarelui la asfințit iar cel galben, culoarea soarelui când răsare ... Oul este arhetip al Creației, simbolizând nașterea. În tradiția creștină, oul roșu este simbolul lui Iisus care se întoarce la viață, după trei zile de la înmormântare, părăsind mormântul precum puiul, găoacea ... Mai târziu, când deja mai crescusem, am auzit povestea ouălor roșii:se spunea că atunci când Fecioara Maria a venit să-și vadă Fiul răstignit, avea asupra ei un coș plin cu ouă. În momentul când a început a se închina
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
Mesaj de desprimăvărare, Redacției și cititorilor : Fie ca, odată cu regenerarea Mamei-Natura - SFÂNTA CREAȚIE -, mugurii amorțiți ai structurii noastre ființiale să spargă găoacea lor celulară, spre a se metamorfoza în împlinitele fructe ale faptelor personale din toamna ce va să vină. Primăvară (haiku) Din izvoarele câmpului Curg cuvinte multicolore - Primele sunt verzi. Bun venit, primăvară! Coborâsem o clipă fugară Înlăuntrul adâncului meu, Acum
BUN VENIT, PRIMĂVARĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348296_a_349625]
-
decat “sunt și lucruri pe care guvernele nu le pot face”. Dar poate că această propoziție de valoare invocată de premierul României va căpăta consacrare prin ... excepție. Câți credeau, spre exemplu, că în primăvara lui 1918, mugurii speranței vor sparge găoacea lor celulară și se vor metamorfoza într-o Împlinire atât de măreață. Privindu-i pe cei doi bărbați de stat, de același neam, zdraveni la trup (și, neîndoielnic, și la minte), m-am întrebat dacă nu cumva întrezăresc în ei
“NU SUNT CITITOR ÎN STELE” – O CONSTANTĂ A RE-UNIRII BASARABIEI CU ROMÂNIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348358_a_349687]
-
voi nici sânge nu aveți în vine, Ci credite din călimări străine. Le știți lui Hitler și lui Stalin taina Și-mpingeți Bucovina în Ucraina. Așa cum ceilalți, limpezească-i valul S-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteți, mă, din ce găoace, Cum v-au putut părinții voștri face? Ce condimente le-au picat în spermă De e trădarea voastră-atât de fermă? Ați pus nenorocita voastră labă Pe-această tristă țară basarabă. Și vreți cu-amenințare și cu biciul S-o
PAMFLET de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376926_a_378255]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ZIDIRE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului cuvintele petreceau în găoace partea lor de veșnicie eu spărgeam cojile să le prind să mi le fac prietene pentru că cine poate trăi fără chilia din spatele lor sigur, nu toate găocile se spărgeau nu toate erau pline de miezul cel bun dar azi unul
ZIDIRE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376601_a_377930]
-
Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului cuvintele petreceau în găoace partea lor de veșnicie eu spărgeam cojile să le prind să mi le fac prietene pentru că cine poate trăi fără chilia din spatele lor sigur, nu toate găocile se spărgeau nu toate erau pline de miezul cel bun dar azi unul mâine altul am reușit să le lipesc de mine să fac chilie cochilie în care nu pe Ană ci pe mine mă zidesc lăsând în piept deschis
ZIDIRE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376601_a_377930]
-
răsaduripuțin rătăcite de rădăcina adâncăne-au ascuns cerul grădinarii cei răiși noi i-am crezutcând veneau cu cenușa lorîn locul bucurieine-au ucis muguriiși noiîncăamcăzut.... II. ZIDIRE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. cuvintele petreceau în găoace partea lor de veșnicie eu spărgeam cojile să le prind să mi le fac prietene pentru că cine poate trăi fără chilia din spatele lor sigur, nu toate găocile se spărgeau nu toate erau pline de miezul cel bun dar azi unul
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. cuvintele petreceau în găoace partea lor de veșnicie eu spărgeam cojile să le prind să mi le fac prietene pentru că cine poate trăi fără chilia din spatele lor sigur, nu toate găocile se spărgeau nu toate erau pline de miezul cel bun dar azi unul mâine altul am reușit să le lipesc de mine să fac chilie cochilie în care nu pe Ană ci pe mine mă zidesc lăsând în piept deschis
