3,294 matches
-
se toarnă într-o formă de chec unsă cu unt și se lasă în cuptorul bine încălzit cca 50 de minute. Se lasă la răcit, după care se taie pe orizontală în trei părți. Se umplu foile cu 150 g gem de caise, iar restul de gem se încălzește și se acoperă tortul ungând și marginile. Se ornează cu frișcă bătută, felii de caise și bucățele de fistic. A. S. Ieri prețioasă, azi romantică În zilele noastre nu ne putem imagina o
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să nu-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete și roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap pentru
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
în speranța că voi descoperi niscaiva titluri care să-i intereseze. Slavă Domnului, descopăr, aproape de fiecare dată. La fel s-a întâmplat și în acest an, când am ajuns la București la câteva zile după închiderea Târgului de carte. Librăriile gemeau de noutăți, așa încât n-a fost greu să le propun câteva lucrări tocmai ieșite din tipografii. Cum, două sau trei seri mai devreme, observasem că "americanii" mei nu erau indiferenți la șarmul vechilor cântece românești, am adaugat teancului de cărți
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
poemului/ marea/ își înghite cascadele". Sau: "aceste/ cuvinte/ vii cum lumină/ fii sigur/ moarte și mate/ poartă în ele/ oricît de vii// moarte și mate!". Sau: "și se făcea/ în illo tempore/ ca-n dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
unde se încearcă materia dacă e bună/ de facut din ea stele amare/ pești triști viețuiesc în adîncuri/ doar aici flăcările rănesc/ ling și scurma un ținut al fărădelegilor/ se dezagreghează concluzii/ trec în catastife legi nerespectate/ din cauza căldurii facerea geme/ nici un embrion nu răsare/ doar tendoane vechi și ispite/ minereuri tandre se desprind/ dintr-un conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde de ani", cînd "în locul acesta unde
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a percepției general umane, o abstractizare a cumulului nostru de experiențe sensibile: "locul amînă/ timpul sufocă/ locul învelește semnele// timpul geme/ locul tace și rabdă/ timpul ia în derîdere// locul intră în ou/ timpul umbrește oval/ locul murind// dacă poți/ vorbește/ fără să te înclini" (locul murind). Dar în cuprinsul aceleiași poezii se despică postura personală, o revelație a solitudinii ireductibile
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
a fost scrisă această lucrare. Însă mici "artificii" reorientează textul, - poemul "Marș funebru" își găsește un extraordinar corespondent în proză: "Prin draperii i se arată astfel o brună care într-un larg salon, cu o mantie cernită, cântă la clavir gemînd, înconjurată de făclii, un marș lugubru chopinian. O blondă aproape goală ia de pe clavir, care seamănă cu un sicriu, o vioară veche și acompaniază muzica celeilalte, delirând" etc. Ipoteze interesante sunt emise și apoi ignorate. Într-o notă autorul amintește
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
vizionar El însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării și m-aș depărta./ Ce bun a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Diană decisivă. Și chiar de are slăbiciuni, n-o lasă mîndria să le dea curs; și-n nici un caz să le dea pe față: „Destul e! Nu mai vreau s-aud de mîngîiere,/ De mîngîierea voastră fără milă!/ De-oi geme-n drumul meu de-a vieței silă,/ N-am umilința celui care cere!//...// Nu voi s-aud nici blîndele-ți cuvinte,/ Nici asprele-ți mustrări de-ndrăgostire!/ Căci n-am nevoie ca să dau de știre/ Ce-am fost și ce voi fi
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
dreptate Comarnescu): „Nu lăsa soartei tot. Ești om, decide/ Pe ce drum vei călca. Iar cînd să pleci,/ Un șarpe dacă trece pe poteci,/ Ucide!” (Sfat). Dar poate face și kavafiene (numai că nu s-a ținut de ele): „Bosforul geme căci încătușatu-i,/ Perdut Bizanțu’mpărătesc visează./ Ca și-n povești din valuri aruncatu-i/ Măreț odor ce-n noapte scînteiază!// E pace. Răzbunarea doar e trează./ Au cine-ascultă-n liniște de sfatu-i?/ Furtuni îndepărtate luminează/ Iar Bazileus tremură-n palatu-i
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
un motan spînzurat de coadă. Unul a apucat-o apoi de partea mai subțire și icnind a aruncat-o într-un copac, unde a și rămas agățată. Și apoi i-au împuns acordeonul cu baioneta de la armă, încît bietul instrument gemu ca un porc înjunghiat, dîndu-și suflarea pe un sunet gros, de do de jos. De foarte jos. Iar pe Fotache l-au îmbrîncit pînă cînd i-au pîrîit oasele și i-au spus că dacă mai calcă pe acolo îl
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Vasile Blaga, am înțeles de ce va pierde, dacă va pierde. Vasile Blaga poate alinia impecabil autobuzele cu susținători pentru mitinguri, știe bine cum să-i așeze într-o piață pe cei cu steaguri ca să se vadă la tv că piața geme de oameni, poate organiza logistica distribuirii materialelor de campanie spre filiale și, de acolo, spre votanți, poate organiza ziua votului (birourile electorale, ochii în paișpe pe urna de vot în ziua votului și pe procesul-verbal la sfîrșitul zilei de vot
Sever Voinescu. Vasile Blaga, explicația eșecului lui Klaus Iohannis la Președinție by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21647_a_22972]
-
