174 matches
-
6. Cînd s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: "Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? 8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9. Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, 10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ivit Teuda care zicea că el este ceva, și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorît, și toți cei ce îl urmaseră, au fost risipiți și nimiciți. 37. După el s-a ivit Iuda Galileanul pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui; a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră, au fost risipiți. 38. și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia, și lăsați-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
tu ești unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: "Omule, nu sunt dintre ei." 59. Cam după un ceas, un altul întărea același lucru, și zicea: Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este Galilean." 60. Petru a răspuns: "Omule, nu știu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoșul. 61. Domnul S-a întors, și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
omul acesta." 5. Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: "Întărîtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici." 6. Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean. 7. Și cînd a aflat că este de sub stăpînirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8. Irod, cînd a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
meargă în sensul ce va fi impus de tradiția ulterioară. Să mai amintesc doar că sub Irod Antipa Magdala trece printr-o perioadă fastă din punct de vedere economic. Atitudinea lui Isus intra în rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este apoi amintită la răstignire. Mi se pare interesantă și necesară compararea listelor furnizate de evangheliști. Matei (27,55-56) pomenește următoarele nume: Maria Magdalena, pe primul loc, Maria, mama lui Iacob și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bărbătească în secolul I. În Noul Testament există opt personaje cu acest nume, printre care un fiu al lui Iacob, alt apostol (Lc. 6,16; Fapte 1,13); un frate al lui Isus (Mt. 13,55; Mc. 6,3); un Iuda Galileanul (Fapte 5,37) etc. Începând cu secolul al II-lea, odată cu detașarea polemică a creștinismului de matricea sa iudaică, numele „Isus” începe să fie tot mai rar atribuit evreilor; compensativ, numele „Iuda” este evacuat din onomastica creștină. Chiar și astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de data aceasta, mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai prezentă în lume: edituri, reviste, cărți, conferințe, internet, încât cei care mai au mintea plină de falsuri, în general cu sursă comunistă, toți „nostalgicii’’ s-ar umple de cinste, onoare, lumină, repetându-l pe Iulian Apostatul: „m-ai învins, Galileene”... Reținem acest detur readucând teleobiectivul pe titlul acestui subcapitol. Și au urmat căderile teritoriale din trupul țării, din inima noastră. Au urmat războiul cu toate implicațiile și consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de dureros de învinși. Numai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
variabile și contingente care nu formează încă decât un flux heraclitean acel fluviu în care nimeni nu se scaldă de două ori în care nimic nu subzistă, nici un punct de sprijin fix pentru o cunoaștere solidă. Or, potrivit acelei științe galileene a naturii care avea să bulverseze modul de gândire al omului european și să facă din el ceea ce este, continuă să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
disciplinelor mai apropriate, pe care le-am putea numi științele fundamentului. Nu putem trece sub tăcere extraordinara răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de a putea da seama de lumea sensibilă, subiectivă și relativă în care se desfășoară activitatea noastră zilnică, se referă în mod necesar la această lume a vieții, au un sens
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
priori naturii și astfel oricărui lucru natural. Dacă acele culori și forme sensibile se mențin pe plăcile fotografice, unde sunt susceptibile să ne impresioneze prin armonia înfățișării lor, aceasta demonstrează că ele nu pot fi eliminate din natură, că abstracția galileană constă doar în a nu le acorda atenție, în a nu le introduce în calcule, niciodată în a le suprima. Și asta deoarece aceste culori și forme sunt elemente constitutive ale ființei naturii, deoarece natura reală este natura sensibilă, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea revenind de la lumea-științei la lumea-vieții și de la aceasta la conștiința acestei lumi. Căci conștiința lumii în calitate de "conștiință a", în calitate de intenționalitate sau, în ultimă instanță, ek-staza Ființei în care intenționalitatea la rândul său se desfășoară, nu permite încă strângerea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine nimic obiectiv, și nici nu ar putea fi. O astfel de cunoaștere a devenit, tocmai, cunoașterea unei obiectivități, adică a unui proces natural redus de altfel de către știință la parametrii săi ideali abstracți, la determinările fizico-matematice ale lumii științei galileene. Acțiunea și cunoașterea identificată ca fiind cea a științei cad de acum una în afara celeilalte, cea dintâi nemaifiind decât un soi de curiozitate empirică, "acțiunea" prin care savantul își mișcă globii oculari sau întoarce paginile cărții pe care o citește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
