174 matches
-
și un nor L-a ascuns din ochii lor. 10. și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb, 11. și au zis: "Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergînd la cer." 12. Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
6. Cînd s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: "Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? 8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9. Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, 10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ivit Teuda care zicea că el este ceva, și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorît, și toți cei ce îl urmaseră, au fost risipiți și nimiciți. 37. După el s-a ivit Iuda Galileanul pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui; a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră, au fost risipiți. 38. și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia, și lăsați-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
tu ești unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: "Omule, nu sunt dintre ei." 59. Cam după un ceas, un altul întărea același lucru, și zicea: Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este Galilean." 60. Petru a răspuns: "Omule, nu știu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoșul. 61. Domnul S-a întors, și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
omul acesta." 5. Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: "Întărîtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici." 6. Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean. 7. Și cînd a aflat că este de sub stăpînirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8. Irod, cînd a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
mai prezentă în lume: edituri, reviste, cărți, conferințe, internet, încât cei care mai au mintea plină de falsuri, în general cu sursă comunistă, toți „nostalgicii’’ s-ar umple de cinste, onoare, lumină, repetându-l pe Iulian Apostatul: „m-ai învins, Galileene”... Reținem acest detur readucând teleobiectivul pe titlul acestui subcapitol. Și au urmat căderile teritoriale din trupul țării, din inima noastră. Au urmat războiul cu toate implicațiile și consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de dureros de învinși. Numai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
În 1681, când Huygens descoperă că un pendul, deși exact la Paris, rămâne În urmă la Cayenne, Înțelege imediat că aceasta depinde de variația forței centrifuge din cauza rotației Pământului. Și când Își publică al său Horologium, În care dezvoltă intuițiile galileene privitoare la pendul, cine-l cheamă la Paris? Colbert, același Colbert care-l cheamă la Paris și pe Salomon de Caus pentru a se ocupa de subsol! Când În 1661 Accademia del Cimento anticipează concluziile lui Foucault, Leopold de Toscana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
istoric al științei, lucrurile sunt departe de a arăta că stau așa. Recuperarea de către teologie a modelelor ontologice ale științelor contemporane, care pun în centrul lor antinomia și paradoxul, este totuși posibilă. Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un nou tip de cauzalitate apare la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un set de propoziții teoretice. Plecând de la fenomenologia vieții putem formula principiile critice ale unei filozofii a culturii, privită ca mod elementar de expresie a înțelegerii de sine a omului. Ultimele consecințe ale obiectivării trupului, canonizată în practica de inspirației galileană a științei moderne, pot fi uneori catastrofale. Instrumentalizarea embrionului uman în lumea medicinei contemporane evocă o situație paradigmatică. Urmând distincția lui Henry între lumea obiectuală și viața patetică, J.Y. Lacoste a marcat - în contrareplică la tezele lui Heidegger din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evreii luptau împotriva lui Nero pe diferite căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând și mai mult indignarea iudeilor, care, scandalizându-se represiunea crudă a armatei romane, amestecarea sângelui lor ori al galileenilor cu cel al victimelor sacrificate pe altarul lui Jahve, i-au vorbit lui Isus despre cele întâmplate: erau de față în acel timp unii care-i vesteau despre galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor (Lc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran atha (1 Cor. 16,22), Effata (Mc. 7,34) și Eli, Eli, lama sabahtani (Mc. 15,34), precum și câteva toponime: Golgotha, Ghetsimani, Bethesda. Mântuitorul și apostolii au vorbit dialectul aramaic galilean, diferit de cel întâlnit în Iudeea (Mt. 26,73). Scrisorile lui Bar-Kohba, alături de inscripțiile de pe osuare și morminte reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie de sfârșitul primului mileniu creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
62 este sugestiv prin el însuși, trimițând la ideea de "clarificare".) Fenomenele primesc o explicație tocmai prin legile constatate. Și anume, "o explicație cauzală", așa cum o definește von Wright, diferențiind-o de "explicația teleologică" atunci când compară în termeni cam derutanți ("galileană" și "aristotelică") cele două mari tradiții metodologice manifestate în istoria ideilor 63. Ținând seama însă de faptul că, potrivit lui von Wright, "orice explicație cauzală, prin legi, este principial simetrică cu predicția"64, trebuie să nuanțăm observația noastră anterioară și să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
