281 matches
-
cu bulgări de pămînt și Îndată se Întoarse să vadă unde erau copiii: stăteau liniștiți departe de ceilalți și aproape de ea, privind-o cu coada ochiului. — Nu-i greu să fii galant cu o fată tînără și frumoasă. — Doamne! CÎtă galanterie! exclamă Vilma, zîmbind; o să devin o Înfumurată. Acesta era momentul În care, după indicațiile cuprinse În Arta de a reuși În dragoste, el trebuia s-o Întrebe dacă-i plăceau filmele romantice și dacă ea răspundea că da, atunci putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea doi ani la vremea aceea. O fată tare zvăpăiată! Peste o clipă, femeia chicoti și adăugă: Atenție, și Mary era zvăpăiată la vremea ei. O, mă șoca de-a dreptul. Eu eram fricoasă. îmi amintesc cum doi băieți de la galanterie au aranjat să ne dăm întîlnire la monumentul lui Scott într-o sîmbătă. Era prima mea întîlnire, și am ajuns acolo punctuală, la patru ace. La fel ca și băieții. Am așteptat o jumătate de oră și cine trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai să vezi. De îndată ce se instalară în avion, arătă în sus. - Uite, zise ea. Deasupra, pe cer, un nor artificial se destramă, își schimbă de mai multe ori culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele care formau inscripția: PARADISUL GALANTERIEI. Cayle spuse: - Phii, am văzut aseară reclama lor. Uitase, dar acum își aminti fâșiile de lumină care se înălțau spre cer în seara trecută, când pleca de la bufetul automat către camera închiriată de el. PARADISUL RECLAMELOR îi informa pe bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fata se bucură împreună cu el. Asta-l făcea să se simtă puțin cam naiv, dar nu cine știe ce. Acum conta doar faptul că fata se oferise să vină cu el. Se aventură să spună: - Ești tare drăguță că mă ajuți. PARADISUL GALANTERIEI se dovedi a fi încă și mai impresionant decât reclamele sale! Era o clădire care ocupa aproximativ spațiul a trei străzi și era înalt de optzeci de etaje. Așa îi spuse Lucy, care adăugă: - Trecem repede prin raioanele principale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
golesc obrajii de sânge și se clătină pe picioare ca de o slăbiciune. Vocea, devenită între timp familiară, îl readuse la normal: - Revino-ți, îi spuse vocea, și ascultă. Vrei să te întâlnești cu mine mâine-seară pe plaja din "Paradisul Galanteriei"? Uită-te încă o dată la mine, convinge-te și să nu lipsești de la întâlnire. Clark nu avea nevoie să se mai uite, dar ochii lui căutară totuși fața din imagine. Nu mai încăpea nici o îndoială. Fața care îl privea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bancnote noi, curate, neșifonate. Nici măcar nu le număra, lăsa pe masă o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și alte marafeturi. - Toate În manieră franțuzească. Noi, americanii, avem alte standarde. Și tu ești și evreu pe deasupra. Evreii ar trebui să Înțeleagă mai bine statutul lor cu privire la mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
au comunicat această descoperire În scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu un trecut politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de ciudă îl cuprinse, cu toată opunerea rațiunii. Se uită la ceas. Era nouă jumătate. Otilia pierdea într-adevăr nopțile, dar numai la ea acasă. Din oraș nu se întorcea niciodată mai târziu de nouă, și nici Pascalopol, care unea galanteria cu paternitatea, nu o reținea la ore înaintate. Se gândi apoi că Otilia e supărată și s-a urcat în odaie. - Dar domnișoara Otilia? întrebă el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar o jumătate de platoșă de sămânță scuipată se adăugă moviliței, care se ondula, încoace și-ncolo, ca un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată, bucurie de scurtă durată. Dușman al calomniei. Contrarietăți. La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
emancipareaxe "„emancipare" se referă doar la omul bărbat. Această abordare, relevă Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry", este edificatoare în privința caracterul limitat al iluminismului. El se aplică doar la jumătate din specia umanăxe "„naturaumană". Dacă femeile trebuie învățate doar cu „poezii, romane și galanterie” și să fie doar mame, soții, fiice, surori, ele nu vor fi subiecți autonomi (vezi sensurile kantiene ale autonomieixe "„autonomie"), prin urmare nu vor fi virtuoase nici în relațiile lor de familie. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" face o apologie a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
seacă speculație despre simbolul sufletului. Încheierea este mai profană: Înamoratul somează pe Îngerul crud să-i fixeze neîntîrziat o Întîlnire: „Curînd spune-mi locu, vremea.” Criza de gelozie de la urmă („Te tem d-orice umbră mică...”) este În spiritul unei galanterii obosite. Iancu Văcărescu este mai inspirat În cîteva imitații de cîntece bahice unde elogiază „marea sete” potolită cu „văduve, neveste, fete”, de-a valma, luate de peste tot: „Prinz românca d-orice loc”. Aici nesațiul Văcăreștilor găsește o ilustrare mai convingătoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem, totuși, sentimentul că o sensibilitate nouă Își face greu loc, dar Își face, În versurile tînărului Bolintineanu. În Florile Bosforului, Macedonele, Conrad, sunetele, culorile ei se percep mai ușor și ele ne duc spre un univers liric pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
