373 matches
-
pe teren sau la Observator. Cel care i-a stârnit interesul pentru fizică a fost Alexander von Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor de știință, la Berlin în 1828, de altfel singura convenție la care a participat Gauss în viața lui și unde Gauss l-a întâlnit pe Weber. Alături de Weber, după sosirea acestuia ca profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
care i-a stârnit interesul pentru fizică a fost Alexander von Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor de știință, la Berlin în 1828, de altfel singura convenție la care a participat Gauss în viața lui și unde Gauss l-a întâlnit pe Weber. Alături de Weber, după sosirea acestuia ca profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se diminuează după plecarea forțată
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se diminuează după plecarea forțată a lui Weber din 1838. Scrieri în domeniul fizicii : Interesul lui Gauss față de astronomie a început încă din vremea studenției, iar în 1806, acceptă postul de director al Observatorului din Göttingen, precum și de lector la catedra de Astronomie a Universității din Göttingen. O mare parte din timp Gauss și-o va petrece
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
atribuit lui Roger Cotes ca metodă de calcul eficient a fracțiilor continue. În secolul al XIX-lea, algoritmul lui Euclid a dus la dezvoltarea unor noi sisteme de numere, cum ar fi întregii gaussieni și întregii eisensteinieni. În 1815, Carl Gauss a utilizat algoritmul lui Euclid pentru a demonstra factorizarea unică a întregilor gaussieni, deși lucrarea sa a fost publicată pentru prima oară în 1832. Gauss a menționat algoritmul în "Disquisitiones Arithmeticae" (publicat la 1801), dar numai ca metodă pentru fracțiile
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
π inclusiv în era calculatoarelor. Un record remarcabil a fost cel stabilit de geniul calculului Johann Dase, care în 1844 a folosit o formulă de tip Machin pentru a calcula 200 de zecimale ale lui π mintal la îndemnul lui Gauss. Cea mai bună valoare la sfârșitul secolului al XIX-lea i s-a datorat lui William Shanks, care a petrecut 15 ani calculând π cu 707 zecimale exacte, deși, din cauza unei greșeli, doar primele 527 erau corecte. (Pentru a evita
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
Acest fenomen se datorează faptului că funcțiile hipergeometrice sunt soluții ale ecuației diferențiale hipergeometrice, care este o ecuație diferențială ordinară de ordinul doi. Termenul serie hipergeometrică se referă la un tip specific de serie, cunoscută sub denumirea de seria lui Gauss, dupa numele lui Carl Friedrich Gauss, cel care a studiat in secolul 19 aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
funcțiile hipergeometrice sunt soluții ale ecuației diferențiale hipergeometrice, care este o ecuație diferențială ordinară de ordinul doi. Termenul serie hipergeometrică se referă la un tip specific de serie, cunoscută sub denumirea de seria lui Gauss, dupa numele lui Carl Friedrich Gauss, cel care a studiat in secolul 19 aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel a unui domeniu fundamental pe o linie proiectivă complexă sau sferă Riemann. O altă aplicație este fracția continuă a lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost studiate pentru prima dată de Euler, dar tratarea lor sistematică și completă se regăsește în notele de curs ale lui Gauss, din
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost studiate pentru prima dată de Euler, dar tratarea lor sistematică și completă se regăsește în notele de curs ale lui Gauss, din 1812, "Disquisitiones Generales Circa Seriem Infinitam" formula 1. Termenul de "serie hipergeometrică" este folosit datorită lui Pfaff. Cercetările efectuate în secolul XIX includ studiile datorate lui Ernest Kummer și caracterizarea fundamentală a lui Bernhard Riemann a funcției F cu ajutorul ecuației
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
de identități care să implice funcția F. De exemplu, în cazul celor mai simple și netriviale funcții, avem: Deci: Alte exemple importante sunt: Acestea pot fi folosite pentru a genera fracții continue, cunoscute sub numele de fracțiile continue ale lui Gauss. Similar, aplicând de două ori formula de diferențiere, rezultă formula 85 astfel de funcții conținute în spațiul liniar formula 86, care este tridimensional, deci oricare patru funcții sunt liniar dependente. Acestea generează mai multe identităti, iar procesul poate fi continuat. Identitățile astfel
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
