130 matches
-
pentru încadrarea armatei cu străini, doar 2,4% dintre militari au fost ofițeri. Armata Ucraineană Galițiană a atins potențialul său militar maxim în iunie 1919, când avea efective de 70.000 - 75.000 de oameni, inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică, dotată cu tunuri ale fostei armate austriece. De asemenea, armata galițiană avea în dotare 2 sau trei care blindate și două trenuri blindate. Aviația militară galițiană a fost organizată de Petro
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
militar maxim în iunie 1919, când avea efective de 70.000 - 75.000 de oameni, inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică, dotată cu tunuri ale fostei armate austriece. De asemenea, armata galițiană avea în dotare 2 sau trei care blindate și două trenuri blindate. Aviația militară galițiană a fost organizată de Petro Franko (fiul poetului Ivan Franko), avea 40 de aeroplane și, până în aprilie 1919, a deținut superioritatea aeriană în fața polonezilor. Forța
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică, dotată cu tunuri ale fostei armate austriece. De asemenea, armata galițiană avea în dotare 2 sau trei care blindate și două trenuri blindate. Aviația militară galițiană a fost organizată de Petro Franko (fiul poetului Ivan Franko), avea 40 de aeroplane și, până în aprilie 1919, a deținut superioritatea aeriană în fața polonezilor. Forța de elită a armatei ucrainene în războiul cu Polonia a reprezentat-o Brigada I de
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
fost formată în 1914 din membrii unei organizații paramilitare ucrainene. Această unitate a luptat în Galiția și Ucraina împotriva Imperiului Rus în toate campaniile Primului Război Mondial. În momentele sale de maximă putere, brigada a avut 8.600 de oameni. Armata Ucraineană Galițiană a avut în compoziția sa un batalion evreiesc, recrutat din regiunea orașului Ternopil și comandată de locotenentul S. Leimberg. Această unitate militară a fost formată în iunie 1919 și a ajuns la efective de maxim 1.200 de oameni. Batalionul
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
la luptele cu polonezii în iulie 1919, iar mai apoi la cele cu bolșevicii. Batalionul a pierdut un mare număr de soldați datorită unei epidemii de tifos de la sfârșitul anului 1919. Supraviețuitorii au fost repartizați la diferite unități ale armatei galițiene.
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
proclamarea independenței Ucrainei față de Imperiul Rus și mai apoi, față de Rusia Bolșevică, în timpul războiului civil din Rusia. a luptat împotriva forțele sovietice în războiului ucraineano-sovietic până la înfrângerea ei definitivă din 1921 și alături de polonezi în timpul războiul polono-sovietic. Spre deosebire de Armata Ucraineană Galițiană, Armata Republicii Populare Ucrainene a fost foarte prost organizată, fiind costituită în principal de voluntari, nu din soldați ai armatelor regulate Când Rada Centrală a preluat puterea în Ucraina, ea a fost obligată să organizeze rapid o forță militară capabilă
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
serie de întâlniri preliminare la Berlin (1927) și Praga (1928), veterani i UVO și studenții militanți s-au întâlnit la congresul din Viena (1929) și ș-au unit organizațiile în ceea ce a devenit cunoscut ca „”. Deși majoritatea membrilor erau tineri galițieni, primul lider al noii organizații a fost Evghen Konovaleț, iar membrii conducerii, „Provid”, au fost în principal veterani din exil ai UVO În momentul în care a fost fondată, OUN a fost o mișcare marginală în vestul Ucrainei, unde scena
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Hołówko, politician polonez promotor al compromisului polono-ucrainean, Emilian Czechowski, comisarul poliției din Lviv și Alexei Mailov, diplomat sovietic ucis pentru răzbunarea victimelor Holodomorului. OUN a atact și ucraineni cu vederi moderate, precum Ivan Babii (profesor și fost ofițer al Armatei Galițiene a Republicii Populare a Ucrainei Apusene, sau Kirilo Studinski, președintele „Societății științifice șevcenko” Aceste acte au fost condamnate de mitropolitul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Andrei șetințki, care a criticat în primul rând conducerea din exil a OUN, inițiatoarea actelor de violență
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
și de modificare a politicii organizației într-un mai pragmatică și moderată. Realitatea a demonstrat că dacă acestea au fost intențiile lui Melnik, ele au fost contrazise de tendințele societății din Ucraina apuseană Majoritatea membrilor OUN era formată din tineri galițieni, care activau în special în Ucraina și mai puțin în exil, din acest motiv fiind mai expuși pericolului arestării și închisorii. Cu toate acestea, opiniile lor erau puțin ascultate de conducerea din exil. După ce mai multe încercări de conciliere dintre
