245 matches
-
-l Întrebați orice. Viitoarea speranță apăru În cele din urmă, tremurînd tot. Spre deosebire de director, acesta era exagerat de palid și, din cîte mi-am putut da seama - purta ochelari -, avea priviri șirete. Îmbrăcat cu niște pantaloni jerpeliți și Încălțat cu galoși, arăta jalnic. Faptul că nu s-a arătat deloc emoționat cînd a fost prezentat de director se datora nu atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se citea permanent pe chip. Se așeză lîngă mine pe canapea, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hîrtie locul Întîlnirii din dimineața aceea, că tot vorbim despre el. Vreau o schiță simplă. TÎnărul consimți din cap, făcu o plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și îl pune ca să toarne dulceață în galoșii românilor când li-i viața mai dragă. Și sună micul Boc ,din trâmbița dată de babacu’ Băsescu, de nu se mai aude nimic în jur. Nici măcar sunetul prelung și dureros, al prăbușirii definitive a economiei și a nivelului de trai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
SÎntem dirijați de caporalii și maiștrii militari care ne Însoțesc spre ieșirea din gară, printre civilii care ne privesc curioși. Există acest cuplu de oameni În vîrstă, amîndoi sînt Îmbrăcați neverosimil de elegant (au paltoane cu gulere de blană, mănuși, galoși de cauciuc), par ieșiți de la teatru, În drum spre casă. Se opresc o clipă și ne privesc gravi și perplecși. Probabil că n-au mai văzut așa ceva decît În filmele despre război - acele producții ale căror estetică și respect pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam alandala, cum îmi vin în minte. Mi-a spus Aurel să scriu. Pentru ce? Așa trebuie. Din slăbiciunile noastre ceilalți, dacă o și doresc, pot deveni mai puternici. Amintirile sunt documente de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern waren... și așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
e vremea să te duci unde știi dumneata...“ După ce a spus toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu prea știa ce se întâmplă cu ea. Îi luă și pălăria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe cât se poate, fără adjective. O să primești și lista cu noile abrevieri. Și... aș vrea să-ți dăm o... pălărie nouă din depozitul nostru, angajații primesc un cadou de Crăciun, și mi se pare că nu ți-ar strica niște galoși, spuse, privind cu jenă când spre capul, când spre picioarele noului angajat. La cuvântul „pălărie“ între cei doi se instală brusc un soi de complicitate neplăcută. Din motive foarte diferite nici unuia nu-i convenea să limpezească întâmplarea de la miezul nopții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
picioarele pe pământ. Am ieșit împreună, portarul ne-a salutat scoțându-și chipiul și, parcă dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
planul doi. Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro ale mamei, două botine cu bumbi și toc ale mele și, alături, șoșonul lui Jacques. Pe mine lucrurile astea mici mă întristează cel mai mult, atât de mult că-mi vine uneori să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cumpărăm lui Jacques șoșoni, pe unul trebuie să-l aruncăm la gunoi. Dan Crețu n-a înțeles de la început, s-a uitat la mine întrebător, s-a uitat la picioarele mele, apoi l-am invitat în casă, își scosese singur galoșii, n-a acceptat ajutorul. L-a văzut pe Jacques, era pe divan, și musafirul s-a făcut, din palid, alb, apoi totul s-a șters de pe fața lui și a rămas golit parcă pe dinlăuntru. L-a invitat papa să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl rog. Mișu sosi imediat și, fiindcă Toader îl prevenise bucuros că e un domn care pare făcut bucăți, își luase geanta la el. Bărbatul era așezat în fotoliu, sub cele două portrete în ulei ale străbunicilor, Toader îi scosese galoșii, iar Alexandru tocmai îl ajuta să și dea jos haina, ceea ce era o operațiune din cale afară de delicată. Până la urmă Toader aduse foarfecele și tăiară haina. Medicinistul văzu imediat că-i o dislocare de umăr. — Ce-ai mai făcut? îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort? întrebă sufocat Cristescu. ― Mort. * Spre seară, Șerbănică sună la ușa Melaniei. Îi puse în brațe o cutiuță Vinga și își scoase galoșii Tretorn cumpărați înainte de război. ― Ce bine păstrezi tu lucrurile, Șerbănică, zâmbi Melania după ce-i mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte Florence? ― E cam indispusă. Natural
