1,699 matches
-
să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru ridică-te ca și cum niciun rău nu mă mai poate locui vrednică de a fi vrednică schimb șoapte cu propriile-mi gânduri iată-mă pasăre spin sfâșiată între mine și mine vis cu luceferi geamătul pietrei între real și real act de iubire față de propria-mi inimă înțelepciunea oare-am aflat și-am uitat că-mi sunt singur răscumpărător Referință Bibliografică: mi-e dorul de luceafăr / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951
MI-E DORUL DE LUCEAFĂR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 by http://confluente.ro/Mi_e_dorul_de_luceafar_violeta_deminescu_1375951309.html [Corola-blog/BlogPost/364319_a_365648]
-
zări. Te-am căutat și prin taina-i adâncă Și prin sufletu-i rece eu te-am cătat, Și prin lacrimile-i pline de sânge, Și prin gându-i tulbur și-nvolburat. Te-am căutat și-n tăcerea-i în geamăt Și printre suspinele-i sugrumate, Am răscolit și prin urletu-i veșnic Și prin patima-i dinaine de moarte. Nerăscolit n-a rămas nici destinu-i, Nici ofurile-i pline de dor n-au rămas, I-am răscolit și printre pierdute amoruri
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1466015611.html [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
a apăsat puternic pe clanță. A pătruns pe o stradă întunecată, ningea, zăpadă mare făcea drumul greu de parcurs. „Cred că am reușit! Aici trebuie să fie orașul căutat.”, se gândea Robert. Dar gândul i- a fost întrerupt de un geamăt. La lumina palidă a becurilor stradale, a văzut un bătrân căzut în zăpadă.Cînd a vrut să se apropie, doi copii de vârsta lui, l- au depășit în fugă. Unul dintre ei, trăgea după el o sanie. - Ce s- a
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1451483580.html [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
recepția care avea să înceapă peste un ceas și cum sunt femeile... Simți însă un miros de canal destupat și chiar se miră de unde așa ceva în turn, la o înălțime de peste douăzeci de metri, când, în spate, auzi și un geamăt. Se întoarse! În fața lui stătea un zombi cu figura dragei sale soții. Avea privirea pierdută, era ciufulită, acoperită cu tot felul de zdrențe, murdară și, aparent, chioară de beată. Primul lui gând a fost că, iată, designerii de modă reușiseră
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
cunoaște trezirea. Ta nikana na mai prinjeanesa o ushtiavimos. Grăbește, grăbește să fii plecat Sigiar, sigiar te aves galo Pământul flutură repede, și timpul se apropie E phuv balvaliol sigo, thai o chiro pashiol Icnetu'ți gâfâie, și-ți suspina geamătul Ki'o dahtilimo phariol,ai khonjel ki'o hondimo Ziua se apropie de sfârșit. O ghes pashiol agorestar. Țiganul de Ezra Pound Asta a fost partea cea mai bună a plimbării, Kadai sas e lashidor rig le phiravimaski, când el
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1478848275.html [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
vii, cum l-a prins ceata de partizani ruși. Colonelul avea deja infiptă în spate țeava de automat rusesc și n-avea-ncotro. Dacă trăgeam, murea de glonțul nostru. La câteva ceasuri mai încolo, într-un răgaz pentru adunat răniții, că erau gemete și strigăte de ajutor și în românește, și în ruseștei, ne-am repezit, în atac condus de dom’ capitan Armeanu, ca să-l salvăm pe colonel. Își săpa singur groapa. Asta făcea ofițerul nostru când l-am găsit. Am pus rușii
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ei_au_supravietuit_macelului_de_la_cot_gheorghe_parlea_1353784472.html [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
suferințele semenilor, care-i provoacă stări de durere ce-o revarsă-n poeme-rugăciune, în rostogoliri sonore precum dangătul de clopot cu plânset tânguitor. Și când semenii săi sunt fiii unei patrii sacrificate pe Crucea Istoriei, sufletul poetului-clopot de cristal- topește gemetele ce curg pe albia Timpului, transformându-le în fulgi sclipitori de rugăciune, pe care îi ninge în psalmi( „ning cu psalmi fără de vreme,/ Nu am spulber mai frumos/ Să trăim vecii de-a rândul/ Nu în noi, ci în Christos
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
poet. Visez uneori cu șapte capete. Spital cu o mie de paturi și o singură ieșire. Înconjurat de boli și oameni sănătoși tun. Când strângi dezamăgiri, fărașul rămâne gol. Ne citim unii pe alții și rămânem tot noi. Nu asculta geamătul vechilor imperii. Primul infarct și sânul primei fete. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Ce aș putea spune? / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1075, Anul III, 10 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate
CE AŞ PUTEA SPUNE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ce_as_putea_spune_boris_mehr_1386661035.html [Corola-blog/BlogPost/363298_a_364627]
-
și a răsturnat-o pe fotoliul din apropiere. I-a tras apoi chiloții minusculi până pe pulpe, după care, îngenuncheat pe podea, i-a apucat cu dinții și a continuat să-i plimbe pe picioare, încet, până la glezne, cu gesturi și gemete ușoare de felină, spre distracția celorlalți care țipau și-l încurajau. Din două mișcări simple, Angelica s-a debarasat complet de chiloți și i-a aruncat spre tavan, după care și-a așezat picioarele pe umerii omului rămas în genunchi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_3_marian_malciu_1327173986.html [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Anghila prezida... Primul punct al ordinei de zi fu scoaterea în pumni a nefericitului Dulică. Acesta părăsi trist consiliul, având nasul rupt și nici un dinte în gură. Plus niște coaste băgate în plămâni... De undeva, dintr-o debara, răzbăteau și gemetele Supremului, dar nimeni nu le băga în seamă. Din subsol, răcnetele Margaretei nici nu se auzeau. - Băi, trântorilor, dă azi încolo, io conduc! E clară! Prima! Trecem la lucru ca chinezii! Fără filtre, fără căcaturi! Facem nasturi din tot ce
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Racirea_globala_mihai_batog_bujenita_1385136569.html [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
ce sunt doar eu?.. Simțind o mare și nețărmuită sete de suspine Împreunate într-un lac, vegheat de Dumnezeu?.. Mi-e dor să știu că sunt, La răsărit, la asfințit, într-un amurg, Și pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe cicatrici, Că într-o florărie de poveste Mi-e dor să știu că sunt... Un simplu licurici, focul-lui- Dumnezeu, Când nici lumina orbitoare N-o să mă conteste... LILIA MANOLE
MI-E DOR SĂ ȘTIU CĂ SUNT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1420715894.html [Corola-blog/BlogPost/352328_a_353657]
-
mâna mea care ține cărbunele?! -Nu aș fi prietene. Sunt doar fumul crescut eu. Deloc oase să țină carnea. Sentiment glăsuit în culoare. -Eu pun culoare om. Tu pui sentimentul, de acord? -Alb! -Gustul morții. -Galben! -Ura dureroasă a primului geamăt al coapsei. -Roșu! -Jarul unde am ucis ultima pasiune. Locul unde mi-am ascuns teama tălpilor să plângă lacrima vâlvătaie. -Poate plânsul este începutul unui alt drum. Mersul prin flăcări este infernal. Uimitor de drept. -Negrul! -Este ucigașul de timp
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Infloresc_glas_culorilor.html [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
de-ajuns dureri de nemurire Să farmece căderea din viață în abis . De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să caut Ce n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc. Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut, Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape, Târzie și sătula de neființă grea , Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoape Căci fericită-a fost nechibzuința mea!... Virgil Ursu Munceleanu ... Citește mai mult Ca să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
nu-s de-ajuns dureri de nemurireSă farmece căderea din viață în abis .De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să cautCe n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc.Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut,Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape,Târzie și sătula de neființă grea ,Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoapeCăci fericită-a fost nechibzuința mea!...Virgil Ursu Munceleanu... X. ÎNTRE A SPUNE ȘI
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Citește mai mult Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie,A fost zugravit la ceasuri de searăDin povești scrijelite și nu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
aduni de pe josVersi lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt.Ursitoarele-ajunse la nașterea taFăr' de măsură ți-au dorit frumuseteOchi albaștri că cerul, piele de catifeaPeste chipul senin, veșnică tinerete.Era noapte târziu și pe țărm gemea mareaSi cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facăDesi implorat-au și marea și cerul.... XXXI. P R I E Ț E N E, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015. ÎN
