13,216 matches
-
În sine al ruperii de muncă este important, ne va interesa, mai Întâi, ceva de dinaintea lui, și anume lumina din odaie: de vreme ce-și caută patul, Înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca În Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am Îmbinat câteva tradiții editoriale, și, În căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate să ne lămurească În privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș,1902) ne vorbesc despre luminare: Încet te-ardici și sufli 'n luminare. Este aceeași expresie pe care am Întâlnit-o În Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu'n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) și că poetul suflă Încet și prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, În focar, după ce-l ridică
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
și motivul pentru care numărul admiratoarelor sale creștea În fiecare zi. Doru era unic și asta nu era numai părerea mea. Doru era visul secret al tuturor tinerelor din oraș. Înalt, atletic, brunet, cu ochii negri ca noaptea, străjuiți de gene lungi care te amețeau, Doru era considerat un bărbat cu fizic perfect. Sportul Îi sculptase trupul și mai frumos decât natura intenționase să-l creeze. În ciuda frumuseții sale și a succesului pe plan sportiv și feminin, Doru nu avea o
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
peste tot drept “iubitul Monei”, Însă ea Îl trata, mai degrabă, ca pe un prieten influent decât ca pe un iubit. Mona era de o frumusețe răpitoare și ar fi putut avea la picioarele ei, cu o simplă zbatere de gene, orice bărbat din România. Dovada erau mașinile luxoase care se perindau prin fața casei ei, Îmbrăcămintea de lux, excursiile dese În străinătate și cadourile pe care le primea zilnic de la admiratori. Nu o convinsese Însă nimeni să se și căsătorească. Îi
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
la nivelul centurilor membrelor și gâtului. Sexul feminin predomină, femeile fiind mai afectate de două ori decât bărbații. Vârsta medie de început este de 70 de ani, cu limite cuprinse între 50 și 90 de ani. PMR se asociază cu genele antigenelor de histocompatibilitate HLA-DR4, la fel ca și arterita cu celule gigante. FIZIOPATOLOGIE În cazul arteritei cu celule gigante, prin studiile necropsice s-a confirmat existența unui proces inflamator transmural al peretelui arterelor musculare care au lamina elastică, caracterizat prin
Revista Spitalului Elias by SIMONA SOARE () [Corola-journal/Science/92033_a_92528]
-
embrionul va conține 99% din A.D.N.-ul părinților biologici, dar și A.D.N. mitocondrial din ovulul femeii donator. Problema este că un copil născut astfel are mai mult A.D.N. mitocondrial decît este natural, acesta venind de la ambele femei. Genele care sînt în plus vor fi asimilate în genomul copilului și apoi transmise mai departe urmașilor săi. În cadrul unei conferințe medicale de la Istanbul s-a anunțat că pînă în anul 2012 („de la nașterea în 1978 a lui Louise Brown - primul
Două ştiri şocante dau fiori pe mapamond! [Corola-blog/BlogPost/93785_a_95077]
-
mijită în Transilvania, desăvârșită în Moldova de peste Prut, apoi răsădită în Oltenia bunicului său patern și a tatălui: Constantin, făurari de școli și apostoli ai învățământului și spiritului românesc, pe Valea Dunării de mijloc și a Jiului de jos, sub geana antică a Culturilor neolitice Cârna și Vădastra. Intrare în istorie. 1408-2000 este titlul celei dintâi nestemate, cu care se deschide subcapitolul Elegii urbane. Autoarea intră cu o anume lentoare în subiect - din motive de gradare a tensiunii relatării, dar și
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
degradarea lumii în patru trepte. Ciclul este deschis, în volum, de Strigoii (1876) - unde magul uită de Arald și Maria și se închide în sine, ca un deus otiosus. Ultimul vers de acolo este: „Barba-n pămînt i-ajunge și genele în piept” (citez actualizînd scrierea). Satira I începe chiar așa: „Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare...” Creatorul (poetul) este un avatar al magului, așa cum va fi și savantul, așa cum va fi chiar domnitorul și, apoi, Demiurg (acest „Maestro
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
unde magul uită de Arald și Maria și se închide în sine, ca un deus otiosus. Ultimul vers de acolo este: „Barba-n pămînt i-ajunge și genele în piept” (citez actualizînd scrierea). Satira I începe chiar așa: „Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare...” Creatorul (poetul) este un avatar al magului, așa cum va fi și savantul, așa cum va fi chiar domnitorul și, apoi, Demiurg (acest „Maestro” al lumii, care s-a îmbolnăvit de iubire). Urmează a cincea piesă a
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
să rămână tricoloră cu orice preț, nu roșie, cum o vor alții! Poate e momentul să o spun la un mod răspicat: sunt un îndrăgostit de Basarabia! M-am născut cu o parte a acestei iubiri, am avut-o în gene, locul nașterii mele fiind pe malul Prutului, undeva în Nordul Moldovei. Am venit pe lume când Moldova era întreagă, în sufletul meu ea nu era ruptă în două, iar eu așa am rămas totă viața: port cu mine mereu o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93957_a_95249]
-
