29,206 matches
-
un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în acest caz expresia de continuitate în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin combinările celor generice, în raport cu registrele cantitative ale Vf. Bunăoară: cărui registru cantitativ al Vf îi referim nuanța sintaxică de „monodie acompaniată”? Pentru a răspunde conform sistemului nostru de interpretare teoretică, trebuie să subliniem mai întâi că o Vf poate să se deruleze simultan
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în 1889, după insuccesul operei Edgar, Puccini declara că dorește să se îndepărteze cât mai repede de tradiția teatrului muzical italian, mai ales de forma de spectacol numită generic „grand opéra” care domina scena italiana de două decenii și căreia și Verdi îi plătise tributul cuvenit, mai ales cu Aida. Și totuși, Puccini se reîntoarce acasă cu ultima sa operă Turandot. O face însă conștient, de bună voie, cu
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
chiar neant. În instantaneitatea sa, respectiva viziune a autorului nu este un „cum” al sonorității ci o idee. Abia după această incidență autorul se orientează terestru, către concretitudinea sonoră din a cărei vastitate va alege. De aceea, la nivelul denumirii generice, opera sa trebuie adjectivată sub aspectul tipului de materialitate. Cum materialitatea muzicii constă în sunet, este mai nimerit să spunem operă sonoră în loc de operă muzicală. Din această perspectivă, muzicalitatea este o trăsătură particulară a sunetului, care nu trimite strict la
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și evrei pe teritoriul Spaniei musulmane va avea la bază aceleași principii de toleranță și bună înțelegere, cele două comunități fiind deschise și interacționând în cele mai diverse feluri. Din anul 711 d.Hr., regatul arab iberic va purta denumirea generică Al-Andalus - a nu se confunda cu provincia Andaluzia a Spaniei din zilele noastre, mult mai redusă ca dimensiuni - și va deveni o provincie îndepărtată a califatului arab ce avea capitala la Damasc. Islamizarea populației locale s-a produs mai ales
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Interpersonal Forgiveness as an example of loving one`s enemies, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 39 footnote>. Credincioșii raportează de asemenea că Dumnezeu Cel iubitor poate fi caracterizat prin experiențele care constituie tipul generic de cea mai bună relație de iubire umană astfel: pasiune, entuziasm, încredere, intimitate și compasiune empatică. Rezumând, se pare că, credincioșii înțeleg relația lor de iubire cu Dumnezeu ca trecând prin experiența relațiilor de iubire față de oameni<footnote Richard Beck
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Interpersonal Forgiveness as an example of loving one`s enemies, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 39 footnote>. Credincioșii raportează de asemenea că Dumnezeu Cel iubitor poate fi caracterizat prin experiențele care constituie tipul generic de cea mai bună relație de iubire umană astfel: pasiune, entuziasm, încredere, intimitate și compasiune empatică. Rezumând, se pare că, credincioșii înțeleg relația lor de iubire cu Dumnezeu ca trecând prin experiența relațiilor de iubire față de oameni<footnote Richard Beck
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
ai în preajma ta pe acei îngeri păzitori, care ,,poartă nume de-o clipă /Martina, Nicole, Maria, Francesca /Stephanie /îngeri ce poartă veșnicia-n aripă /îngeri de dimineață, de zi și de seară /îngeri de noapte /toți albaștri...”. Ei se numesc generic schwester (3). Înseamnă să o ai în preajmă pe ,,...Claudia /îngerul meu cel mare și bun /ce mă scoate în fiecare zi /din surghiun /”, în care omul bolnav își încredințează cu pioșenie, cu recunoștință, speranță și mai ales dragoste, viața
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
mai grav, se răsculau contra ei [...], există o succesiune de erori pe care încerc să le sintetizez: a) Introducerea acțiunii lui TRAIAN MARINESCU GEAGU (arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 în comuna Izvoarele din județul Dâmbovița) în contextul generic al „COLECTIVIZĂRII”. Actul curajos al lui TRAIAN MARINESCU GEAGU de atunci nu poate fi încadrat decât în contextul generic al „FALȘIFICĂRII ALEGERILOR DIN 19 NOIEMBRIE 1946”, determinând repetarea alegerilor în acea comună, printre extrem de puținele din România în care comuniștii
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
acțiunii lui TRAIAN MARINESCU GEAGU (arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 în comuna Izvoarele din județul Dâmbovița) în contextul generic al „COLECTIVIZĂRII”. Actul curajos al lui TRAIAN MARINESCU GEAGU de atunci nu poate fi încadrat decât în contextul generic al „FALȘIFICĂRII ALEGERILOR DIN 19 NOIEMBRIE 1946”, determinând repetarea alegerilor în acea comună, printre extrem de puținele din România în care comuniștii au fost obligați să repete alegerile. Aici, si, desigur, în cadrul general al “REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE DIN MUNȚI”, așa cum de altfel