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
de Dumnezeu. Conducerea OUN-M era mai experimentată și avea unele contacte limitate în Ucraina răsăriteană. De asemenea, menținea contacte cu serviciile de informații și cu armata germană. Pe de altă parte, OUN-B se bucura de sprijinul majorității tinerilor naționaliști galițieni, care formau coloana vertebrală a mișcării clandestine ucrainene. OUN-B avea o rețea puternică de membri devotați. Din rândul lor s-a ridicat Mikola Lebid, care a început să organizeze, care a început sa organizeze poliția secretă „Slujba Bezpeki” (SB), modelată
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
a ridicat Mikola Lebid, care a început să organizeze, care a început sa organizeze poliția secretă „Slujba Bezpeki” (SB), modelată după sistemul CEKA. În cadrul grupului lui Bandera, dar oarecum separat de liderii politici principali, a existat o facțiune de tineri galițieni mai puțin preocupată de ideologie ci de îndeplinirea unor obiective militare imediate. Cel mai important membru al acestei facțiuni a fost Roman Șuhevici. Această facțiune nu a avut o pondere foarte mare la început, dar importanța ei avea să crească
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
titlul de Erou al Ucrainei lui Simon Petliura și Evghen Konovaleț . OUN era condusă de „Vojd”, sau „Liderul Suprem”. Primul Vojd a fost Evghen Konovaleț. După asasinarea lui, i-a urmat Andrii Melnik, ceea ce a dus la sciziunea organizației. Tinerii galițieni și-au urmat propriul „Vojd”, Stepan Bandera. În ierarhia organizației urma „Provid”, sau directoratul. La începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, conducerea OUN-M era formată din Vojd și opt membri ai Provid-ului . Membrii Provid erau generalii Kurmanovici și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
guvernului Republicii Populare Ucrainene, Dmitro Andriievski, fostul ofițer austro-ungar și al armatei ucrainene, Richard Yary, colonelul Roman Sușko, organizatorul atentatelor teroriste, fiul unui fost ofițer țarist, Mikola Sțiborski și Omelian Senik, organizator de partid și veteran al armatelor austo-ungară și galițiană, considerat de către tinerii activiști prea moderat și conservator . Yary avea să fie singurul membru al Provid care să se alăture lui Bandera după sciziunea OUN. OUN a fost formată de veteranii luptelor din 1917 - 1921, care speraseră în zadar că
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
la diferite posturi de televiziune: TVR, TVR Internațional, TVR Iași, TV Suceava, Antena 1 ș.a. Din punct de vedere al originii sale, este huțul (huțan) doar pe sfert, bunicul din partea tatălui fiind huțul „pur”. După cum susține, are însă și gene galițiene. Vorbind despre huțuli, susține că aceștia sunt urmași ai dacilor liberi, fiind diferiți de ruteni: "„Unii susțin că huțulii ar fi neam slav, alții, printre care și Mihai Eminescu, considerau că huțulii sunt daci liberi, slavizați în decursul istoriei, varianta
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
spate a LimeSurvey sunt disponibile în mai mult de 50 de limbi și dialecte; 22 dintre acestea au peste 95% din traducere terminată. Se folosește setul de caractere UTF-8. Traducerile principale sunt: albaneză, bască, chineză, croată, daneză, olandeză, finlandeză, franceză, galițiană, germană, greacă, ungară, ebraică, italiană, japoneză, portugheză, rusă, sârbă, slovenă, spaniolă, suedeză. Există de asemenea multe traduceri parțiale în alte limbi (cum ar fi româna) . LimeSurvey are o mare varietate de aplicații. Aceasta permite utilizatorilor să creeze și să găzduiască
LimeSurvey () [Corola-website/Science/321418_a_322747]
-
Ujejski a fost implicat în lupta polonezilor pentru independență după ce Polonia a fost împărțită și ștearsă de pe harta Europei de către țările vecine (Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Austriac). În 1846, la instigarea guvernului austriac în cursul Răscoalei de la Cracovia, țăranii galițieni au masacrat câteva mii de nobili. Ujejski a dat glas apoi sentimentului universal de indignare în poemul său "Choral", care a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece patriotice poloneze ale acelei perioade. Situația politică din Polonia împărțită a fost
Kornel Ujejski () [Corola-website/Science/324974_a_326303]
-
fapt era un compromis localmente necesar pentru ca eforturile lui modernizatoare să poată avea impact la masele evreimii estului european, sărace și discriminate, și astfel cu slabe contacte în afara comunităților lor și care erau vorbitoare de idiș (în multe cazuri, evreii galițieni nu puteau pricepe nici măcar poloneza, adică limba celor în mijlocul cărora trăiau). Iosif Perl s-a născut în familia înstărită a unui om de afaceri adept al iudaismului anti-hasidic (numit “lituanian” sau mitnaged). Încă din copilărie s-a remarcat ca un
