687 matches
-
Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi place lui să spună, opiniile lui nu au chiar întotdeauna atributele inocenței. Argumentul autorității și scepticismul ideologic sunt lentilele care mediază, și în gazetărie, și în volum, relația cu cititorul. Nu înțeleg, ca să dau un singur exemplu, de ce, comentând Antimodernii lui Antoine Compagnon, Alexandru Matei nu-și limitează setul de localizări banale care-i stă atât de la îndemână: "Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
oricum, nu exista pasaj pe care să nu-l știu. Dacă cineva îmi amintea începutul paragrafului, eu puteam să continui. Dețineam, pe atunci, controlul asupra a tot ceea ce scrisesem vreodată. Iată însă că într-o bună zi, presat de ritmul gazetăriei, am scris primul text pe care nu l-am mai gândit cuvânt cu cuvânt. Trebuia neapărat să umplu un număr de pagini și am recurs la fraze prefabricate - prefabricate tot de mine, în cursul redactării altor articole, sau luate, pur
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
tăcerea lor ? Bineînțeles că excesul de zel teoretic îi descurajează adeseori pe aceștia, în ipostaza lor de cititori, dar nu cred că întreaga problemă trebuie pusă pe seama unui simplu fapt de stil. Până la urmă, nici unul dintre cei care fac acum gazetărie culturală nu s-a născut alaltăieri și n-a învățat să citească ieri. Mă tem că e vorba mai degrabă de un păgubos instinct de conservare. Cui îi convine să-și pună cu una, cu două pielea la bătaie? Discutarea
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
notat: „Unirea a produs o breșă în diversitatea culturii provinciilor românești (prin imperativul unității limbii și culturii românești al căror nou și unic centru îl reprezintă Bucureștiul)“. Această „breșă“ explică de ce, deși în perioada 1920-1990, s-a scris destul de multă gazetărie rurală, „poezie“ și „umor“ în grai, „valorile proprii și specifice adăugate la ceea ce este cu adevărat literatura dialectală bănățeană au fost rare, prea de tot puține, dacă nu chiar inexistente“. Cu toate acestea, afirmă Boldureanu, „printr-un gest singular, directorul
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
concordie blazată. Dintre cei trei, animatorul și vizionarul grupului este Mircea Streinul, exemplul tipic al talentului precoce și frămîntat, neglijîndu-și înzestrarea și trăindu- și paroxistic puținii ani de viață, pe care și-i risipește nu doar în poezie, proză și gazetărie, dar și în alcool, pederastie și stupefiante. Om al exceselor în intimitate și spirit al paroxismelor în gîndire, Streinul moare la 35 de ani (în 1945), scăpînd astfel de închisoarea la care bolșevicii n-ar fi ezitat să-l trimită
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
totuși prea multă importanță acestor precizări întrucât, pentru el, e de la sine înțeles că, în cultură, construcțiile noi cuprind întotdeauna și elemente mai vechi. Prelegerile universitare - în cea mai mare parte articulate spontan, înregistrate imperfect și publicate de alții -, precum și gazetăria nu sunt locuri care obligă la note de subsol sau la pauze sursologice. În plus, cursurile lui Nae Ionescu nu erau lecții de filozofie, ci de filozofare, în care accentul cădea nu atât pe informații sau pe idei, cât pe
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
început prima „domnie” a lui Radu Mercea. A marcat-o în felul lui: sub rubrica sa de pe prima pagină și-a scris numele completat cu anexa „nobleței”: Iacobeni. Tocmai citise că proaspătul laureat al premiului Nobel (Hemingway) începuse tot cu gazetăria, este adevărat, nu la Suceava, ci la Paris. Dar „nu contează locul, ci dobitocul!” - vorba tovului Prim. „Meserie de aur, nu știi de unde sare iepurele” - își spune el însuși. A început să cerceteze cu mai multă atenție scrisorile corespondenților voluntari
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
răsărea și câte un articol mai bun, îl chema pe autor pentru vreun fleac, aducea vorba de articol așa, ca din întâmplare și adăuga zâmbind: „ - Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi ceva gazetărie de la mine, deși nu vă stă gândul decât la coniac și la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
