491 matches
-
în cultura românească o renaștere, o „primăvară” semănătoare de speranțe și atestând emanciparea geniului creator național. Se justifică orientarea „Convorbirilor literare” spre spiritul academizant, scientist, este elogiată personalitatea lui A.I. Odobescu, se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele literaturii române sub semnul originalității. Cel mai important studiu inclus în volum este micromonografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
și imediat după instaurarea puterii populare”. Câteva personaje, articulate ingenios, în fond cu o inteligență a manipulării ieșită din comun, sunt cel puțin viabile. Dar seria cea mai interesantă teatral, ca și sub raport documentar, este aceea dedicată mediilor funcționărești, gazetărești, actoricești, precum și noilor parveniți - Mielul turbat, Rețeta fericirii, Siciliana, Opinia publică, Travesti, Fii cuminte, Cristofor. Piesele acestei serii reușesc să capteze, în pofida unor abile trasee de îndoctrinare, prin darul de a da substanță câtorva personaje și prin surprinderea unor tare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
, publicație apărută la București, săptămânal, între 22 septembrie 1946 și 1 ianuarie 1948. Redactor responsabil: V. Firoiu. Reportajelor gazetărești, proprii formulei publicistice definite prin titlu, li se adaugă traducerea în foileton a unor scrieri de succes, vizând îndeosebi aspecte și momente din războiul abia încheiat: G.I. Joe merge la război de Ernie Pyle, Jurnalele lui Ciano și Rommel, Evadările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
identificabile în toată istoria socială a omenirii, competiția fiind unul din elementele structurante ale dinamicii comunitare. Metamorfozele polemicii țin de înseși mutațiile ontologice și axiologice în raportul "eu" individual "eu" social. Pe de altă parte, intruziunea substanței lirice în discursul gazetăresc a avut ca rezultat o fecundă metisare a mesajului care, ulterior, a devenit produsul exotic al literaturii așa-numite, de frontieră (Silvian Iosifescu) sau a interferențelor (Ion Vlad), iar în acest caz intenționalitatea autorului, disimulată sau explicită, precis direcționată sau
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imagină, să te împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție. Asta e lupta dreaptă a scriitorului"89. Prospectarea unei dimensiuni controversate, cum e cea a scrisului gazetăresc arghezian, e dificilă dintr-un dublu motiv. Vom spune, mai întîi, că depășirea locurilor comune presupune instaurarea unei perspective noi, de real interes. Focalizarea atenției critice, în preajma prolificului an 1927, pe producția lirică a lui Arghezi, precum și atmosfera beligerantă, generată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi în anii '65, unde referirile la gazetărie, dincolo de selecția prudentă a textelor și citatelor și de expunerea trunchiată a realității, bătătoresc locurile comune, inofensive ideologic, ale criticii interbelice (fără a fi lipsită, evident, de aprecieri valide privind evoluția atitudinii gazetărești). Trebuie luată în calcul și recenta auto-revizuire cu un titlu schimbat semnificativ (Dumitru Micu, Arghezi, Editura Institutului Cultural Român, 2005), care, în contextul actual, devine foarte valoroasă, demonstrând o cunoaștere în detaliu (cum ar putea fi altfel rodul unei munci
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publicistic capătă conturul unui prețios poliedru. Geneza actului jurnalistic arghezian are cu totul alte resorturi, legate indisolubil de personalitatea și biografia autorului său. Format în perioada maturității presei românești și având șansa de a veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va impune, ca și antedecesorul său, însă cu alte valențe, un statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe de viață traumatizante, cum ar fi, de pildă, perioada monahală sau cele două detenții. Atitudinea anticlericală la Arghezi, dacă e să facem conjuncția dintre om și operă, este strict legat de contactul direct