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
lui Amneris, care suferea îngrozitor. Acum zăceau amândouă într-un somn letargic din care nu doreau să se mai trezească. Dar ora șapte sosi și deșteptătorul sună îndelung, conștiincios și cu nestrămutată hotărâre. Lucia se ridică din fotoliu cu un geamăt de durere și frustrare dar imediat conștientiză unde se află și cercetă îngrijorată chipul palid și transparent al bolnavei, care o fixa calmă cu ochii ei albaștri și imobili, luminați de un surâs liniștitor. - Bună dimineața, Rază de Soare! îi
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1494272554.html [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ȘI DACĂ... Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și dacă... Și dacă veți afla din freamăt De vânt duios că am plecat Sau dintr-al buciumului geamăt, Să știți că...e adevărat. Și dacă veți citi pe cer Un scris cu literă cernită Să știți că-n inimă mi-e ger Și-s călătoare pe orbită. Iar când în ușă-mi plânge cheia Și s-a aprins
ȘI DACĂ... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1463047945.html [Corola-blog/BlogPost/381657_a_382986]
-
dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423229925.html [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE Du-mă, dorule, acolo Unde dorul nu mai doare, Du-mă unde știi că nu-i Înspre dor nici-o cărare! Du-mă, dor, poartă-mă-n codru Printre pomii desfrunziți Să le-alin sufletu-n geamăt Că-s de doruri bântuiți! Du-mă, dorule, și-mi poartă Pașii dorului din mine Unde crezi că voi găsi Un alt dor să mă aline! Du-mă, dor, prin lacrimi verzi, Printre frunzele în jale, Prin păduri fără de urmă
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1463167586.html [Corola-blog/BlogPost/384923_a_386252]
-
Suportam greu și mișcările vagonului. Aveam senzația că cineva voia să-mi smulgă piciorul și simțeam un sec în capul pieptului care mă trântea la pământ. În acel vagon mai erau și alți răniți. Când mi-am dat seama, după gemetele lor de durere, am început să strig. A doua zi de dimineață, când vagonul staționa de vreo patru ore (mi-aduc aminte că auzeam megafoanele din gară transmițând știri de pe front), a apărut în compartimentul meu un rănit cu o
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/harta-comandantului-proza-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
tăcerii valsează înnebunite în jurul meu, umil centru de rezervă al tăcerii universale. - Ce-ai pățit , Dio ? Vocea mamei se aude spectral(ă) dintr-un alt univers, paralel cu spaima mea. Încerc să deschid gura și nu se aud decât lungile gemete ale tăcerii. - Spune odată ce ai !? Văd chipul înspăimântat al mamei ca prin ceață. O ceață colorată în alb-albastrul ghețurilor veșnice. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (4) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 813, Anul III, 23
DEŞERTUL DE CATIFEA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_4_costel_zagan_1364023402.html [Corola-blog/BlogPost/345374_a_346703]
-
în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă aflam în plină fantasmă? Îmi reveneau în gând versurile lui Romulus Vulpescu, din poemul: „Portretul prietenului meu”: „De la o vreme
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
totul nou/ pe care-l poartă cu multă prestanță/ doar calul meu./ Un violet cum numai caii verzi îl pot purta ... ” (citat din memorie). Din cerul dăltuit cu cenușă se auzea un tropot cadențat izbindu-se de vaierul copacilor, de geamătul surd al calului devorând bucătură cu bucătură, zariștea asimetrică. Tremurul visceral al pământului nu îngăduia alternativă. Tocmai trecusem prin răscrucea de ani a sfertului de veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi ațâța nările. Sufletul meu mirosea a
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
de dragul suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU-ȘI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu. Lacrimile încep să-i curgă nu din ochi, ci din urechi: lumea îi pare un geamăt infinit. Își șterge cu mănușile înghețate sudoarea. Coșmarul alb închide universul în monotonia infinită a tăcerii primordiale. Taci și îngheți. Costel Zăgan 101.O victimă umană (!) a abuzului local al PUTERII Ca orice nenorocire, și prezenta are niște date exacte
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_101_102_costel_zagan_1381653728.html [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]