930 matches
-
go before I sleep/ And miles to go before I sleep", și care îmi amintesc puțin, mutatis mutandis, de Vrăjitoarele din Eastwitch -, deschid posibilitatea apariției lui Death Rider, a lui Stuntman, a cowboyului rutier cu fața brăzdată de cicatrici, cu geaca de piele și cu accentul aspru al texanilor, voce guturală care trezește fiori și cu o mașină veche pe capota căreia se află desenat un cap de mort. Stuntman Mike se prezintă drept ceea ce-l arată numele, dar enumerarea filmelor
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
substantivul corespunzător verbului: tira. Sensurile acestuia sînt tipic tehnice: tira e un instrument sau un adjuvant în operația complexă a furtului. E, adesea, obiectul cu care hoțul de buzunare își maschează mișcările: o haină, o geantă mai mare etc.: "tira (geaca, prosop, sacoșă)" (Adevărul, 13.07.2005). Poate fi însă și o persoană care stânjenește mișcările victimei și îi reduce cîmpul vizual, sau care pur și simplu participa la furt avînd un rol secundar (mai ales de a prelua pradă). Explicațiile
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate, așa cum spunea el. Din pachet apăru un costum de bleu-jeans compus din pantaloni bleumarenînchis, cu o frumoasă curea Împletită, cămașă subțire și prespălată de aceeași culoare, o geacă de vară cu mâneci detașabile și o haină groasă și Îmblănită, toate având inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
s-a așezat în frunte, pe prima bancă de după burduf. Deducem că există un fel de organizare politică a tribului. O ierarhie informală. Are la mână un fel de brățară colorată strident. Podoaba care îi arată rangul. Poartă și o geacă. Pe dos. În unele culturi, asta arată că omul respectiv e în doliu. În cazul nostru, e vorba poate de neglijență. Șăfu’ cântă. „Supărarea când îmi vine/ Rup cămașa de pe mine.“ N-ar fi rău nici dacă ar întoarce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe care, în mare parte, l-a investit în singurul ei copil, vărul Eugen, un dinamovist înfocat, ca și mine, de altfel. În vizitele mele scurte, de adolescent nonconformist, la București, pentru „shopping”, ca sămi completez garderoba cu blugi, malete, geci și mocasini sau adidași, căci făceam parte, după exprimarea poetului Adrian Păunescu, mentorul cenaclului „Flacăra”, din „generația în blugi și-n adidași”, am cunoscut-o destul de bine pe mătușa Rela. După ce a fost titularizată pe post de directoare, la liceul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat la periferia Aradului, unde se găsea o gamă variată de mărfuri occidentale, la modă atunci: blugi Levi Straus sau Lee, jeanși raiați, cizme de piele ciocate, malete pe gât, cămăși și geci de blugi. Eliberat cu gradul de sergent în rezervă, la vârsta de 20 ani și trei luni, maturizat și dornic de viață, nu am revăzut Aradul amintirilor militărești decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și Viena. De ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sfert de oră, voi ieși din bazin și voi povesti cu el. În bazin nu prea stăteam eu în primul rând comod, adică stăteam mai mult aplecat. N-aveam pe ce ședea și, mai mult decât atâta, nici nu aveam geaca pe mine, fapt care mă făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încălzire a vocii, ori se servea masa ori nu. Doar vedea foarte bine că cina tocmai se terminase. Apoi se așeză neinvitat, pe sacunul lui, răsuflând forțat. Plouă afară? - întrebă doamna Finica. Acuma a început - făcu noul venit scuturându și geaca de parcă ar fi conștientizat faptul că, numai odată cu punerea întrebării, i-ar putea fi rece la spate. Ce mai. Ți-am spus eu că se va înteți la noapte. Ce bine era dacă rezolvam cu florile - zise dl. Bogdan.-Ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oprit brusc. Fir-ar să fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala. Mi-am aruncat geaca peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai plecat? — Bineînțeles. Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am potrivit cheia În yala care strălucea cu blândețe În Întuneric și care, dintr-un motiv obscur, era montată chiar lângă clanță. Fereastra a rămas tot deschisă. Când mi-am scos geaca mi-am dat seama de un sunet pe care-l asociam tot timpul cu serile de vară. E doar un fel de sâsâit, sau mai degrabă un zumzăit moale și discret, abia perceptibil dar imposibil de ignorat, odată ce l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele sub grumaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate exista o cale de ieșire. I-am prezentat repede apartamentul noului locatar, promițându-i toată averea mea, chiar dacă aruncată În toate direcțiile, În schimbul ajutorului său. Dar abia când i-am zis că Îi dau și ultimul reichsmark, până și geaca lui Anton și jumătate de pachet de Moslem, a Încetat să mai dea din cap. Își Încrucișă brațele plin de Îndoieli. — Să te ajut?, spuse. Dar ce probleme ai? I-am explicat ce vreau de la el și, după o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cina mâncată pe jumătate -, ține-o tot așa cu lipsa ta de respect și-o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în nas ușa de la camera mea. Excelent! zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tras kișkes de pe urma acelui homar goiș, închipuie-ți ce lupte ai fi dat ca să nu vomiți sosul béarnaise pregătit de Sheldon. Așa că gata. Teribil număr de pantomimă a trebuit să mai execut în seara aia pentru ca să-mi pot da jos geaca de zylon de pe mine și să mi-o pun în poală ca să-mi acopăr vintrea, expusă lumii întregi în toată goliciunea ei. Și asta numai cu ajutorul șoferului, în a cărui putere poleacă stătea aprinderea luminilor din plafon și, astfel, distrugerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de caiete îngrijite și note mari și dinți spălați de două ori pe zi și fructe niciodată consumate înainte de-a fi bine-bine spălate... Ce cald e-aici! Fui, cald de tot! Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mare, pe care o am la îndemână pentru situația dată. O labă executată cu trei degete, într-un ritm alert, cu priza cam la un centimetru deasupra rădăcinii - e cea mai bună soluție pentru o călătorie cu autobuzul, făcând ca geaca mea (sper!) să zvâcnească și să salte cât mai puțin. O astfel de tehnică presupune, desigur, renunțarea la vârful sensibil, dar nici măcar un obsedat sexual nu-și poate permite să facă abstracție de faptul că o bună parte din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dansează în aer. Cerceii lungi, din perle și smaralde, plutesc în dreptul urechilor ei. Șiragul de perle îi plutește în jurul feței. Îi levitează deasupra capului, ca o aură imponderabilă de perle. Helen ridică ochii spre mine și apoi continuă să citească. Geaca mi se ridică la subsuori. Helen se face mai înaltă. A ajuns la nivelul meu. Apoi mă uit la ea în sus. Picioarele îi atârnă, cu degetele în jos; atârnă deasupra podelei. Unul după celălalt, pantofii galbeni îi alunecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul nostru, candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pare rău, dar asta este. Și Helen mi-a zis: „Stai liniștit. O să te scap eu“. După ce mi-au luat amprentele și mi-au făcut fotografia pentru cazier. După ce mi-au confiscat portofelul, cheile și ceasul. Mi-au băgat hainele, geaca maro și cravata albastră, într-un sac de plastic etichetat cu noul meu număr de cazier. După ce poliția m-a dus, dezbrăcat, printr-un coridor rece, cu pereți de cărămidă refractară, și m-a băgat într-o cameră rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mitică”, el știe. Oricum, un lucru n-a reușit să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am sperat să-mi mai vorbească, Însă În noaptea aia n-a mai zis nimic. După ce a trîntit toate vasele În chiuvetă - zdrang -, și-a luat geaca și a ieșit, și a fost plecat mult timp, iar cînd s-a Întors era atît de tîrziu Încît orașul aproape amuțise complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
De data asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se plimba, le trăgea cîte un șut. Apoi a ieșit și a Încuiat ușa. L-am privit cum Își bagă cheia În buzunarul de la geacă și pornește pe stradă. Nu l-am mai văzut niciodată. CAPITOLUL 15 În clipa aceea, eram hotărît să urmez și eu exemplul lui Shine și al sutelor de frați șobolani. O să plec și eu de-aici, m-am gîndit, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]