de fapt Polinoame Laguerre, făcând abstracție de o constantă. Acest lucru arată că și Polinoamele Hermite pot fi exprimate în termenii funcției formula 133. Istoric vorbind, cele mai importante funcții au forma formula 93. Ele sunt numite câteodata funcțiile hipergeometrice ale lui Gauss, termen de altfel folosit pentru funcțiile formula 135 dacă există risc de confuzie. Ele au fost studiate în detaliu de Carl Friedrich Gauss, în special pentru condițiile lor de convegență. Ecuația diferențială a acestei funcții este: sau Ea este cunoscută ca
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
formula 133. Istoric vorbind, cele mai importante funcții au forma formula 93. Ele sunt numite câteodata funcțiile hipergeometrice ale lui Gauss, termen de altfel folosit pentru funcțiile formula 135 dacă există risc de confuzie. Ele au fost studiate în detaliu de Carl Friedrich Gauss, în special pentru condițiile lor de convegență. Ecuația diferențială a acestei funcții este: sau Ea este cunoscută ca ecuația diferențială hipergeometrică. Când c nu este un întreg pozitiv, substituția formula 138, ne dă soluția liniar independentă formula 139, astfel încât soluția generală pentru
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
că ființe inteligente ar putea trăi pe Lună, Marte și Venus; dar, din moment ce călătoria la alte planete nu era încă posibilă, unii oameni sugerau modalități de a trimite semnale către extratereștri chiar înainte ca radioul să fie descoperit. Carl Friedrich Gauss a sugerat ca un triunghi uriaș și trei pătrate(teorema lui Pitagora), ar putea fi trasate pe tundra siberiană. Contururile formelor ar putea fi dintr-o fâșie largă de zece mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
ideilor (o caracteristică comună științelor exacte, numită rigoare). Rigoarea este necesară pentru a evita teoremele false, generate de interpretări greșite. Trebuie subliniat faptul că există și un limbaj matematic (metalimbaj) ce descrie matematica însăși. Acest limbaj este logica. Carl Friedrich Gauss, el însuși cunoscut ca „prinț al matematicii”, numea matematica „regină a științelor”. În latină - "Regina Scientiarum", în germană - "Königin der Wissenschaften". Ambele expresii sunt legate de cuvântul „știință” care înseamnă (domeniu de) cunoștințe. Într-adevăr, în acest sens, nu există
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
Proprietăți ale determinanților. Determinantul produsului a două matrice. Matrice inversabilă, inversa unei matrice. Rangul unei matrice cu elemente într-un corp comutativ. Matricea asociată unei aplicații liniare. Sisteme de ecuații liniare. Teorema lui Cramer. Teorema Kronecker-Capelli. Sisteme omogene. Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor de ecuații liniare. Date statistice. Reprezentarea grafică a datelor statistice. Eșantionare. Frecvență. Medii. Dispersie. Graf, graf arbore. Distanță, drumuri, lungimea unui drum. Geometrie și trigonometrie Poziții relative ale punctelor, dreptelor și planelor. Segment, triunghi, semidreaptă, semiplan
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
fi obținută electricitatea: prin frecare, prin inducție, pe cale chimică sau termoelectrică. Cercetările lui Faraday au condus la o interpretare științifică riguroasă a fenomenelor electromagnetice, ale căror legi au fost enunțate ulterior de către Maxwell. Matematicianul, astronomul și fizicianul german Carl Friedrich Gauss (1777 - 1855) se asociază în 1831 împreună cu Wilhelm Eduard Weber și efectuează cercetări asupra magnetismului și legilor lui Kirchhoff. Fizicianul estonian Heinrich Lenz (1804 - 1865) demonstrează opoziția dintre curentul indus și cel generator, numită ulterior regula lui Lenz. Jean Peltier
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
rău-famatul Rembrandtplein, cu construcții tipic flamande-mprejur, acoperite de reclame la Grolsch și la Amstel. Îi întîlneai acolo, schimbîndu-și aleatoriu locul și programul, dar stând încremeniți cele câteva ore obligatorii, pe Hitler și Savonarola și Hermes Trismegistos și Isus și Gauss și Fulcanelli și Lautreamont și Fernandel și Capablanca și Messalina (îmbrăcată ca-n gravura lui Beardsley) și Zenobia și Heliogabal și Numa Pompiliu și Einstein și Herman și Mircea (scri-indu-și manuscrisul fără sfîrșit) și Dionis și Eusebio și Mărie Curie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a fundalului, utilizate pentru camerele video color, sunt capabile să modeleze prim planul chiar și în prezența obiectelor de prim plan și pot actualiza modelul fundalului pe măsură ce sunt achiziționate cadre noi. Pixelii de fundal pot fi modelați cu ajutorul unei distribuții Gauss. Un pixel cu anumite coordonate dintr-un anumit cadru are trei componente de culoare; se pot realiza astfel trei histograme pentru nivelele de culoare ale tuturor pixelilor. Cu ajutorul unor diferențieri față de valori de prag ale nivelelor de culoare, pixelii sunt
