1,115 matches
-
a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele care au loc în patria sa, răvășită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Galia și Africa. Evenimentele menționate de el sunt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă pentru reconstrucția istoriei Spaniei din secolul al cincilea, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Galia; și în celelalte două cărți există secțiuni „narative” de epică creștină bazate pe episoade din Scriptură. Dar, pe lângă aceasta epopee biblică, mai poate fi pusă în evidență și o a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile sale extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile culturale frecventate de Ciprian din Galia (p. ???). Bibliografie. Ediții: Carmen ad Favium Felicem de resurrectione mortuorum..., recensuit J.H. Waszink, Florilegium Patristicum I, Bonnae, 1937; pentru Carmen adversus Marcionitas cf. ediția Karla Pohlmann, Vandenhoeck & Ruprecht, Götingen, 1991; cele două poeme anonime De Sodoma și De Iona în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și CSEL 23, 1881 (R. Peiper); Carmen de Sodoma, Introd., trad., note de L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, Musae Luciferae, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, Musae Luciferae, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut din punct de vedere social
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu putea fi altfel), dar aceste efecte dezastruoase n-au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea, se poate spune că, în secolul al cincilea, Galia este regiunea Imperiului Roman de Apus în care s-a păstrat cel mai bine tradiția culturală clasică și creștină, iar existența școlilor de retorică, ce funcționau de multă vreme, a contribuit la menținerea ei în viață. Oricum, situația e mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai bine tradiția culturală clasică și creștină, iar existența școlilor de retorică, ce funcționau de multă vreme, a contribuit la menținerea ei în viață. Oricum, situația e mai înfloritoare în prima jumătate a secolului al cincilea pentru că mai târziu și Galia intră într-o perioadă de decadență economică și culturală. Înflorirea monahismului a fost vitală pentru apărarea culturii și mănăstirile (de exemplu, cele din Marsilia, Lérins, Saint-Honorat) au fost centre culturale de primă importanță. Bibliografie: P. Courcelle, Les lettres grecques en
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bibliografie: P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident. De Macrobe a Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; E. Griffe, La Gaule chrétienne à l’époque romaine I-III, Letourey et Ané, Paris, 1964-1965. 1. Ioan Cassian Cel mai important scriitor din Galia secolului al cincilea a fost Ioan Cassian, născut prin 360 în Sciția, adică în regiunile din partea de jos a Dunării, chiar dacă, potrivit unor autori, deplina cunoaștere a limbii latine pe care o dovedește Cassian face discutabilă această informație (furnizată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cincilea se întâlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește atât o experiență de viață orientală cât și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Galia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
esență spirituali mediocri; norma vieții monastice vine din Egipt, chiar dacă Ioan Cassian realizează dificultățile - chiar de ordin material, de exemplu, legate de felul în care se îmbracă cenobiții - ce pot împiedica o transplantare imediată a experienței egiptene din Egipt în Galia. Pentru Augustin, separarea de lume nu e niciodată un scop în sine, ci implică o întoarcere în lume pentru a lupta împotriva răului și pentru a apăra Biserica, însă pentru Cassian modelul augustinian nu prezintă nici un interes. Pentru el, raportul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar, în același timp, refuză și desăvârșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept „semipelagiene”, și am văzut deja, analizând polemica dusă împotriva lor de către Prosperus din Aquitania, că erau răspândite în special în Galia secolului al cincilea. Scriind în jurul anului 420 (deci când Augustin mai trăia încă), Cassian apare ca unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-a treisprezecea Convorbire (7, 3), el susține că „Dumnezeu, o dată ce zărește în noi izvorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de asceți care respectau anumite principii spirituale și care au creat o bogată literatură, omogenă în sine și cu caracteristici care o fac să se deosebească de cea produsă de alți scriitori galici din aceeași perioadă. Cu alți scriitori din Galia - mai ales cu susținătorii tezelor antipelagiene ale lui Augustin - lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lérin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al cincilea. Asceții din Lérin practicau un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până atunci Martin din Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, venit dintr-o localitate necunoscută din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
