371 matches
-
resturile pătratice, cu determinarea numărului de clase al formelor pătratice, de numere transcendente. La 17 ani a descoperit metoda celor mai mici pătrate. Opera se axează pe teoria numerelor (fiind considerat creatorul acestui domeniu), analiză matematică, geometrie diferențială, sau statistică, Gauss publicându-și doar o parte din cercetări, într-un stil spartan, astfel încât erau puțini cititori ai operei sale în acele vremuri. De asemenea, a studiat teoria congruențelor, aproximarea fracțiilor zecimale, a completat tabelul numerelor prime. A făcut distincție între congruențele
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
acestui domeniu, operă desăvârșită de către Emmy Noether, cercetările fiind continuate de Dirichlet. În 1825 a redactat prima demonstrație completă și riguroasă a celebrei "Theorema aureum", adică legea reciprocității resturilor pătratice, ceea ce ulterior va fi cunoscută sub numele de lema lui Gauss. Aceasta este legată de teorema congruențelor și fusese remarcată de Euler încă din 1772. În ceea ce privește algebra, în teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei, enunțată încă din 1629 de Albert Girard și demonstrată incomplet de D'Alembert
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
a triunghiului care ulterior va fi numit triunghiul lui Pompeiu. S-a arătat interesat și de existența unei geometrii neeuclidiene, discutând lucrul acesta cu Farkas Bolyai, Gerling sau Schumacher. Când fiul lui Farkas Bolyai, János, descoperă geometria neeuclidiană în 1829, Gauss îi scrie lui Farkas Bolyai: "„A-i lăuda munca ar însemna să mă laud pe mine, deoarece conținutul lucrării... coincide aproape cu meditațiile mele, gânduri care mi-au ocupat mintea în ultimii 35 de ani”". Opere importante: În urma obținerii siguranței
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
munca ar însemna să mă laud pe mine, deoarece conținutul lucrării... coincide aproape cu meditațiile mele, gânduri care mi-au ocupat mintea în ultimii 35 de ani”". Opere importante: În urma obținerii siguranței financiare după 1820, prin mărirea salariului de la Observator, Gauss are timp să se ocupe mai mult de știință. Gauss vedea în fizică o extensie a matematicii, explicând fenomene prin riguroase demonstrații matematice, combinate cu date luate din experimente desfășurate pe teren sau la Observator. Cel care i-a stârnit
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
pe teren sau la Observator. Cel care i-a stârnit interesul pentru fizică a fost Alexander von Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor de știință, la Berlin în 1828, de altfel singura convenție la care a participat Gauss în viața lui și unde Gauss l-a întâlnit pe Weber. Alături de Weber, după sosirea acestuia ca profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
care i-a stârnit interesul pentru fizică a fost Alexander von Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor de știință, la Berlin în 1828, de altfel singura convenție la care a participat Gauss în viața lui și unde Gauss l-a întâlnit pe Weber. Alături de Weber, după sosirea acestuia ca profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se diminuează după plecarea forțată
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se diminuează după plecarea forțată a lui Weber din 1838. Scrieri în domeniul fizicii : Interesul lui Gauss față de astronomie a început încă din vremea studenției, iar în 1806, acceptă postul de director al Observatorului din Göttingen, precum și de lector la catedra de Astronomie a Universității din Göttingen. O mare parte din timp Gauss și-o va petrece
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
atribuit lui Roger Cotes ca metodă de calcul eficient a fracțiilor continue. În secolul al XIX-lea, algoritmul lui Euclid a dus la dezvoltarea unor noi sisteme de numere, cum ar fi întregii gaussieni și întregii eisensteinieni. În 1815, Carl Gauss a utilizat algoritmul lui Euclid pentru a demonstra factorizarea unică a întregilor gaussieni, deși lucrarea sa a fost publicată pentru prima oară în 1832. Gauss a menționat algoritmul în "Disquisitiones Arithmeticae" (publicat la 1801), dar numai ca metodă pentru fracțiile
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