cu claritate în construcțiile care exprimă intensitatea, forța unei stări sau a unei acțiuni fiziologice: din rărunchi, pînă-n rărunchi, pînă în fundul rărunchilor. în citatele din DLR, sintagmele cu sens intensiv determină verbe ca a se bucura, a se opinti, a geme, a suspina, a ofta, a se cutremura ("am suspinat din rărunchi" - G. Galaction; "să se cutremure pînă-n rărunchi" - E. Camilar) etc. Acestea sînt de fapt contextele în care cuvîntul circulă și azi (în afara vorbirii regionale) în registrul colocvial și în
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
se maturizează rapid și îi citește mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafață plaja geme de corpurile neînsuflețite ale soldaților deja înghițiți de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța sa prietenă însă îi strecurase printre rânduri un mesaj de înțelepciune orientală - "Totul are un sfârșit
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac planuri cum au a reține/ în barbare lanțuri popolul gemând." Cinci alte versuri schițează un peisaj convențional gotic, abundent în Occidentul european cu câteva decenii înainte de Bolintineanu (1819 ori 1825-1872). Iar ultimele două stihuri sunt o simplă frază "de trecere" în povestire, introducând un personaj: Într-una din peșteri în
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Privit cu atenție, textul permite o "descoperire" (pun ghilimele, conștient de faptul că faptul a fost remarcat de altii înaintea mea): Mihnea și babă alternează ritmuri lungi și altele scurte; sistematic, versul de 11-12 silabe, narativ În barbare lanțuri popolul gemând"), din părțile I, III, Bătrână, Blestemul, îl trag pe Bolintineanu spre oratorie. În schimb, ritmul scurt ("În peștera Carpaților", "Toți morții din mormânturi", "Așa vorbi bătrână", "Mihnea încalecă...") pune în valoare capacitatea să de a trăi un fel de goana
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
încape: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura;/ Iar Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot de sete țipă!/ La dreapta lui zbura.// El are cap de taur/ Și gheara de strigoi,/ Și coada-i de balaur,/ Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Că un mistreț la cap,/ Cu lungi și strâmbe rate,/ Cu care de pe stâncă/ Ram marea cea adâncă/ Și lumea nu le-ncap;" Pauză de respirație! Dincolo de
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că tunetul, bate cavalele/ Că un balaur./ O, ce de hohote! raseră demonii,/ Iadul tot rase!/ Însă pe creștetul munților, zorile/ Zilei venise." "Poesiile vechi și nouă" ale lui D. Bolintineanu, 1855.
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
mustul ei fierbe/ aprins de pofte alchimice e indecent cum inima/ pipăie de dinlăuntru un trup făcîndu-i propuneri..." (Pastel). Ori această incisivă notație a unei concupiscențe universale: "O lume de orgasme sau numai un orgasm/ uriaș nesfîrșit. noaptea și ziua gem precum/ porcii înjunghiați" (Cîntece de îngropat pe cei vii). Instrumentul la care cîntă Adrian Alui Gheorghe sînt simțurile puse rînd pe rînd la contribuție, ieșind la scenă deschisă. Deloc orfică, poezia sa e una fiziologică, rezultînd din orientarea organelor senzoriale
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
s-a arătat entuziasmat de proiect, promițând să facă din el un parteneriat, deși ministrul Marga și-a dat aprobarea, lucrurile stagnează! în România, birocrația ucide până și instinctul de conservare. N-ar fi nici o problemă dacă universitățile americane ar geme de profesori români - așa cum sunt pline de profesori polonezi, cehi, maghiari sau chiar bulgari. Românii care au făcut carieră academică serioasă în Statele Unite pot fi numărați pe degetele de la cel mult două mâini. A nu fructifica aceste puține șanse - sau
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
de lungă pe băncile deșelate de-atâta uz din fața blocului, decât să-ți bați mintea și să câștigi un ban în plus. La fel, nenorociții care-și rumegă ura și neputința cronicizată prin așa-zise tabere de pregătire de care geme planeta preferă exercițiile cu mitraliera muncii încăpățânate cu care-au îmbolnăvit americanii lumea. Ce e drept, prin țările cu pricina e atât de cald încât mintea, redusă la dimensiunea unui sâmbure anemic, nu prea mai funcționează. E suficient ca vreun
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
cărăușilor). Sau: Și ce plictis era pe mare/ Dormea zeița de-a-mpicioare/ Prin pîlnia de lut, ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ocrotirea", ca să folosesc un cuvânt-fetiș al iliescianismului) a unor partide sau publicații extremist-xenofobe, șovine și anti-semite sunt cuie sigure bătute în talpa celor, puțini, care se zbat pentru a ne menține în jocurile europene. De la liga fotbaliștilor până în parlament, țara geme de escroci care și-au făcut din invocarea plângăcioasă a patriei o meserie și din ură față de străin un prilej de satisfacție cvasi-sexaulă. Să nu ne închipuim, însă, că aceiași mingicari autointitulați "naționaliști" dau un ban pe cei de-un
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
înconjoară, am prins a asculta, sub răcoarea amurgului tomnatic, unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți ai soldaților Planetei, acești soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]