92,267 matches
-
cu "adâncă simțire" și "emoții au-tentice", tresăltări lirice și clișee despre poezie și specific național dătătoare de dureri de minte. Citam: "Omenirea are nevoie de oxigenul poetic și poezia este un bun universal;" Poezia s-a nascut (precum artă în general) dintr-o necesitate imperioasa de a împărtăși cu semenii prisosul emoțional al celui care nu mai poate stavili abundență sufletului răvășit de simțire." Trecând peste, recomand interviurile inedite obținute de Gabriel Stănescu de la Allen Ginsberg, sau interviul cu Mihai Ursachi
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
realiza. Astfel de considerații nu sînt fastidioase cînd ne referim la un autor ca Radu Petrescu. El intră în categoria, destul de rară, a scriitorilor inteligenți și care reușesc să spună lucruri foarte interesante despre literatura lor și despre literatură în general. De cîte ori i-am comentat cărțile, n-am rezistat ispitei de a cita copios din părerile autorului. De altfel, Părul Berenicei este chiar jurnalul scrierii (între 1961 și 1964) a lui Matei Iliescu iar Meteorologia lecturii, un eseu tîrziu
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
des se întîmplă, încă, în literatura română) pentru paginile fără femei; de cum apare în cadru vreo reprezentantă a "sexului secund", reiese pe loc că viziunea lui Ghe (girată "discret" de "autor", "din off") despre relațiile amoroase și despre femei în general e de un misoginism jenant, penibil, drapat "inteligent" în obișnuitele pretenții de idealism și genialitate incapabile să convingă pe cineva. Prima povestire a lui Ghe este despre o "dragoste la prima vedere", mai precis despre o întîlnire de cîteva ore
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
sunt dispus oricînd să-i întind mîna și să-i spun: ei bine, ce a fost a fost. Nici nu trebuie să discutăm prea multe, trebuie să ne vedem doar și atunci se încheie și acest capitol al trecutului. În general însă, făcînd acum abstracție de persoana mea, cred că este nevoie de o anumită doză de iertare, fiindcă altminteri și peste o mie de ani ne vom zbate cu aceste teme și cu aceste probleme. R. B.: Acest episod dramatic
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
același trup într-o îmbrățișare la care am visat mereu. Negustorii de cărți de joc pentru care am lucrat la Toulouse numeau romanești cărțile în care figurile înfățișau eroi de roman. Antice, pe cele cu profeți din Biblie sau cu generali din Istoria romană. Erotice, pe cele cu scene care arată cum sîntem zămisliți. Acum trăiesc la Roma unde gravez scene religioase și aceste cărți de joc scandaloase. Le vinde negustorul de stampe ce ține prăvălia Crucea neagră, de pe Via Giulia
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate. Lângă Arc te simți totuși atât de mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai român decât oriunde, cu alte cuvinte invidios, nesuportând capra vecinului. De aceea, mă pomenesc năpădit deodată de imaginea
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
Tonia (din Don Juan, Nicolae Breban) și, în sfîrșit, cu deja menționata Simona, nume generic pentru o comunitate de femei de diferite vîrste și "orientări" care învață, sub ochii cititorului iremediabil sedus, să locuiască în același corp. Traducerile fiind în general foarte bune (poate cu excepția încăpățînatei plasări a predicatului în fața subiectului, necaracteristică englezei, sau a unor, să spunem, "nereușite expectabile", avînd în vedere particularitățile de limbă speculate atît de spectaculos de Caragiale, exemplu: celebra "Te iubesc, dar scapă-mă", replica "îndrăgostitei
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
că e o greșeală să spunem că Radu Petrescu n-a fost și nu este un scriitor de tiraj, un scriitor pe care să-l cunoscă și să-l guste publicul larg. De altfel, cărțile tîrgoviștenilor nu au fost în general best-seller-uri în epocă, chiar dacă scriitorii au fost mult comentați și foarte îndrăgiți în breaslă, chiar dacă toți, fără excepție, sînt azi studiați în Facultatea de Litere. Iar din grupul lor, Radu Petrescu, deși evaluat superlativ, pare să fie și cel mai
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
și, evident, psiho-culturale, și nu doar dintr-o perspectivă exclusiv artistică, vulnerabilă prin decontextualizare și care ar fi putut cădea lesne într-un gen de reprezentare autistă. Și chiar dacă prin densitatea imaginii, prin urmărirea strictă a succesiunii formelor și, în general, prin prevalența informației vizuale, cele două publicații pot fi asimilate albumului de artă, prin dimensiunile analizei istorice și prin prezența permanentă a discursului literar ele sînt mai degrabă niște istorii sintetice ale artei Renașterii. Pictura modernă Pornind de la aceleași realități