π inclusiv în era calculatoarelor. Un record remarcabil a fost cel stabilit de geniul calculului Johann Dase, care în 1844 a folosit o formulă de tip Machin pentru a calcula 200 de zecimale ale lui π mintal la îndemnul lui Gauss. Cea mai bună valoare la sfârșitul secolului al XIX-lea i s-a datorat lui William Shanks, care a petrecut 15 ani calculând π cu 707 zecimale exacte, deși, din cauza unei greșeli, doar primele 527 erau corecte. (Pentru a evita
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitației. Matematicienii Simeon Denis Poisson și Carl Friedrich Gauss au dezvoltat o teorie cu privire la distribuirea arbitrară a sarcinilor electrice. O particulă încărcată cu o sarcină pozitivă atrage o particulă încărcată negativ, tinzând să accelereze spre aceasta. Daca aceasta întâmpină rezistență din partea mediului prin care trece, viteza sa se micșorează
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
Acest fenomen se datorează faptului că funcțiile hipergeometrice sunt soluții ale ecuației diferențiale hipergeometrice, care este o ecuație diferențială ordinară de ordinul doi. Termenul serie hipergeometrică se referă la un tip specific de serie, cunoscută sub denumirea de seria lui Gauss, dupa numele lui Carl Friedrich Gauss, cel care a studiat in secolul 19 aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
funcțiile hipergeometrice sunt soluții ale ecuației diferențiale hipergeometrice, care este o ecuație diferențială ordinară de ordinul doi. Termenul serie hipergeometrică se referă la un tip specific de serie, cunoscută sub denumirea de seria lui Gauss, dupa numele lui Carl Friedrich Gauss, cel care a studiat in secolul 19 aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel a unui domeniu fundamental pe o linie proiectivă complexă sau sferă Riemann. O altă aplicație este fracția continuă a lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost studiate pentru prima dată de Euler, dar tratarea lor sistematică și completă se regăsește în notele de curs ale lui Gauss, din
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost studiate pentru prima dată de Euler, dar tratarea lor sistematică și completă se regăsește în notele de curs ale lui Gauss, din 1812, "Disquisitiones Generales Circa Seriem Infinitam" formula 1. Termenul de "serie hipergeometrică" este folosit datorită lui Pfaff. Cercetările efectuate în secolul XIX includ studiile datorate lui Ernest Kummer și caracterizarea fundamentală a lui Bernhard Riemann a funcției F cu ajutorul ecuației
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
de identități care să implice funcția F. De exemplu, în cazul celor mai simple și netriviale funcții, avem: Deci: Alte exemple importante sunt: Acestea pot fi folosite pentru a genera fracții continue, cunoscute sub numele de fracțiile continue ale lui Gauss. Similar, aplicând de două ori formula de diferențiere, rezultă formula 85 astfel de funcții conținute în spațiul liniar formula 86, care este tridimensional, deci oricare patru funcții sunt liniar dependente. Acestea generează mai multe identităti, iar procesul poate fi continuat. Identitățile astfel
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
de fapt Polinoame Laguerre, făcând abstracție de o constantă. Acest lucru arată că și Polinoamele Hermite pot fi exprimate în termenii funcției formula 133. Istoric vorbind, cele mai importante funcții au forma formula 93. Ele sunt numite câteodata funcțiile hipergeometrice ale lui Gauss, termen de altfel folosit pentru funcțiile formula 135 dacă există risc de confuzie. Ele au fost studiate în detaliu de Carl Friedrich Gauss, în special pentru condițiile lor de convegență. Ecuația diferențială a acestei funcții este: sau Ea este cunoscută ca
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
formula 133. Istoric vorbind, cele mai importante funcții au forma formula 93. Ele sunt numite câteodata funcțiile hipergeometrice ale lui Gauss, termen de altfel folosit pentru funcțiile formula 135 dacă există risc de confuzie. Ele au fost studiate în detaliu de Carl Friedrich Gauss, în special pentru condițiile lor de convegență. Ecuația diferențială a acestei funcții este: sau Ea este cunoscută ca ecuația diferențială hipergeometrică. Când c nu este un întreg pozitiv, substituția formula 138, ne dă soluția liniar independentă formula 139, astfel încât soluția generală pentru
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