von Wright și prin care Comte consideră Metzger ridică perspectiva științifică la rangul de "conștiință principial filozofică"158. Distincția amintită prezentată de către von Wright sub forma "opoziției ireductibile"159 dintre "monismul" și "dualismul metodologic", adică dintre ceea ce el numește "tradiția galileană" și, respectiv, cea "aristotelică" în investigația științifică, distincție asupra căreia noi am insistat deja (vezi supra notele 63 și 155) evidențiază limpede tocmai această deosebire majoră dintre pozitiviști și hermeneuți. În privința aceluiași aspect metodologic, Riedel schimbă însă accentul, relevând ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ibid., p. 279). Și Dilthey consideră metafizica "un stadiu necesar în evoluția spirituală a popoarelor europene" (Einleitung..., p. 129). 62 Georg Henrik von Wright, Explicație și înțelegere, București, Editura Humanitas, 1995, traducere de Mihai D. Vasile, p. 29. 63 "Tradiția galileană în știință merge paralel cu progresul punctului de vedere cauzal-mecanicist, în eforturile omului de a explica și prevedea fenomenele, iar tradiția aristotelică se îmbină cu eforturile lui de a înțelege faptele în mod teleologic sau finalist" (ibid., p. 26). Când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fenomenele, iar tradiția aristotelică se îmbină cu eforturile lui de a înțelege faptele în mod teleologic sau finalist" (ibid., p. 26). Când vorbim despre o terminologie oarecum derutantă, avem în vedere mai ales faptul că von Wright consideră că tradiția galileană își "are obîrșia" chiar în Platon (ibid.). 64 M. Flonta, Notă introductivă la ibid., p. 6. 65 A. Comte, op. cit., p. 277. 66 Apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 4. În schimb, "valorizările" își fac însă din plin simțită prezența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
analiza teoretică bazată pe matematică. Metoda este folosită și astăzi în științele naturii. Opera lui Galilei este cuprinsă astăzi în 20 de volume cu peste 12.000 de pagini de scrieri literare, științifice, scrisori, adnotări pe marginea operelor altora. Invenția galileană cea mai de seamă, prin descoperirile epocale pe care le-a făcut posibile, a fost luneta astronomică sau ocheanul, numit ulterior telescop. Noutatea invenției nu era absolută. Primele telescoape, mai puțin perfecționate au fost fabricate în Țările de Jos. Secretul
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit, 68. zicînd: "Hristoase, proorocește-ne cine Te-a lovit?" 69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: "Și tu erai cu Isus Galileanul!" 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: "Nu știu ce vrei să zici." 71. Cînd a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, și a zis celor de acolo: "Și acesta era cu Isus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
filosofiei, luând-o, uneori, chiar înaintea acesteia în unele chestiuni, cum se întâmplă în discursurile de legitimare / deligitimare a unor evenimente veritabile din istoria cunoașterii (de exemplu, a fost sau nu a fost o revoluție în cunoaștere adoptarea modelul științei galileene? Tematizarea ideologică are întâietate în această chestiune, ea angajând cele mai eficiente tehnici de construcție argumentativă: desigur, toate de natură pur judicativ-constitutivă.). Obiectul ideologiei este, în "post-modernitate", identitatea "culturală", nu identitatea "naturală"; ceea ce înseamnă că ideologia se apropie tot mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vă întreb, punându-mă în situația evreilor care asistă Ia expierea fratelui lor: este un strigăt de pocăință din ultimul ceas, ca al tâlharului de pe cruce, sau un strigăt disperat în fața înfrângerii, ca al lui Iulian Apostatul: „M-ai învins, Galileene!". Indiferent care ar fi poziția spirituală a celui care moare, dar pentru cei ce asistă și aud nu are loc nici un proces de conștiință? Nu e adevărat că evreii strigă acest nume în momentul morții, răspunse nervos. Atunci înseamnă că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
animalului de muncă, prin spălarea creierului de toate valorile creștine, ștergându-se mai ales obiectul adorației - Hristos - socotit ca un impostor. Și pentru ca neamurile să aibă obiect de adorație, s-a beatificat răul, personificat în Iuda Iscarioteanul, victima inocentă a Galileanului, trădarea, delațiunea, orice patimă, devenită virtute și condiție de viață pentru goimi. Astfel, se instituie religia libertății individului în rău, a anarhiei morale și sociale ce trebuie să domnească peste neamuri, sub masca drepturilor omului. Unde se poate realiza acest
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anul 6 al erei noastre însă acțiunea a generat mare nemulțumire, fiind germenele unei mișcări naționaliste avînd în frunte pe fariseul Sadoc și pe Iuda din Galileea. Înconjurîndu-se de mulțimi de adepți pe care le fanatizau cu cuvîntările lor Iuda Galileanul și Sadoc fariseul, au fost creatorii fanatismului iudaic întreți- nînd în societate o fierbere sălbatică împotriva Romei și a tuturor Neamurilor, atitudine care avea să-i ducă la dezastru! Ei sînt părinții istorici ai mișcării zeloților pe care a hulit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pus rădăcinile viitoarelor nenorociri, sădind niște dogme mai înainte ne-cunoscute de oameni. Vreau să spun cîteva cuvinte despre secta asta, mai ales că aceste învățături ale ei, îmbrățișate de tineri, au dus la prăbușirea instituțiilor noastre... Un anume Iudas Galileanul a întemeiat a patra sectă, ai cărei aderenți sînt în toate privințele de aceeași părere cu fariseii. Dar ei iubesc atît de mult libertatea în-cît apără cu înverșunare, recunoscîndu-l pe Elohim drept unicul lor stăpîn și rege. Sînt gata să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni conside- rîndu-i spurcați iar pe galileenii păgîni pentru că mulți dintre ei vorbeau o limbă străină de aramaică practicînd și o religie diferită iar etnic nu aparțineau neamului ivrit. După judecata iudeilor din acele vremuri toți străinii erau considerați spurcați și nelegiuiți, demni de dispreț, ei fiind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
murit și despre care Pavel spune că este viu’’. Adică exact ce va spune și Celsius pe la anul 175, ceva erezie mozaică numită fariseism și nici urmă de creștinism așa cum era practicată această religie de geți, sciți, traci, bitini, galati, galileeni cînd Saul se afla în temnița din Ierusalim! Creștinismul arimin/mitraismul Religia crucii pe toriștea străbună are o vechime dovedită arheologic, de peste 8000 de ani și oricît s-au străduit mișeii să ne fure istoria și cultura, uite că a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în mod obișnuit că dă, insă, lovitura decisivă acestei concepții. Avem în vedere aici formularea, de către Einstein în 1915 a teoriei relativității generale. Totul a început cu observarea faptului că ecuațiile lui Newton și Maxwell, luate împreună, nu satisfac relativitatea galileană 45. În 1905, Einstein, în încercarea sa de a găsi o soluție la această problemă, formulează teoria sa a relativității restrânse 46. El pleacă de la descoperirea faptului că ecuațiile lui Maxwell por rămâne neschimbate la trecerea de la un sistem de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]