1,127 matches
-
exilat sora la comanda mamei sale. Hunii au invadat rapid o mare parte din Franța și Germania.In 451, Attila a invadat Galia cu o armată de rugieni, scirieni, ostrogoți, jefuind, violând și incendiind totul în cale Invazia hunilor în Galia s-a oprit la Câmpiile Catalaunice, la Chalons, în nord-estul Franței. Armata lui Attila a luptat împotriva forțelor conduse de fostul său prieten și aliat, generalul român Aetius, însoțit de trupele de alanii și vizigoți conduse de Theodoric. Attila a
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
453. Mintea îi slăbea pe zi ce trece, așa că s-a hotărât să se căsătorească din nou după 300 de mariaje.A luat-o pe Ildico (sau Hilda) că nevasta, o minunată blondă, pe a cărei părinți îi măcelărise în Galia.Attila a organizat o petrecere fastuasa în timpul nunții cu o mulțime de invitați și mult alcool.In dimineața următoare, a fost găsit mort pe podeaua de lângă pat, cu gura plină de sange.Ildico era șocată și ghemuita într-un colț
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
următoare, a fost găsit mort pe podeaua de lângă pat, cu gura plină de sange.Ildico era șocată și ghemuita într-un colț al patului.S-a presupus că l-ar fi otrăvit ea pentru a-și răzbuna părinții uciși în Galia.Unii istorici presupun că Attila a suferit o hemoragie internă în noaptea nunții sau ar fi murit din cauza excesului de alcool de-a lungul vieții. Tot în același an, Aetius, generalul român care i-a adus victoria de la Chalons, a
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
onorific "Gothicus" (280), iar poziția i-a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii germanici (francii, alemanii, burgunzii și longionii), permițându-i lui Probus să adopte titlurile onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la munci comunitare, între altele la extinderea plantațiilor de viță de vie în Galia, Pannonia și alte ținuturi, cu scopul de a relansa economia în acele teritorii devastate. În 279-280, Probus era, potrivit lui Zosimus, în Rhaetia, Illyria și Licia, unde a condus bătălii cu vandalii. În aceiași ani, generalii lui Probus i-au învins
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
blemienii nubieni în provincia Egipt, Probus a dispus reconstruirea podurilor peste Nil și a canalelor de-a lungul fluviului, unde era concentrată producția de grâne a imperiului. În 280-281, Probus a doborât trei uzurpatori, Iulius Saturninus (în Siria), Proculus (în Galia) și Bonosus (în Colonia Claudia Ara Agrippinensium, astăzi Köln). Anvergura acestor revolte nu este clară, dar există indicii că nu erau doar probleme locale. În 281, împăratul era în Roma, unde și-a celebrat triumful. Probus era nerăbdător să inițieze
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
în Armenia. La întoarcerea sa la Roma, în anul 67, relațiile dintre Nero și Senat s-au înrăutățit. Fiindcă a impus impozite împovărătoare, era pe cale să-și piardă susținerea provinciilor. În martie 68, a izbucnit revolta lui Iulius Vindex, guvernatorul Galiei Lugdunensins, câștigând adeziunea lui Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis. Armatele de la Rin l-au învins pe Vindex la Besancon, în mai 68. L-au proclamat, însă, împărat pe Verginius Rufus, care a refuzat. Galba a devenit soluția alternativă. Galba aștepta în
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
care o are înainte de a fi cules. O altă variantă susține faptul că a fost denumit dupa familia Pinot, al cărei arbore genealogic datează în urmă cu peste 2000 de ani. Legenda spune că Pinot-ul a sosit pe teritoriul Galiei încă de pe vremea romanilor, deși există istorici care susțin că romanii ar fi găsit aceasta varietate acolo când au cucerit teritoriul cunoscut astăzi sub numele de Bourgogne (secolul I î.Hr.). Cert este că prima documentare istorică datează din anul 1345
Pinot Noir () [Corola-website/Science/302636_a_303965]
-
Sarzii, identificați în Shardana, supunându-se înfluenței culturale a punicilor dar a rămas pură de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă în jurul anului 900 î.Hr, câteva secole după latini) extinzând înfluența culturală și politică
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Italo de la care derivă numele poporului său. Un prim embrion de unire socio-politică concretă se înregistreză în epoca romană, în secolul III î.Hr, când Urbe duce la bun final cucerirea peninsulei. Teritoriul italic (care până-n 45 î.Hr, excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social din 91-89 î.Hr apelativul "italici" era
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
unul din cele două sezoane bune făcute de Șevcenko la Dinamo Kiev. Mai presus de toate, va rămâne în istorie participarea de excepție a clubului ucrainean în Liga Campionilor. După ce în turul întâi preliminar Dinamo Kiev a spulberat campioana Țării Galiilor, Barry Town (6-0, scorul cumulat din dubla manșă), a trecut în turul doi preliminar și de campioana Danemarcei, Brøndby, cu 4-2 în tur, respectiv 0-1 în retur. Mai întâi, Șevcenko a puncat în primul meci al grupei, câștigat de Dinamo