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Julien Benda, conotându-l negativ, l-a pus, fără să vrea, și mai mult în lumină 273 și va fi, de acum încolo, mereu tentat să ia parte la viața publică a cetății, fie urcând în arena politică, fie politizând discursul gazetăresc, acțiune firească în faza romantic-retorică a publicisticii de pretutindeni. Invocam, în pledoaria noastră pentru revalidarea statutului polemicii, cuvintele lui Radu Ionescu, expresie matură a ceea ce semnifică disputa de idei într-o cultură autentică a cărei ființare este condiționată de libertatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deveni cunoscut după 1921, când „Adevărul literar și artistic”, mai târziu „Dimineața”, „Politica”, „Rampa”, „Universul literar”, „Dreptatea”, „Universul”, „Vremea”, „Gazeta municipală” ș. a. îi publică masiv proza și articolele, ceea ce, împreună cu volumele, îi asigură o prezență constantă în câmpul literar și gazetăresc. Are numeroase intervenții pe teme social-politice sau literare, teatrale, dar calitatea opiniilor și a exprimării lor era departe de a-l impune în acest domeniu. Tot în periodice îi apar și câteva traduceri din scrierile fraților Goncourt. Atât ciudatul pseudonim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
oprește C. în cartea sa, închizând metodic între paranteze restul operei -, își are ereditatea formală în notițele, pseudoreportajele, faptele diverse, nimicurile, cronicile fanteziste, publicate în gazetele vremii și reunite sub genericul Mofturi. Criticul urmărește manevrele prin care Caragiale convertește enunțul gazetăresc în proză canonică (un proces pe care, după formaliștii ruși, se întemeiază istoria formală a oricărei literaturi). Caragiale vede în discursul jurnalistic o practică a scrisului funcțional, în contrast cu literatura dominată de convenții, unde cuvântul are un simplu rol decorativ. Axioma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
acte” Străinul, jucată la Calafat, în 1923. A. a publicat și câteva broșuri - Puncte de întuneric și lumină în trecutul neamului românesc (1919), Amillcar Săndulescu, fiul eroului necunoscut (1924), Cei trei mușchetari (1938) -, care se înscriu în abundenta sa producție gazetărească. SCRIERI: Nyusu, București, 1937; Femeia, eterna poveste..., București, 1945. Repere bibliografice: Geo A. Borzea, „Nyusu”, roman de D. I. Atanasiu, „Mișcarea”, 1937, 1830; Al. Iacobescu, D. I. Atanasiu, „Nyusu”, CTC, 1937, 7-8. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285484_a_286813]
-
parțial o reușită. Cu mai mult interes va fi primit de critică Vadul hoților (1926), pseudocronică a vieții dintr-un sat de graniță în anii războiului, roman distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „C. A. Rosetti”. Concomitent cu activitatea gazetărească a anilor de început, S. traduce mult, mai ales din scriitorii francezi și germani: Honoré de Balzac, Al. Dumas, Guy de Maupassant, Karl Emil Franzos, dar și proză de Rudyard Kipling sau de F. M. Dostoievski, rămasă, aceasta din urmă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
țintă, personajele - ofițeri, funcționari locali, oameni de afaceri - au consistență, atmosfera e tensionată, încărcată de semnificații. Dar ansamblul rămâne neînchegat, intențiile nu se transformă întotdeauna în realizări. S. ratează din nou ocazia de a depăși limita dintre înregistrarea primară, frecvent gazetărească, a impresiilor și exigențele romanescului. Contimporanii adună laolaltă încercări critice ponderate, adesea mărturisind o remarcabilă justețe și acuitate a opiniilor, cu amintiri revelatoare despre scriitorii pe care autorul i-a cunoscut (St. O. Iosif, D. Anghel, Panait Cerna, Emil Gârleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
broșuri - I. G. Duca (1934), România de azi (1939) -, piesa de teatru Pețitorii (1934), o carte de însemnări de front - Spitalul 2 de campanie (1943) - și romanele La marginea orașului (1943) și Ne caută pământul (1944). Și-a continuat activitatea gazetărească și după 1945, la periodice precum „Lupta CFR”, „Munca”, „Apărarea patriei”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Presa noastră”, „Lumea”, „Viața militară”, „Pentru Patrie”, „Tribuna României”, „România literară” ș.a. În 1985 depunea la edituri romanul Zece străzi și lucrarea Istoricul Societăților Scriitorilor Români, aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
O bună informație și acuratețe relevă încercarea monografică I. G. Duca și îndeosebi documentarul România de azi. Alerte, cu o anume abilitate în prinderea unor chipuri și a unor întâmplări relevante sunt însemnările din Spitalul 2 de campanie. Însă meșteșugul gazetăresc este vizibil un lest foarte greu când este abordat romanul. La marginea orașului, autobiografic într-o măsură, năzuind să înfățișeze anevoioasa ascensiune a unui tânăr venit la București pentru a se realiza în lumea presei, sfârșește prin a fi o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