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Ană ci pe mine mă zidesc lăsând în piept deschis ochiul spre Atotziditorul. Citește mai mult cuvintele petreceau în găoacepartea lor de veșnicieeu spărgeam cojilesă le prindsă mi le fac prietenepentru că cine poate trăifără chilia din spatele lorsigur, nu toate găocile se spărgeaunu toate erau pline de miezul cel bundar azi unul mâine altulam reușit să le lipesc de minesă fac chilie cochilieîn care nu pe Anăci pe mine mă zidesclăsând în pieptdeschisochiulspreAtotziditorul.... III. LIMAN, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
de frumoși, atât de buni, atât de curați, vă inventasem și sufletele. O, ce suflete, de-o șchioapă! V-ar trebui dioptrii pentru suflete, orbilor! Dioptrii forte, poate așa o să mă zăriți atunci când mă fac nevăzută. Rămâneți cu bine în găoacea voastră domestică, la gura vetrei la care dansează amantele voastre frenetice, dezgolite de suflet, femei voluptoase învăluite în purpură. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
pe pereți o-nchinaciune de la fiecare din noi, spre liberare ! Revino, călător stelar, în toamna-mi astei vieți ! Pornit-au de demult, strămoșii mei, de la Adam și Eva tot încoace, să lege firul timpului în noi, când pui ieșind lăsam oul găoace... Din Non-Ființă, oul cosmic---spirit prim--- 'n esența sa toată diversitatea : cuptorul alchimiștilor, sânul matern, hrană-conflict renașterii ---duel de-a expanda totalitatea... așează haosul, Tu, călător stelar ! Vino, să mergi cu mine mai departe, spre alte ere ne-om plimba prin
REVINO, CĂLĂTOR STELAR de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372580_a_373909]
-
amărâtele găinușe să-și culeagă în tihnă grăunțele, că doară de la ele era cel mai mult folos! Iată, trecu prin curte și motanul Tigran, motan viclean, necioplit, mare hoțoman, care cam urmărea puicuțele cele tinere, sau puișorii proaspăt ieșiți din găoace. Îi va arăta ea lui, să nu-l mai prindă prin curte, că-i rupe picioarele! Avea ea o socoteală mai veche cu el, și de-atunci căzuse în dizgrație. Să nu-l mai vadă, nici să nu-l mai
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
care se ascundeau prin păduri, din diferite motive, că vine marea sărbătoare. Aflasem de la părinți că prin păduri sunt multi oameni rămași din timpul războiului și le era frică să nu fie descoperiți. În naivitatea noastră, după ce puneam cojile cu găoacea în sus ca să plutească mai ușor și le dădeam drumul pe apă, ne ascundeam în tufișurile de rachița, așteptând să apară un astfel de om, curioși să vedem cum arata, dar niciodată nu am reușit în această acțiune. În ultima
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
posibilă ridicarea Universului, ei sînt viața lumii fizice, entitățile vii ce tind spre urcușul în divinitate, sau se scufundă în întunecimile materiei), le leagă, "puternicele energii în spații mici strîngîndu-le"248. Cu picioarele pe marginea Neființei, Urizen construiește în adînc "Găoacea Lumii"/"Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) în jurul stîncii Albionului; toți "privesc/ Ce e năuntru acum văzut afară"249. Lăuntricul devine acum exterior. Neamurile din Pîntecele Albionului fug în afară, i.e. cad. Este vorba de fărîmițarea conștiinței Omului Universal, Albion, în numeroase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
misterul sau. El este infinitul, dar și zero metafizic, nelimitatul, dar și limitatul. Structura lumii după Blake conține astfel următoarele elemente fundamentale: 1. în centrul inferior: Ulro; de aici "sînt create stelele și sînt sădite semințele tuturor ființelor"283. 2. "Găoacea Lumii" sau "Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) sau "Valul lui Vala" (Vala's Veil) formează "Oul Lumii" (Mundane Egg) (formă eliptica indică starea de polarizare din sînul spațiului fizic). Acest Ou este chiar Universul, planul infinit (ideea lui va fi confirmată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luminosul spectru se-ascunse printre norii învăluitori 14. Apoi se abătu somnul asupra pleoapelor ei într-o Prăpastie a Văii. 140 Și într-a șaisprezecea dimineață Spectrul se arătă în fața ei.] Spectrul astfel vorbi: "Au cine ești, Măruntă coaja și găoace Ce din obezile-mi scăpat-ai? Detest temnița mea, o detest și totuși o iubesc. De ai păcătuit și cu prihana ești, să știi că eu sînt pur Si fara de prihana și pune-voi la aspră strictă socoteală 145