Andrei Șevcenko () [Corola-website/Science/308090_a_309419]
-
a tribul germanic al thuringienilor de la jumatatea secolului al V-lea. Bășina a fost fiica regelui thuringian Basin și Bășina sau, potrivit altor surse, o prințesă saxona. Ea și-a părăsit soțul, regele Bisinus de Thuringia și a fugit în Galia română. Ea însăși a făcut primul pas în a cere în căsătorie pe Childeric I, regele francilor. Se spune că avea obiceiul să spună, "Vreau să îl am pe bărbatul cel mai puternic din lume, chiar de ar fi sa
Basina de Thuringia () [Corola-website/Science/328543_a_329872]
-
Regiunea valonă (, , ) numită în mod curent (, , , ), este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia . În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
În 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului Romei, și s-a oferit să renunțe și la supremația militară peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei și Siriei. Puțin mai târziu, Senatul i-a dat și titlul de Augustus (tradus „cel venerat”). Această dată, 27 î.Hr., este considerată în mod convențional drept începutul Imperiului Roman, deși numele de "Republica Romana" a fost folosit mai departe, în
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
grupuri de indivizi, care se întorceau periodic în locul de origine, având ca scop deplasarea unor cirezi de animale în căutarea unor noi pășuni, spații de locuit sau pentru desfășurarea ocupațiilor. Migrațiile sunt întâlnite încă din secolele V-IV î.Hr. spre Galia, Britania, Italia, Grecia, Asia Mică dinspre vest spre sud și est. Populațiile ce au migrat în secolele III-IV d.Hr., precum francii, anglo-saxonii, goții, longobarzii și vandalii au urmat direcția dinspre est spre vest sau dinspre nord-est spre sud-vest. Au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
până în Evul Mediu. Sistemul fiscal a fost reformat, pentru a distribui corect taxele și a îmbunătăți eficientă colectării lor. Însă în anii secetoși sau prea reci și ploioși, noul sistem avea un efect negativ asupra celor care lucrau pământurile, în Galia, multi recurgând la abandonarea terenurilor agricole. Dioclețian s-a bucurat de o domnie lungă și stabilă, fiind considerat un restaurator al imperiului. A introdus un ceremonial de origine orientala, pentru a accentua diferența de putere dintre conducător și supuși, la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
partea apuseana, desi imperiul era încă perceput ca un întreg de către contemporani. În Imperiul Român de Apus, între 410-420, Constantius, "magister militum" sub Honorius, a restaurat unitatea vestică a imperiului, înlăturând uzurpatorii și respingând goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din Galia, învingând grupările
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din Galia, învingând grupările Bagaudae din Armorica și pe burgunzi și a depunând efort pentru a stopa fragmentarea politică a imperiului. Dar readucerea bazei de impozitare i-a afectat planurile, mulți funcționari pierzând dreptul de a fi scutiți de serviciul militar și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
corăbiile adunate. La sfârșitul anului 410, moare, iar vizigoții, conduși de Athaulf, au străbătut Italia de la sud la nord, traversând Gallia sudică în 412, iar în 413 au ajuns în Oceanul Atlantic. În 415, au ajuns în Hispania, fiind rechemați în Galia, în [418]], de către patricianul Constantius, viitorul împărat, fiind amplasați între Loara și Garonne, în provincia Aquitania Secundă pentru a menține securitatea imperiului din interior în lupta cu grupările Bagaudae, ce erau alcătuiți din foști sclavi, tâlhari, fermieri și ciobani, precum și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. După ce au jefuit Galia, triburile vandalilor, suevilor și alanilor au traversat Pirineii și au ajuns în Peninsula Iberica. O parte din teritoriile Spaniei au fost preluate de aceștia. Vandalii hasdingi și suevii s-au stabilit în nord-vest în Galicia, vandalii șilingi în sud, în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
român Jovinus, iar în 413 au încheiat un "foedus" cu Honorius. Aceștia au încercat să se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
foedus" cu Honorius. Aceștia au încercat să se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în sudul Munților Jură de lângă Geneva. I-au sprijinit
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de pradă s-au intensificat în estul și vestul Europei în secolul V. În [[408]], Uldin, un conducător hun, a organizat o incursiune în sudul Dunării, având succes limitat . În vest, în [[425]]-[[434]], hunii au colaborat cu Aetius în Galia pentru a reprima acțiunile grupărilor Bagaudae, vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]