centru înfloritor de cultură religioasă. Așadar, vedem că monahismul din această localitate era în mod fundamental unul cu caracter cult care își găsea expresia în producția literară a celor ce se stabiliseră acolo; asceții erau persoane provenite din aristocrația din Galia care tocmai în acea perioadă, în regiune, pe marile sale domenii de tip latifundiar, ducea o viață retrasă și separată de orașe, rămânând departe de cele mai importante întâmplări petrecute în lume, adesea atât de furtunoase. O aristocrație care, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
figura atât de frecventă a episcopului călugăr de extracție socială superioară. Acest lucru se întâmplase deja în generația precedentă, cea a lui Martin din Tours, din care mulți asceți, așa cum ne spune Sulpicius Severus, deveniseră ulterior episcopi în orașele din Galia. În sfârșit, în ciuda faimei comunității din Lérin, noi nu știm să fi existat vreo „regulă” monastică instituită aici și nici nu avem informații despre faptul că starețului i-ar fi fost conferită o autoritate, ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
retras și în liniște în așteptarea sfârșitului, adoptând un comportament care nu e foarte diferit de cel al înțelepților din vechime despre care vorbea filosoful Seneca, de exemplu, pe care acești călugări literați îl studiaseră în școlile bine organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Într-adevăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie din Arles și Valerian din Cimiez Ilarie a ajuns la Lérin după 420 după ce abandonase cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Galia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lérin și l-a însoțit pe Honorat la Arles unde acesta fusese ales epicop. Honorat a rămas la Arles până la moartea sa survenită la puțină vreme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să facă parte, în general, din cadrul politic al epocii pentru că, de exemplu, regatul vizigot, în acea vreme, avea mulți simpatizanți în Galia. Singur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să predice o izolare totală față de barbari, își doresc să ajungă la o înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
433 și a fost multă vreme abate al aceste mănăstiri începând cu 434. Ulterior, înainte de 462, Faustus a fost numit episcop de Riez, în Provence, și a luat parte în mod activ la toate controversele care au tulburat Biserica din Galia, devenind faimos atât pentru doctrina sa cât și pentru viața lui ascetică; s-a întors deseori la Lérin în perioada episcopatului său ca să se îngrijească de menținerea unei vieți monastice severe. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața lui ascetică; s-a întors deseori la Lérin în perioada episcopatului său ca să se îngrijească de menținerea unei vieți monastice severe. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să trateze cu vizigoții care, conduși de regele Euric, invadaseră Galia Narbonensis. Însă când în 477 Euric a pus stăpânire pe această provincie, Faustus a trebuit să plece în exil, de unde s-a întors probabil după moartea regelui barbar în 485. Nu e cunoscută data morții sale. a) Teologia lui Faustus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ambiguă pentru că dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, când, de fapt, cel ce expunea acele idei era un semipelagian. Oricum, în această scriere, Faustus a fost invitat să adune rezultatele conciliilor ținute în Galia pentru dezbaterea acelei probleme: e vorba de sinodul de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, și-a păstrat ceva din bunătatea esențială. În această doctrină a scriitorului sunt ecouri (așa cum se întâmplă deseori la acești scriitori cultivați din Galia) din unele doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației n-a dispărut, așadar, cu totul. În consecință, natura umană este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriitori; potrivit unora, pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, după alții, mult mai puține. El este și autorul unui Elogiu închinat lui Honorat, fondatorul mănăstirii de la Lérin. În panorama culturală foarte rafinată a Galiei secolului al cincilea, Faustus se situează la un nivel destul de bun; stilul său este exagerat de artificios pe plan retoric: una dintre caracteristicile acestuia constă în repetarea frecventă a unor fraze și sentințe proprii pe care autorul le consideră potrivite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
loc în spațiu. O a doua carte conține dovezi în sprijinul celor afirmate în prima. Claudian se sprijină pe filosofii greci, în primul rând pe Platon; sunt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în acea vreme în Galia, este considerat de Claudian un gânditor care trebuie valorificat), Ieronim și, în sfârșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntâmpine obiecții ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]