că ființe inteligente ar putea trăi pe Lună, Marte și Venus; dar, din moment ce călătoria la alte planete nu era încă posibilă, unii oameni sugerau modalități de a trimite semnale către extratereștri chiar înainte ca radioul să fie descoperit. Carl Friedrich Gauss a sugerat ca un triunghi uriaș și trei pătrate(teorema lui Pitagora), ar putea fi trasate pe tundra siberiană. Contururile formelor ar putea fi dintr-o fâșie largă de zece mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
ideilor (o caracteristică comună științelor exacte, numită rigoare). Rigoarea este necesară pentru a evita teoremele false, generate de interpretări greșite. Trebuie subliniat faptul că există și un limbaj matematic (metalimbaj) ce descrie matematica însăși. Acest limbaj este logica. Carl Friedrich Gauss, el însuși cunoscut ca „prinț al matematicii”, numea matematica „regină a științelor”. În latină - "Regina Scientiarum", în germană - "Königin der Wissenschaften". Ambele expresii sunt legate de cuvântul „știință” care înseamnă (domeniu de) cunoștințe. Într-adevăr, în acest sens, nu există
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
cărei apă a fost în majoritate secata de către „Combine”, în scopul de a distruge resursele Pământului. Gordon provoacă și mai multe daune „Imperiului”, distrugându-le numeroase baze, aeronave și unități de sol, având o mașină de nisip, modificată, cu un Gauss Gun pus pe această. Îl întâlnește pe Odessa Cubbage, un foarte important lider al rebelilor, la baza acestuia de pe coasta. Acesta îi dă lui Gordon un lansator de rachete, care îi este foarte util împotriva „Combine”. După un timp, Gordon
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]
-
deci propria cheie secretă), atunci același mesaj trimis mai multor destinatari are următoarele valori: unde "n" sunt modulele celor trei destinatari, "e" este exponentul comun acestora iar "m" este mesajul trimis tuturor celor trei. Un atacator poate folosi algoritmul lui Gauss pentru a descoperi o soluție mai mică decât "nnn" a unui sistem compus din următoarele ecuații: Această soluție este, conform teoremei chinezești a resturilor, cubul mesajului "m". Soluția pentru această problemă este cea denumită "sărarea" mesajului (din ), adică adăugarea unui
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
nenumărații unei culturi cripto-cultice, cultuale, devia ționist... iconoclastice...Nu-i așa, domnilor psihologi „epis tolari”...? Terror mentis, horror al „ drumului spre sine”? (Steinhardt, via C.G. Jung (Cartea roșie). Au Noica? Au neozalmoxienii? Suntem în banda lui Moebus, în curba lui Gauss, în efectul Doppler și efectul Henri Coandă. Durrante efectus, durante ...causa. „Dinspre noi vine frigul, seniori”. (L. Fulga). Mda. însă și „măreția frigului... roșul vertical”, onor domne MN Rusu. (Nichita). Suntem în teroarea imaginaruluiiconoclasticizat and fetișizant! Suntem în Kali Yuga
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
de ani de la moartea marelui muzician). Poate fi vorba de ,un neo-paseism" în cazul unor foarte bune romane de familie publicate în această toamnă sau al unor romane inspirate de viața unor genii de talia lui Humboldt și a matematicianului Gauss (cum este cazul romanului lui Daniel Kehlmann, foarte mult discutat, intitulat Cartografia lumii)? Că privirea înapoi fertilizează uneori literatura mai mult decît ficțiunile viitorului, se deduce și din succesul înregistrat de doi autori: germano-americana Irene Dische care, cu romanul ei
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
sânt angajat la nivel cosmic. Descartes gîndea: Cogito, ergo sum! Dar unde? Într-un univers determinabil, în care există gândire, dacă eu gândesc. Asta e mai greu de respins (sau nu e de respins), decât paralelele lui Euclid, despre care Gauss se întreba dacă pot fi verificate prin măsurări astronautice. Asta ar însemna că dacă există gândire în univers, trebuie să ne abținem s-o opunem materiei, să nu mai credem în această dualitate, ce presupune o natură scizionată, care ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la modul blagian; el [Eminescu] sfidează "imposibilitatea" logică și pragmatică a cuadraturii cercului, zicând: "Raportul dintre finit și infinit e raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu / Dan Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în centru theorema aureum, "legea reciprocității cuadratice", drept "text august", desigur, "elementul de noutate vine din asumarea spiritului irațional, transcendent al cuadraturii cercului, care nu putea avea loc în raționalismul matematic; altfel spus, Barbu, eliminând din matematică aventura cuadratică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]