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost-au copleșite cerurile. Pămîntul își întinse masă larg; Noaptea, o cupă de argint 340 Umpluta cu vinul suferinței, veghé la sărbătoarea cea de aur, Dar Soarele cel luminos nu era încă; el, toată-întinderea umplînd-o, Dormea precum o pasăre-n găoacea cea albastră care curînd plesni-va. Los văzu rană loviturii sale: vedea, i se făcea milă și plîngea. Los se caia acum că o lovise pe Enitharmon; simțea iubire 345 Ridicîndu-se prin toate Vinele-i; își aruncă brațele-n jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl văzură, Și-al sau Cuvînt îl auziră: "Împărțiți-vă, voi, cete, după rang53. Să construim Sălaș pentru al cerului iubit în groaznicul adînc: 25 Să construim Găoacea Lumii-n jurul Stîncii Albionului". Cetele Cerului zburară prin văzduh cîntînd și către Urizen strigînd. Unii-așezară nicovala, alții războiul de țesut îl înălțară, alții-ntocmiră Plugul și cu grapa și-alcătuiră hamurile de argint și fildeș, Compasul cel de aur54
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
multe crăpături lăsate înăuntru și afară în vastul neștiut. 245 Sub bolțile și zidurile sale, nemișcate, Fost-au închise cerurile, si spirite-și plîngeau robia noapte și zi, Si se-arătă Divină Viziune în hainele de sînge-ale lui Lúvah. Astfel găoacea Lumii fu zidita prin marea Putere a lui Urizen. Triști merseră nainte Plantatorii să sădească, Semănătorii ca să semene; 250 Săpat-au făgașurile pentru rîuri, si revărsară-n depărtări Marile și lacurile; nălțară munții, stîncile și dealurile Peste pavilioane 84 largi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se ridicắ, și-n mîna să Îmblăciul Făcu Podeaua să răsune, fu auzit îngrozitor de toți cei de sub ceruri. Grozav de tare răsunînd, podeaua cea de jos de zgomot se cutrémură, Si toate Neamurile fost-au treierate și din a' lor găoace treierate stelele 331. Atuncea Tharmas lua Vînturătoarea; spulberătorul vînt înfuriat 655 Deasupra, se-ntoarse-n jur pe lînga volbura năvalnica 332, minat spre-apus și miazăzi, Azvîrlí Neamurile că pe pleava în marile lui Tharmas. "O, Taină", strígă Tharmas Fioros, " Iată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
reprezentare aproximativă a Oului Lumii/Lumesc (Mundane Egg) sau "Marea Timpului și Spațiului" (Șea of Time and Space), adică Universul că plan tridimensional aparent infinit dispus după forma unui ou, care constituie hipersfera. Hipersfera este astfel Oul Lumii, format de Găoacea Lumii (Mundane Shell Coaja Lumeasca) sau "Valul lui Vala" (Vala's Veil), i.e. planul tridimensional aparent infinit. Formă eliptica sugerează polarizarea din interiorul spațiului fizic. Oul Lumii (Mundane Egg) este Universul lui Los și Enitharmon (Timp-Spațiu), înconjurat de cele patru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la rîndul lor înspre cele patru puncte cardinale. [Vezi și infra, nota despre Paralelograme ... cvadruple / Paralellograms ... quadruple (ÎI, 285), care par a exprima același lucru, sau, în orice caz, un fapt similar]. De altfel, arhitectura descrisă de Blake aici pentru "Găoacea Lumii" (Mundane Shell; sau "Coaja Lumeasca") este destul de transparență: este vorba de trei "Domuri Centrale", care fiecare în parte "se [deschid] spre patru săli" (laolaltă acestea însumează "cele douăsprezece luminoase săli"), toate trei Domuri încercuind "Sala de Aur a lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
structuri majore nu sînt altceva decît cele patru sfere ale celor patru Zoa. Structura cuaternara și suprastratificată este evidentă. Concluzia este că Urizen construiește după modelul divin, arhetipal al Golgonoozei, desi construcția să este în afara sferei edenice, fiind vorba de "Găoacea Lumii" materiale ieșite din sfera eternă a Spiritului. Spre deosebire de Blake care folosește modelul cuaternar al cosmosului, Milton vorbește de un sistem ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului, suită-n bolti de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al doilea spațiu cultural, cel mai intim : casa pro- priu-zisă (nu o casă, ci acasă). Solidaritatea simbolică dintre vatră și casă a generat o solidaritate semantică : termeni ca hogeag, cămin, fum ș.a. desemnează atât vatra (cuptorul), cât și casa (camera). „Găoacea” locuinței este „spartă” de câteva elemente de construcție (ușă, fereastră, horn) (12) care permit comunicarea cu exteriorul, dar care - pentru mentalitatea tradițională - constituie „breșe” pe unde pot pătrunde duhurile malefice. Din această cauză, aceste „spărturi” sunt supuse unor practici speciale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]