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
hasidismului. În timpul acelorași călătorii în slujba afacerii familiei va întâlni și o seamnă de maskilim, printre care și Bernard Gunzburg, de la care va învăța germana, franceza, latina, istoria, matematica și științele naturii. Prin Gunzburg Perl va cunoaște toți iluminiștii (evrei) galițieni, devenind el însuși un dedicat promotor al idealurilor haskalei: imensele resurse financiare ale familiei vor fi mobilizate pentru educarea membrilor comunității din care făcea parte, astfel încât în 1813 înființează și devine directorul unei școli în Tarnopolul natal (“Deutsch-Israelitische Hauptschule”), în
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
Marea Cruce a Ordinului bulgar Chiril și Metodius. La 24 martie 1891 a primit de la împăratul Franz Joseph Ordinul Lâna de Aur. La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, divizia arhiducelui a fost angajată pe frontul de la sudul imperiului, apoi pe fontul galițian. La 1 noiembrie 1914 arhiducele a fost ridicat la rangul de general de cavalerie. La scurt timp a fost trimis în Carpați unde a luptat până la intrarea în război a Italiei. A fost transferat la granița Carintia și a participat
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
în operele sale literare. Masoch se complace în descrierile tipologiilor pitorești ale diferitelor etnii care locuiesc pe teritoriul Galiției din Europa Centrală. Din 1860 până în 1880 publică numeroase volume pe această temă: "Mici povestiri evreiești", "Mici povestiri poloneze", "Mici povestiri galițiene", "Mici povestiri germane" și "Povestiri de la Curtea Rusiei". Aceste lucrări sunt traduse în ucraineană, poloneză, rusă și franceză. În Ucraina, lucrările sale au fost foarte citite și apreciate de un larg public. În 1869, Sacher-Masoch concepe o monumentală serie de
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
(RSS Galițiană) a fost un stat efemer care a existat în perioada 8 iulie - 21 septembrie 1920, în timpul războiului polono-sovietic, pe teritoriul frontului de sud-vest al Armatei Roșii. Entitatea statală, care a existat câteva luni, nu a fost recunoscută de nimeni, cu excepția
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
a Ucrainei Occidentale, dar a intrat sub controlul polonez în 1919, anexarea fiind confirmată de acordul dintre Polonia și Republica Populară Ucraina din aprilie 1920. Podolia a fost ocupată pentru scurt timp în 1920 de către sovietici, în timpul războiului polono-sovietic. RSS Galițiană a fost creată și administrată de către Comitetul Revoluționar Galițian (Halrevkom), un guvern provizoriu creat sub patronajul Rusiei Sovietice. Guvernul a fost așezat în Ternopil, în estul Galiției. În calitate de președinte, a fost numit Vladimir Zatonsky. Halrevkom a stabilit o structură administrativă
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
în 1919, anexarea fiind confirmată de acordul dintre Polonia și Republica Populară Ucraina din aprilie 1920. Podolia a fost ocupată pentru scurt timp în 1920 de către sovietici, în timpul războiului polono-sovietic. RSS Galițiană a fost creată și administrată de către Comitetul Revoluționar Galițian (Halrevkom), un guvern provizoriu creat sub patronajul Rusiei Sovietice. Guvernul a fost așezat în Ternopil, în estul Galiției. În calitate de președinte, a fost numit Vladimir Zatonsky. Halrevkom a stabilit o structură administrativă, o Armata Roșie galiciană, o monedă și un sistem
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
și un sistem de educație. Limbile naționale cu statut egal au fost declarate a fi poloneza, ucraineana și idiș. Halrevkom nu a controla importanta regiune a Galiției Răsăritene: zona Liov cu ale sale câmpurile petroliere din Borîslav și Drohobîci. RSS Galițiană a dispărut repede, după pacea de la Riga din 1921, care a confirmat includerea întregii Galiții în noul stat Polonia.
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
rând înlocuiți cu oameni trimiși din Galiția. În acest an mai funcționau în Bucovina doar 14 școli „utracviste” (cu predare atât în limba română, cât și în germană). În următorul deceniu îndrumarea și controlul școlilor bucovinene sunt încredințate Consistoriului Catolic Galițian. În 1812 este atestată "„școala cea dintâiu din Gura Homorului de băieți”" cu numele de "„Trivialschule”". Aceasta se află pe locul unde în prezent se găsește . Clădirea inițială a școlii era o construcție modestă din lemn, asemănătoare caselor țărănești. Aceasta
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]