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
combinațiilor agere, al inovațiilor abile", Virgil Nemoianu e departe de-a exclude ideea de contradicție din cîmpul socio-cultural: "Dar ce, de la Pascal și Kierkegaard încoace sau încă dinainte, de la Biblie, de la alte texte sacralizate, nu știm că specia umană în general e bazată pe tensiuni și opoziții? De ce ar fi America altfel?" Eseistul critică între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a unor persoane mai
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
În stilul care l-a făcut faimos, amestec de exactitate pînă în detalii (unde, nu degeaba se zice, s-ar ascunde diavolul) și de egocentrism, de onestitate și de radicalism, dl Tudoran face cîteva aprecieri despre cartea scrisă de fostul general de Securitate Pleșiță în colaborare cu ziaristul Viorel Patrichi și tipărită inițial în revista Lumea. Pe drept cuvînt, dl D. T. se miră că nimeni nu i-a cerut încă, la tribunal, dlui Pleșiță să răspundă pentru învinuirile aduse unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
care, deși a făcut carieră cu acest sens, nu înseamnă nici pe departe obiectivitate așa cum e înțeleasă de noi, modernii. Exact din aceste motive, ediția îngrijită de Gheorghe Ceaușescu e un excelent și foarte util instrument de formare intelectuală. în general, studiul introductiv și capitolul despre "Anul celor patru împărați" se adresează unui public destul de avizat, însă notele și indicele prozopografic, oferind multe date de realia, de istorie și mentalități romane (căci în special textele istoricilor latini sînt pline de aluzii
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
fost foarte importantă pentru mine. L-am revăzut pe Jean-Louis Flandrin, o personalitate care m-a cucerit de fiecare dată. Din păcate, a dispărut de curînd... Flandrin era considerat un mare specialist în istoria gastronomiei și în istoria comportamentelor, în general. De altfel, tu l-ai cunoscut și ești chiar prima care mi-ai recomandat să-i trimit cartea. Încă de atunci era foarte bolnav. Totuși, a venit la prima lansare a cărții mele, în localul oferit de l'Harmattan. Am
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
atunci am continuat. Mi-am dat seama că pot să dau o imagine asupra fenomenului pe care-l reprezintă cafenelele, în special la Paris. Așa că, de la cafenelele de la Paris, cu care am început, am trecut apoi și la altele. În general însă, totul a fost spontan. De exemplu, eram invitată de cineva, în alt cartier, ajungeam prea devreme, intram într-o cafenea, începeam să scriu și constatam că tipologia acelei cafenele e complet diferită de aceea din cartierul meu. E un
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
vetust și plctisitor? ---------------------- Stéphane Mallarmé. Album de versuri. Ediție bilingvă. Traducere, prefață, glose și iconografie de Șerban Foarță. Institutul European, 2002. Victor Hugo, Ballades/ Balade, 1823-1828. Ediție bilingvă. Traducere și glose: Șerban Foarță. Editura Pandora, Târgoviște, 2002. Caută altceva, omule... Generalul armatei moarte, primul roman al lui Ismail Kadare, e totodată cel care i-a stabilit faima de mare prozator, fiind tradus în peste patruzeci de limbi. în limba română a fost transpus, în 1973, de către Fochion Miciacio, înaintea prezentei versiuni
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
de ideologii vremii (rezistența antifascistă, mișcarea de partizani albanezi în timpul invaziei italiene din 1939) sunt tratate, fără exagerări patriotarde, într-o serie de parabole. Nu fără rost se află, printre capitolele numerotate, câte un �capitol fără număr", plasabil oriunde. Un general și un preot (probabil italieni) sunt trimiși, în urma unui acord între guverne, să dezgroape și să repatrieze soldații căzuți pe pământ albanez în cel de-al doilea război mondial. Plecat cu sentimentul unei misiuni înălțătoare, generalul descoperă curând nu numai
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