Satele de B. Jordan, Viață frântă de Petru Șerbănescu, Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, Fundacul Varlaamului de Ionel Teodoreanu, Primăvara în țara fagilor de Iulian Vesper ș.a. Tot Perpessicius tipărește un impresionant articol de bilanț, Anul literar 1938, net superior intervențiilor gazetărești ale lui Vlaicu Bârna, Petru Manoliu ori Nicolae Roșu. Prezența criticului în paginile cotidianului încetează odată cu apariția „României literare”, ca supliment al R., condus tot de Cezar Petrescu. După 2 aprilie 1939 Perpessicius va mai da în R. câteva cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
Îndreptarea”, „Dimineața”, „Țara nouă”, „Adevărul” și „Adevărul literar și artistic”. Cu sprijinul financiar al industriașului Titus Enacovici, în noiembrie 1924 apare alt ziar, „Cuvântul”, la care este redactor și pe care îl impune în scurt timp în mediile politice și gazetărești. Dar, după câțiva ani, un conflict cu Nae Ionescu îl obligă să renunțe la conducerea gazetei și, împreună cu majoritatea membrilor redacției, inițiază, în ianuarie 1928, editarea cotidianului „Curentul”, pe care îl va conduce până la evenimentele din 1944. Prin efortul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
care scriitorul descrie zilele sale de neurastenie în jungla indiană și profunzimea sentimentelor... europeanului încă de la acea dată. Harold nu este ceea ce pare a fi în film. Interesul acestui personaj pentru lumea indiană era stârnit exclusiv dintr-un spirit documentar gazetăresc (așa cum rezultă din român Harold dorea să scrie o carte despre India), uimirea să era doar rodul noutății unei realități pe care nu o înțelegea și nici măcar nu o acceptă consideră, în continuare, femeile indiene ca fiind animalice, barbare, murdare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sa, actrița Dida Solomon. Considerând că publicistul trebuie să fie, cu deosebire, „un om de cultură și un om de curaj”, își alege ca modele pe confrații T. Teodorescu-Braniște, N.D. Cocea, T. Arghezi. Treptat, C. își mută preferințele și preocupările gazetărești spre ideologia de stânga și, după ce colaborează la revistele „Facla” și „Chemarea”, conduse de N. D. Cocea, pledând pentru drepturile muncitorimii, pentru libertatea opiniei și a cuvântului, asigură, la Botoșani, apariția ziarelor „Glasul nostru” și „Clopotul” (1933-1934), ambele de orientare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
a numărat printre admiratorii apropiați personalități de primă mărime - Gounod, Verdi, Puccini, Mascagni sau regele Carlos al Portugaliei. Următoarele volume, cuprinzând comentarii și însemnări critice privitoare la viața teatrală, dar și memorialistică, apar după revenirea lui C. în zona preocupărilor gazetărești. De la „Electra” la „Dama cu camelii” (1971) include corespondențe fanteziste cu actrițe inexistente, prilej de meditație lucidă și avizată pe marginea unor partituri dramatice importante. În 1973, publică alte două cărți din aceeași zonă tematică: Autori, piese și spectacole și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
să renunțe la gândul de a scrie literatură, s-a reorientat chiar de la debut și spre proză, exersând pentru început atât varianta mai puțin pretențioasă a scenetei sau nuvelei (specii situate, de asemeni, în proximitatea genului dramatic), cât și forma gazetărească a improvizațiilor pe teme morale, în maniera adusă la perfecțiune ulterior, tot sub specie theatri, în miniaturalele din Aqua forte. Ieșite din mantaua notelor de călătorie și a foiletonisticii, textele de acest gen, modeste valoric, interesează îndeosebi prin faptul că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
numai de fapt, locul. Astfel ar trece în scaunele de păstorire elemente tinere, viguroase, culte, credincioase și dreptcredincioase, contribuind la revigorarea Bisericii. Înnoirea vieții bisericești trebuie să se realizeze canonic, cu chiriarhii, și nu împotriva lor, așa cum sugerau anumite propuneri gazetărești. Episcopul, un adevărat păstor de suflete, chiar dacă poate fi criticat pe nedrept de o parte a presei lipsită de preocupări în ordinea religioasă, e dator să găsească în această adversitate un stimulent mai puternic pentru a-și continua atât opera
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când devine secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic”, și până în 1938, scrisul său se adaptează profilului revistei, căpătând, din nevoia de a acoperi tot felul de rubrici mărunte, o diversitate definitorie pentru structura gazetărească a înzestrării pe care o avea. Aici și la „Dreptatea” (1927-1938), la care a fost redactor, se concentrează majoritatea contribuțiilor sale interesând literatura. Colaborează cu articole de artă plastică și culturale la „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Săptămâna literară”, „Adevărul”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]