CAPITOLUL IV MALADIA VIEȚII Oare știința chiar nu întreține nici un raport cu viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
excludere nu este astfel decât din punctul de vedere al științei și al intenției sale de a nu ține seama în nici un fel de sensibilitate. Or nu doar că știința este incapabilă să păstreze această intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor idealități fizico-matematice, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este Ek-staza lui În afară unde nu există nimic viu. Pentru a gândi relația dintre știință și cultură, nu este de-ajuns așadar să se sublinieze natura subiectivă a activității științifice ca atare, și mai cu seamă a originii sale galileene adică proto-actul prin care conștiința a substituit datului empiric idealizarea sa geometrică și, pentru aceasta, a constituit această idealizare ca atare, drept corelatul unei invenții și unei creații specifice. Este necesar în egală măsură ca această subiectivitate să fie înțeleasă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca și creațiile artei, de pildă, și astfel ca fenomene de cultură, având același statut ca și fenomenele artei. Faptul că operațiile subiectivității științifice aparțin vieții ca unele dintre modalitățile sale înseamnă că, cu toate că sunt scoase din joc de reducția galileană odată cu tot ceea ce este subiectiv și cu subiectivitatea însăși în general, ele nu încetează să subziste acolo unde sunt, cu proprietățile care sunt ale lor: este vorba de experiențe, în sensul de viață. Nu este vorba numai de niște intenții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale această teză este prezentă și activă, ea este cea care o pune în mișcare și îi determină scientificitatea. Nu mai putem așadar afirma pur și simplu, cum o făceam până acum, că tematizând ființa naturală prin intermediul idealizării matematice știința galileană nu mai tematizează ființa sensibilă, și prin urmare nici viața: această dare deoparte nu este o simplă consecință situată în afara vieții savantului, ci sălășluiește în aceasta, este cea care o mobilizează și face din ea ceea ce este, ceea ce vrea. Negarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
bine, ceea ce înseamnă că această negare este trăită ca atare, nefiind pură uitare, ci o intenție deliberată, intentio științifică ca atare. Un mod de viață care se întoarce împotriva vieții, adică împotriva lui însuși, este o contradicție. Știința modernă, știința galileană este această contradicție. O punem în evidență imediat ce, încetând a considera știința singură, așa cum o facem de obicei, adică a o reduce la conținutul său obiectiv tematic, ne aruncăm privirea asupra celui care i se dedică sau, mai bine spus
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită într-un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu se petrece în inconștient atunci când, în zorii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
apucăm să medităm, să ne gândim, despre care emitem o judecată, pozitivă sau negativă, negativă în cazul care ne preocupă. A se întoarce împotriva vieții, în calitate de un anumit mod de viață, mai cu seamă cel care este modul de viață galilean, înseamnă că ceva se încearcă pe sine în așa fel încât suferă să fie ceea ce este, adică ceea ce se încearcă pe sine, mai exact: faptul de a se încerca pe sine, de a fi un fiind, de a fi viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trece în mod necesar și care sunt asemenea unor declinări ale esenței sale, se înrădăcinează ideea smintită de a nu mai încerca ceea ce încearcă, de a îndepărta propria sa condiție de a fi viață. O asemenea Idee este imanentă științei galileene, fără ea proiectul de a respinge sensibilitatea vie n-ar fi putut ieși la lumină. Deoarece ea se înrădăcinează într-o tonalitate și o prelungește ca pe o modalitate a devenirii sale, ca pe acel moment în care suferința blocată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție această negare a vieții galileene pe planul patetic, atunci ar trebui să spunem: această viață nu este doar o plăcere, cea de a înțelege și de a cunoaște. Faptul de a vrea să elimini viața, când acest proiect ia naștere în viața însăși, purcede întotdeauna
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esențe a vieții? Vom spune că această știință caută să-și reprezinte natura. În măsura în care ființa-naturală nu poartă în sine încercarea de sine a vieții și îi este funciarmente străină, atunci nu este cât se poate de justificat faptul că reducția galileană nu ține câtuși de puțin seama în ea de ceea ce este sensibil și viu? Însă ființa Naturii nu este așa, străină vieții, decât în această reducție și prin ea. Fiind sensibilă și, chiar mai mult, fiind corpropriată, natura originară însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a cunoaște o ființă în totalitate obiectivă, adică în totalitate independentă de subiectivitate (potrivit iluziei pe care am denunțat-o) acesta este la urma urmei cel mai bun mijloc de a fugi de sine, însă este de asemenea proiectul științei galileene al cărei patos, cu alte cuvinte condiția ultimă a posibilității, a devenit evident pentru noi. Cu toate acestea, proiectul galilean este cel al culturii moderne în ansamblul său în calitate de cultură științifică ceea ce face din ea, la drept vorbind, nu o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]