pe faleză din fața casei scriitorilor și ne întrebăm, neștiutori: cu cine, cu ce seamănă Marea Neagră la Neptun? Anul acesta, de vreo săptămâna, a părut revoltata, gonindu-ne, cu valuri cât casa. Din zori și până-n noapte și de seară până când geana aceea roșie se naște la confluenta cerului cu apă, marea este răsuflarea neîncetata și neînțeleasa a pământului, misterioasă, plină de vitalitate, energie cosmică, matrice dumnezeiasca. Mulți au scris despre tine, Mare! Cunoscători și inspirați au fost, credem noi, mai ales
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
în camera goală trupuri mai lungi decît umbrele avem și doar albul ușilor care se închid și se deschid luminează coridoarele cu pași mici în vîrful picioarelor treci prin cameră goală și serioasă ca un copil în timp ce te privesc printre gene în jurul trupului tău frumos pîlpîie o culoare de lapte cînd te întinzi în brațele mele pari o luntre ușoară finisată de apă în fața imaginii Pierdem din greutate ca sfinții în fața imaginii lor curbate de aura suferinții Lumina amniotică Cînd ne
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
căptușite cu oglinzi adînci, limpezi, de cuarț regal, mai păstrînd încă imaginile tale dragi, strîmbăturile copilăroase, spăimoase, gingaș-hidoase, de spînzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum îți trăsnea să mimezi... cu mișcările mici, migăloase, cu care îți prăfuiai atentă genele în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane lungi, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub genele uituce;/ în văzul lor cad în genunchi și tac// Iar gându-mi melancolic fără leac/ Mă ține treaz să celebrez discret/ Icoană a feminității din alt veac." (Rondelul feminității din alt veac). P.S. Pe ultima copertă a cărții - o secvență
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
scrie despre uluitorul constrast. Dar nu vreau să fiu socotit un iconoclast. Nu, nu! Imaginea măriei sale, în broderii de aur și paftale, doresc să rămînă în memoriile mele, nealterată! Mărinimia-i față de mine, fără pată! Domniței Calypso și lungilor ei gene li s-ar cuveni, în ediție "princeps" înflăcărate quatrene. Nu, nu pot dezminți spiritul curteniei, eleganței! Sînt și rămîn un occidental, un fiu al Franței! Pentru conformitate Sanda Movilă
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Mereu și mereu, Ca să poți înțelege Ceea ce e de neînțeles: Iată o definiție a nemuririi. Pleoape de apă Pleoape de apă Se închid una câte una Ca un ecou, Se aud înainte de a se vedea Cum vin înspre țărm Cu gene de spumă, Se pleacă încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și se lasă stingher Să-nchidă vederea pământului Acoperit de somn și de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție romantică; erosul capătă reflexe ale tanatosului, iar trăirea își anexează spațiile incerte, cu o geografie fluctuantă, ale visului
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cuvinte rostite neatent să nu iasă și-acum se mai râde la palat * pentru serviciile ei împăratul i-a dăruit favoritei o fermă de mătase acum ea ascultă cum viermii țes mantii pentru noile favorite în fiecare ea ascunde o geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe creștet geană cu geană îmbătrânesc noile favorite trupul lor un teritoriu pentru omizile ei ce-i înmoaie lumina lunară a singurătății * migdalele lui Lu Li sacul de hârtie de la ușa
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
palat * pentru serviciile ei împăratul i-a dăruit favoritei o fermă de mătase acum ea ascultă cum viermii țes mantii pentru noile favorite în fiecare ea ascunde o geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe creștet geană cu geană îmbătrânesc noile favorite trupul lor un teritoriu pentru omizile ei ce-i înmoaie lumina lunară a singurătății * migdalele lui Lu Li sacul de hârtie de la ușa mea a povestit că tot acolo era când m-am întors o
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
serviciile ei împăratul i-a dăruit favoritei o fermă de mătase acum ea ascultă cum viermii țes mantii pentru noile favorite în fiecare ea ascunde o geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe creștet geană cu geană îmbătrânesc noile favorite trupul lor un teritoriu pentru omizile ei ce-i înmoaie lumina lunară a singurătății * migdalele lui Lu Li sacul de hârtie de la ușa mea a povestit că tot acolo era când m-am întors o săptămână mi
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are optzeci de soții Și-o sută șase zeci de concubine. 10 Din ce în ce dibaci la uitături, Când îți contempli Foamea printre gene, Mă-ntreb ce vraci te-a învățat, curtene, Să-ți pui în ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți măsuri Ce mi se par cu
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
învățată de toate lucrurile și de toate ființele din lumile de față și de oriunde și de oricînd scurt pe doi deșteptarea piele de pe trup deșteptarea suflet de sub piele deșteptarea tu mînă și tu genunchi și tu ureche și tu geană și sprînceană căci dimineața care începe poate fi eternă scurt pe doi frumusețea cărnii și frumusețea gîndului coborîte ca doi soli de vază în poem mîncîndu-se din ochi una pe alta sorbindu-se pe de-a-ntregul una pe cealaltă nesăturîndu-se
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]