socială". Astfel ajunge Dumitrașcu, "un bețivan improvizat", colindător de unul singur al birturilor clujene de periferie, luându-și concediu nelimitat de la catedră și punându-și "înlocuitor" la partid, în prada unei degringolade oarecum la fel cu a mentorului său din gazetărie Mariuțan, cel care sfârșise prin a se sinucide. Dumitrașcu nu o face, dar se internează pentru multă vreme la "nevrotici", părăsește apoi Clujul pentru Italia unde se pierde în anonimat, schimbând de acolo mesaje nu cu Mârzea, vechiul "complice", ci
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
tot ce puteam să spun și, pe de altă parte, atâta timp cât ești în viață, e greu să abandonezi. Dacă aș trăi din scris, disciplina "anul și romanul" ar funcționa de la sine. Dar cum nu trăiesc din scrisul literar, ci din gazetărie neliterară, romanele reprezintă un lux pe care ți-l permiți sau nu, ca orice lux. Te mai întreb o dată, ca într-un interviu anterior: ești în competiție cu Mircea Cărtărescu? Mă refer la acele pagini din romanele tale în care
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
îți vine să spui că autorul lucrării este un gînditor cu mult mai fin decît reiese din paginile ei. De aceea, e un prilej de uimire să vezi cum un filozof implicit, așa cum a fost întotdeauna Camil în romane, în gazetărie și în piesele de teatru, a putut să eșueze atît de lamentabil atunci cînd și-a propus să fie un filozof explicit - ca în Doctrina substanței.
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
politice se agită, Bogdan Teodorescu a publicat de curînd la Editura Tri-tonic o carte de-spre mani-pu--larea maselor. Scriitorul care a început ca poet în anii '80 și a continuat ca ro--mancier a de-ve-nit analist politic după un stagiu în gazetăria și mai ales în politica post-decembristă. Ca primă specializare Bogdan Teodorescu a absolvit Instalațiile, la Institutul de Construcții. A intrat în gazetărie la Tinerama lui Max Bănuș, a trecut pe la Tele 7abc, iar în 1996 a fost director al campaniei
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
ca poet în anii '80 și a continuat ca ro--mancier a de-ve-nit analist politic după un stagiu în gazetăria și mai ales în politica post-decembristă. Ca primă specializare Bogdan Teodorescu a absolvit Instalațiile, la Institutul de Construcții. A intrat în gazetărie la Tinerama lui Max Bănuș, a trecut pe la Tele 7abc, iar în 1996 a fost director al campaniei prezidențiale a lui Emil Constantinescu. A trecut apoi prin UFD, ca vicepreședinte. În prezent e profesor la SNSPA, iar politic pare disponibil
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
abordare primară, jocuri de verdict specifice, în mai mare măsură, cronicii literare. Există, în acest ingenios studiu dedicat antiutopiei, destule oaze de relaxare exersate întâi în publicistică, formulări memorabile amintind de foiletoanele lui Alexandru Dobrescu sau de o parte din gazetăria sprintenă a lui Marin Sorescu. Demne de a fi reținute - ca pasaje seminarative sau ca badinerii inteligente - și mai rar ca sintagme tăiate cu finețe geometrică, numeroase dintre glosele descriptive ale lui Crețu fac cu ochiul cititorului. Și nu neapărat
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
stilul lui Vianu Mureșan nu poate să nu sară în ochi. Textele lui frapează precum un fenomen nefiresc apărut pe fundalul unei realități comune. E ca un sunet strident în mijlocul unui zgomot de fond ce nu depășește tonalitatea obișnuită a gazetăriei culturale. Numai că stridența nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
existat întotdeauna în România. Chiar și pe vremea comunismului, când efortul de aplatizare și aliniere la același numitor al publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele reușeau să iasă din rând prin stilul de a face gazetărie. "Săptămâna culturală a Capitalei", revista condusă de plagiatorul Eugen Barbu (acolo și-a "făcut mâna" Corneliu Vadim Tudor, molipsindu-se de bolile stăpânului - inclusiv plagiatul, pentru care a fost dat afară de Octavian Paler) ilustra la perfecție stilul huliganico-securist. Denunțurile, amenințările
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine nu doar poezie și proză de vârf, ci și teatru, eseu, critică și istorie literară, să traducă și să facă gazetărie de cea mai pură speță, fie pamflet, fie eseu politic ș.a.m.d." Rândurile de mai sus, ca și multe altele din cuprinsul volumului, nu fac altceva decât să-l scoată la rampă pe inepuizabilul Dan C. Aidoma tuturor cititorilor