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84096_a_85421]
-
și mereu câte ceva În speranța că va găsi ceea ce va răspunde pozitiv scopului și doar din când În când, ba adesea chiar de loc, nimerește soluția adevărată. Firesc, căci totul În această lume e guvernat de vestitul clopot al lui Gauss; soluția adevărată e În vârful lui, de-a dreapta și de-a stânga Înșiruindu-se erorile, din ce În ce mai gogonate, În toate direcțiile, căci În realitate acea curbă ce aduce cu un V Întors, aflată prin toate cărțile, nu neapărat de matematică dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar Îmi aduc aminte de ditamai lada terminată cu o cască a Începutului, dar - aproape pretutindeni. Și, după ce o epocă a deținut supremația În ale informării, implicit a vehiculat și - tot mai multă - cultură, se Întoarce nostalgic - precum curba lui Gauss - spre obiectivul său inițial, divertismentul. Radioul public o face mai cu Încetinitorul, dar urmează aceeași cale, promovată - păcat că banii (una dintre conotațiile negentropicei valori) susțin degenerarea (entropia adică) - de radioul comercial: reclamă și muzica - mai bine zis zgomotul - zilei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rezultatelor studiului de caz decurge din baza sa teoretica. De aceea se vorbește de o “generalizare analitică” - în sens de derivare logică de propoziții pe temeiul datelor - în contrast cu “generalizarea statistică”, întemeiată pe modele din statistica matematică (cum este curba lui Gauss). Cazurile nu sunt unitați de eșantionare, colecția lor nu constituie un eșantion. Pornind de aici, vorbim de o “generalizare analitică”, în care o teorie anterior schițată oferă canavaua pe care datele obținute sunt proiectate, suprapuse. După cum se vede, la baza
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
informativ”. Proiectarea tradițională concepe criteriul de optimitate în limitele obiectivelor prioritar informative. Potrivit concepției tradiționale, aptitudinile intelectuale ale elevilor sunt distribuite inegal. Într-o populație școlară mai mare, distribuția se realizează procentual, potrivit „curbei în formă de clopot” a lui Gauss. Pornind de la această distribuție, în pedagogia tradițională se considera că în activitatea didactică trebuie să existe standarde instructive foarte diferite, de la nivelul celor inferioare și accesibile tuturor până la nivelul celor superioare și accesibile unui grup foarte restrâns de elevi (2
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
unui grup foarte restrâns de elevi (2%). Acest mod de a proiecta activitatea didactică a impus aplicarea logicii, care presupune următorii pași: - definirea, mai întâi, în termeni relativi sau procentuali, a performanțelor standard conform modelului teoretic impus de curba lui Gauss; - în funcție de aceste cerințe și de distribuția relativă, se formulează standardele instrucționale în termeni de conținut. Aceste standarde de conținut însă sunt profund diferențiate, ierarhizate ca grad de dificultate, încât unii elevi să aibă acces numai la nivelul standardelor inferioare, iar
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
fi explicată și prin faptul că se bazează pe medii naționale, neglijând diversitatea din interiorul națiunilor. Comparația transnațională a diversităților intra-naționale Cu foarte puține excepții, comparațiile transnaționale folosesc medii naționale. Dar știm cu toții că, atunci când distanța pe curba lui Gauss între medie, mediană și mod este mare, media nu este o valoare statistică semnificativă. Într-o distribuție, media nu reflectă asimetria curbei. Cu alte cuvinte, asimetria curbei unei distribuții afectează în mod diferit media, mediana și modul. Asumpția de la care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
care este tehnic obținută prin artefacte statistice precum scale, logaritmi, decile sau centile. Economiștii numesc un astfel de prag "masă critică". Mărimea națiunilor și mediile naționale Comparațiile dintre națiuni utilizează medii naționale. Dar, așa cum prea bine știm, pe curba lui Gauss, atunci când distanța dintre medie, mediană și mod este mare, o medie nu are o valoare statistică semnificativă. Din punctul de vedere al dispersiei, media nu reflectă oblicitatea distribuției. Astfel, premisa este că diversitatea internă a țărilor este mai puțin semnificativă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]