număr", plasabil oriunde. Un general și un preot (probabil italieni) sunt trimiși, în urma unui acord între guverne, să dezgroape și să repatrieze soldații căzuți pe pământ albanez în cel de-al doilea război mondial. Plecat cu sentimentul unei misiuni înălțătoare, generalul descoperă curând nu numai mizeria propriei sale misiuni, ci și mizeria trecutului război, pentru că oasele sunt �esența războiului" (ajunge, de altfel, să-și închipuie, obsesiv, craniul oamenilor vii pe care-i întâlnește)... �Râul, ramul" sunt evident ostile: ploi, noroaie, munți
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
le sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să le înlocuiască)... își dă astfel seama că un război nu se încheie odată cu încheierea păcii, că trecutul nu poate fi indiferent. E apogeul evoluției
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
chiar dacă apoi visează să le înlocuiască)... își dă astfel seama că un război nu se încheie odată cu încheierea păcii, că trecutul nu poate fi indiferent. E apogeul evoluției sale psihologice, descrise cu mare finețe. Datorită ei, ajunge să se considere generalul unei armate de morți în saci de nailon: �... armata lui albastră, cu două dungi albe și șnur negru. Ce să fac cu ei? se întrebă. Sunt o mulțime și probabil că tremură de frig sub mantalele lor de nailon. Mulți
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
unei armate de morți în saci de nailon: �... armata lui albastră, cu două dungi albe și șnur negru. Ce să fac cu ei? se întrebă. Sunt o mulțime și probabil că tremură de frig sub mantalele lor de nailon. Mulți. Generalii lor incapabili i-au părăsit pe câmpul de luptă. Mi i-au lăsat mie pe toți. Aș fi putut căștiga cu ei o groază de bătălii." Definitorie pentru roman rămâne însă o zicală albaneză, spusă de socrul mare la dramatica
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
lăsat mie pe toți. Aș fi putut căștiga cu ei o groază de bătălii." Definitorie pentru roman rămâne însă o zicală albaneză, spusă de socrul mare la dramatica nuntă: �Ploaie și moarte găsești peste tot, caută altceva, omule..." ---------------------- Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, traducere, postfață și note de Marius Dobrescu, editura Polirom 2002.
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
funcționează aparent după reguli paradoxale. Nu e de mirare pentru că Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a revistei "Contemporanul" încremenită în Nietzsche, al nu știu câtelea episod. Completa rupere de lumea "normală" a literaturii și a culturii în general, aceasta este o etichetă sigură care poate fi aplicată scriitorului Nicolae Breban (unul dintre mulți alții). Cum spuneam, cîteva carcatere puternice se bat în discuții, în ideologii, în ritualuri erotice, pînă la epuizare. Regăsim, bineînțeles și tradiționala "fractură" brebaniană. Pe la
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
nici percepția că o ediție critică este o școală, o convenție, un stil. Trei surprize de interpretare am descoperit în studiul-prefață semnat de Eugen Simion, plin de sugestii de direcție în critica literară, în special, și în cercetarea umanistă, în general. Astfel, propune spre meditație Căldură mare, ca argument mai convingător decât La hanul lui Mânjoală pentru susținerea ideii realismului caragialian, creator de fantastic. Compune o demonstrație pe tema "reveriei gastronomice" în opera lui Caragiale. Tema este desprinsă din "discursul gurmand
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
cu totul altă factură decît povestirea-titlu; nu mai cade nimic din cer, iar dacă putem vorbi despre ironie, ea nu mai e de găsit la nivelul stilului, ci în substanța profundă a textului - povestirile fiind anatomizări ale ultimelor ceasuri, în general, din viața unor personaje care urmează să moară într-un mod stupid, absurd sau adînc motivat psihologic (în acest ultim caz apar, evident, "amintiri" semnificative sau doar bizare de pe parcursul întregii vieți a personajului), accidental sau cu intenție. Stilul leneș-tensionat
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
ŤPurtătorii de vorbeť". Cît despre o altă față a personalității sale, aceea legată de DSR și de luptele pentru apariția acestei cărți, Gelu Ionescu îi face o descriere precisă, pentru că este vorba despre o expresie comună a intelectualului român în general, intelectualul "învins": "Istoria Dicționarului este istoria unor umilințe și a unor concesii, a unei lupte surde pentru calitatea acestei cărți nedorite și de aceea nepublicate - așa cum s-a dovedit a fi. Paharul acestei încercări e greu de băut - și numai
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]