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
Simona Vasilache Oameni angajați, și serioși, criticii pot fi fermecători cînd iau o pauză. Cînd își permit, plecînd de la te miri ce, de la lucruri mărunte care strigă după condei și hîrtie, să însăileze tablete. O gazetărie beletristică, făcută din elitre colorate, ca flecuștețele atît de semnificative din lada cine știe cărui colecționar de suveniruri, printre contur, dînd drept de viață, în regnul atît de sobru al criticii, speciei pe care, în poezie, Arghezi o botezase creion. Am găsit
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu pe obrajii destul de fanați ai gazetăriei "încrîncenate". În stilul și cu sintaxa faptului divers, scrisul din cronicile de varietăți e-o porție de bucurie sinceră pentru lumea de care nu te plictisești și una de perdaf zdravăn pentru toți găgăuții ei, după rețeta casei Caragiale. Îl
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
din anul acesta al Ideilor în dialog atenția Cronicarului a fost atrasă de articolul Agonia creștinismului semnat chiar de directorul revistei, H.-R. Patapievici. Citindu-l, nu poți decît să regreți că Patapievici nu mai este o prezență constantă în gazetăria noastră culurală. E o claritate și o concizie în stilul acestui intelectual cu care puțini eseiști contemporani se pot lăuda. Articolul în cauză e constatarea unei stări de fapt pe care toți europenii o trăiesc mai mult sau mai puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
face actorul în scris. Pasolini se află undeva la mijloc. Are temperament de actor și cultură de scriitor. Și cu toate acestea îi lipsește dozajul prozodic. E o lipsă de măsură în ființa lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede că e îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul excesiv al articolelor sale, dar un ton care izbește nu prin fluturarea militantă a unor idealuri
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
fiecăruia este ca, din numeroasele nume care semnează regulat într-o revistă sau alta, să găsească măcar unul sau două în care să știe că poate avea încredere. Știți prea bine la ce mă refer: carnavalul aparențelor ce domnește în gazetăria noastră este atît înșelător, ușurința cu care intelectualii devin colportorii unor minciuni este atît de mare, încît fiecare din noi căutăm instinctiv să dăm peste o conștiință asupra căreia să nu planeze suspiciunea duplicității. Într-un cuvînt, vrem un autor
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
peste o conștiință asupra căreia să nu planeze suspiciunea duplicității. Într-un cuvînt, vrem un autor care nu s-a îmbrăcat în toga servituților ideologice. Din păcate, asemenea autori sînt foarte rari. Aproape îți vine să spui că, în lumea gazetăriei românești, duplicitatea e mai puternică decît vanitatea. Așa se face că, oricît de orgolioși și de dornici de notorietate am fi, frica de a nu avea de suferit de pe urma unor imprudențe publice e mai mare. De aceea, ne mulțumim cu
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
un mare dușman al omenirii. El încearcă să spulbere cel mai important alibi al înfrângerilor, pierderilor și suferințelor noastre - ghinionul." Dacă istoriile presei sunt adesea corupte fie de excese teoretice, fie de infinite povești ale genurilor, dacă simțul comun condamnă gazetăria ca simplă efemeridă, dacă tehnicile de parcurgere rapidă a textului vorbesc despre răsfoire și despre metoda diagonalei, dacă literații se feresc naiv de superficialitatea alunecoasă a cotidianului, Radu Cosașu răstoarnă calin toate aceste prejudecăți veniale. Și o face punând la
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
scriitorul însuși a dorit s-o impună, dar care suportă corecții sub unghi cronologic. Bine cunoscut, azi, pentru scrisul său metaforizant și poematic, exotic în conținut și înflorind la nivelul expresiei, cu o popularitate sporită și de intrarea în arena gazetăriei sportive, prozatorul "șaizecist" și-a creat un stil inconfundabil - căruia numeroase cărți, articole și interviuri îi poartă amprenta. Un stil ce a ajuns să-și subordoneze, într-o măsură semnificativă, limbajul personajelor și faptele lor, tematica și chiar structura bucății
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]