percepția directă a lucrurilor. Retorica peisajului prevalează asupra peisajului retoricii. Alecsandri pune la un loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un colț de rai, cum zice el, unde se vorbește un limbaj comun: limbajul galanteriei. Stejarul, simbolul puterii, adresează modestei ierbi: „mult ești vie și gingașă”, vulturul - simbolul orgoliului și al cruzimii - vorbește cu ciocîrlia, soarele se Înțelege cu norul, fluturul cu „plînta” etc. Este spațiul corespondențelor tainice și În el se folosește ca mijloc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pretendenți și, pentru a cîștiga, stihuitorul trebuie să facă proba unei mari devoțiuni. Devoțiunea lui este versul frumos. Un vers cît mai savant și mai convingător, mai sincer Îndurerat și mai bine sunător. Atît de puternic este acest spirit de galanterie la petrarchiștii noștri Încît retorica pare a fi o emanație a iubirii, un „dar” (har) al feminității. Conachi, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu, compune Meșteșugul stihurilor românești pentru a instrui și a face
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întrerup poemul și fac dizerații asupra moravurilor lumii. Pentru că poetul din această epocă are conștiința că trebuie să Întemeieze nu numai literatura, trebuie să Întemeieze o ființă și o societate românească. Au Întemeiat, În mod sigur, o poezie care În galanteria ei desuetă exprimă ceva din neliniștile omului care Începe să se descopere pe sine. Prețuirea și devotamentul față de femeie sînt semne ale timpului nou. Organizarea vieții interioare În jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o rubrică „Răsăritul” care se referă la situația din străinătate, la frați i de peste hotare, când la situații din Bârlad, din țară ori din județ. Simion Florea Marian „semnează” articolul „Ouă le roșii” iar N.I Gâdeiu rubrica „Fudulia și galanteria.” La redactarea ziarului au colaborat mulți foști elevi ai Liceului „Gh. Roșca - Codreanu”: Const Asiminei, Ion Paloda, G. Nedelea, At. Mândru, Mircea Pavelescu, W. Si egfried, dar și prof. Virgil Duiculescu. Girantul ziarului: însuși directorul. Administr atorul: I. G. Ciorescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Savin, profesor universitar), „Cronica internă” („Ziua dragostei”), „Cronica externă” („Biserica rusească din diasporă”), comunicări redacționale etc. Un articol important a fost dedicat bisericii „Sfinții împărați”, legat de anul 1870, când a luat ființă „Cimitirul Eternitatea”, când Andrei Ionescu, negustor de galanterie, primar al orașului Bârlad, o dată cu înființarea Cimitirului, a pus să se ridice și această biserică în formă de cruce, drept în mijlocul cimitirului, ea fiind gata în 1885, co pie fidelă a Capelei din cimitirul Père Lachaise din Paris - locul unde
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
clasici, clerici, membri ai burgheziei, de cealaltă parte poeții galanți, spiritele mondene, "les beaux esprit de Paris".51 De altfel, ziarul în care Modernii și-au publicat scrierile se numea Le Mercure Galant, sugerând prin titlu ideea de mondenitate, de galanterie, saloanele pariziene fiind însuflețite la acea vreme de o reînvigorare a spiritului prețiozității. Privită sub acest aspect, Disputa pare să opună erudiției și venerabilității marilor clasici, superficialitatea și îndrăzneala unor "oameni de lume". Însă nu este întocmai așa și acest
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
doi ani în traducerea lui Houdar de La Motte. Acesta însă dorește să-și subiectiveze pe cât posibil textul, reducându-l la 12 cânturi, cenzurând toate detaliile ce ar fi putut ofensa gustul cititorului și înfrumusețând-o cu vorbe de spirit și galanterii. Iliada lui Homer devine mai degrabă Iliada lui La Motte, care nici măcar nu cunoștea limba greacă. Sacrilegiul este așadar comis. Doamna Dacier ripostează printr-un pamflet intitulat Cauzele corupției gustului, vechea dispută se reinflamează, taberele își reiau pozițiile. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru păsările dispărute). Cel mai amplu poem, Nevermore (din Astfel, 1973), punctat cu întrebări despre timp, despre fericire și tristețe adresate posacului Corb e, în esență
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca o amintire / ființa mea de tine să se stângă / nicicând de noi să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete. În insolitele Flori de mucigai se petrec fapte nesăbuite între violențe și galanterii de mahala, unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un amestec de gâlceavă și bufonerie, un "puternic miros argotic" (G. Călinescu), erotica însăși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
caricaturizată, amintind de dulcegăriile Văcăreștilor, și devine un simplu pretext liric. E o iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau vegetal ("frunză"), este trecătoare ("pasul tău de domnișoară"), superficială, venind "dintr-o pasăre amară". Sentimentul durează numai "o secundă, o secundă", are conotații cromatice, "el avea roșcată fundă". În strofa a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]