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-un borcan, dar trebuie să fii atent. Când ajungi acasă, dă-i o ceașcă fierbinte lui Florence, o să-i facă bine. Miga o privi zâmbind vrăjit: "Nu-i prea deșteaptă, dar ce femeie încîntătoare!" Melania ținu sacoșa pînă-și îmbrăcă galoșii. Îi întinse obrazul continuând recomandările: ― Fă-i o frecție cu spirt și bag-o în pat cu sticlă caldă. N-ar fi rău un extraveral... Vezi să nu aluneci! Și dă-mi un telefon să-mi spui dacă ai ajuns
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea strâmb. Ați făcut cu ea ceva minunat, doamnă Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mică idee unde se afla și nici cum ajunsese acolo. Tot ce își putea aminti era că părăsise pivnița lui Fraulein Keller. și tot ce se întâmplase de atunci se întâmplase ca într-un vis. Trebuia să meargă înapoi după galoșii. Pășea fără să aibă cea mai mică idee încotro se îndreaptă. Auzea felinarele cântând, iar vântul trecea prin ea, făcând-o să tremure și mai rău în ciuda șalului cu care era acoperită. Nu reușea să discearnă clinchetul săniilor și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
va merge totuși înăuntru și-i va mărturisi totul, deși nu era sigură ce-ar mai avea să-i spună, astfel că își continuă drumul până pe Strada Srednaia Meșcianskaia și, fiindcă nu mai era în stare să se întoarcă după galoși, o luă spre casă, cu mâna goală și fără nimic care să-i justifice noaptea. § În curte zăpada era pătată cu sângele unui porc tăiat de dimineață, iar un cuplu de țărani măcelărea carnea în văzul tuturor. În timp ce Lilia traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Goriancikov este mort. Am venit să îți spun asta, rosti el fără a-i putea urmări reacția feței la primirea veștii. ă Trebuie să plec, spuse ea în timp de Virginki își luă fața în mâini, urmărind urma mută a galoșilor ei. Capitolul zece Din nou sub magazinul de pălării Porfiri Petrovici își aprinse o țigară. Flacăra chibritului îl ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dansatoare! Te rog, Fraulein Keller! Primește-mă înapoi!' Nu mai scapă de viața asta. O au în sânge. Toate s-au născut curve. ă Când ați văzut-o pe Lilia ultima dată? ă Astăzi. A venit înapoi să își ia galoșii, proasta. Oare nu își dă seama că noul ei prieten îi va cumpăra oricâte perechi de galoși dorește? ă Va spus ea despre acest - patron? ă Nu trebuia să mi-o spună. Era evident. Altfel cum de și-ar permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sânge. Toate s-au născut curve. ă Când ați văzut-o pe Lilia ultima dată? ă Astăzi. A venit înapoi să își ia galoșii, proasta. Oare nu își dă seama că noul ei prieten îi va cumpăra oricâte perechi de galoși dorește? ă Va spus ea despre acest - patron? ă Nu trebuia să mi-o spună. Era evident. Altfel cum de și-ar permite să se retragă? ă Poate și-a găsit o altă slujbă. Fraulein Keller râse cu cinism. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unor întreprinzători. Aici își aveau birourile atât faimoasa editură a lui Smirdin, cât și editura Atena, după cum aflase Porfiri uitându-se pe paginile de gardă ale cărților de filozofie pe care le răscumpărase de la Limașin. După ce intră, acesta își lăsă galoșii în foaierul de marmură, sub privirea fermă a bătrânului portar, un munte de om în jurul căruia, după toate probabilitățile, fusese construit biroul imens în spatele căruia era așezat. Fiindcă vitalitatea portarului se concentrase în ochi, cu care părea în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]