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
statutului degradat al teatrului mundan, văzut esențialmente sub semnul carnavalescului ironico-parodic și implicând o marcată conștiință a derizoriului. “Personajul” Sam (scris cu literă mică) - poate ipostază schițată la mijlocul drumului dintre Samuel-ul biblic, legat de revelația morții, și mai contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici masca (masculinizată) a eului precar, “handicapat”, scos din principiu din poziția de protagonist al vreunui spectacol solemn și grav al “personalității” (“ce sam sunt și eu / mi-am lăsat personalitatea / în autobuz pe scaunul de lângă fereastră
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
acelei prezențe abstracte și ascunse pe care o presimțim, dar care rămâne inaccesibilă cunoașterii logice, raționale. Rațiunea poetică are instrumentul său de o precizie desăvârșită pentru a produce o breșă în real. Acest instrument este metafora sau, cu un cuvânt generic, figura poetică cu toate posibilitățile sale, ireductibilă, indestructibilă în evidența ei, asemenea axiomei din cunoașterea matematică. Întreaga poezie modernă, începând cu Baudelaire și ajungând până la cei mai neliniștiți poeți de astăzi, este reflexul acestui efort, uneori fericit, alteori disperat, de
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
numai paragraful din care am citat (pp. 36-37), ci întreaga nuvelă, am putea spune că și tînărul narator-personaj (Mateiu avea 22 de ani în 1907) își face un autoportret la fel de anacronic văzîndu-se ca-n oglindă într-un soi de portret generic de lord tînăr și "zvăpăiat" din picturile lui Van Dyck (1599-1641) și ale succesorului acestuia la curtea lui Carol al II-lea al Angliei, sir Peter Lely (1618-1680) alias Pieter Van-der-Faës. Autoportretul fantasmatic al naratorului, adică Aubrey de Vere, coborînd
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mele universitare, să am, ar fi excesiv să le numesc revelații, prefer să le numesc intuiții ale unor întreguri posibile, pornind tocmai de la unele fragmente foarte limitate de obiecte studiate la cursuri și seminarii. Le numesc cu numele acesta banal, generic, de obiecte, întrucât ele aparțin celor mai diverse domenii de cercetare, care toate mă atrăgeau în acele timpuri ale uceniciei mele. Câteva exemple. Eram înscris pe lângă Facultatea de Litere și Filosofie la Facultatea de Medicină. Profesorul de anatomie, Victor Papilian
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei, erau lacrimile nedreptății de a fi femeie, de a fi evreică, de a fi pedepsită pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și eu plîngeam uneori așa
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
lacrimile - dar de obicei le opresc. Am plîns cînd România s-a eliberat de dictatura lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că dacă încep să plîng n-am să mă opresc niciodată. Pentru nici un motiv, particular, sau chiar generic. Ci doar pentru motivul acela animal care duce în rîul de lacrimi. În basmele populare românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă cu lacrimile bătrînilor poeți? Ele se prefac în ținte ascuțite, în stîlpi ruginiți
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
ora 16:00. Vino să trimiți o scrisoare de rămas bun pentru viața după colectare a celui ce a fost ambalaj, PET și preaiubit deșeu în viață pământeasca! Sper că la priveghi să nu vină în număr copleșitor acele “maimuțe generice” despre care vorbește Maria Răducanu pe blogul ei (pe sapte.tv) descoperit de mine de foarte foarte de curând... Bine măcar că pe Maria Răducanu au descoperit-o cei de la Mezzo...
Fie-i colectarea uşoară! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82700_a_84025]
-
al conștientizării împărțirii întregii lumi asumate din toate punctele cardinale și aduse în registru propriu. Aș fi fost tentat să zice că e vorba despre un ”atemporal”, când acolo iată cât de cuprins e de formula timpului în termenii săi generici definitorii. Am început o idee aici și vreau să o explicitez: nicăieri nu e în afară de unde, ticăie doar probabilitatea din noi, secundele care ne duc mai departe sunt pentru că trebuie, timpul nu poate fi măsurat, în nici un caz timpul poetului
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă a formei. Ea nu mai vine din exterior, nu mai delimitează forma în spațiul vid care o înconjoară, pentru că tocmai a descoperit ce imensă forță generatoare
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
cdep.ro) etc. În treacăt fie zis, membru e un cuvînt cu risc înalt de greșeală ortografică (o Declarație de venit global, de acum cîțiva ani, cuprindea, la "Deduceri personale", rubrica "Alți membrii de familie"). La singular și în context generic, sintagma este mult mai justificată, sensul fiind într-adevăr unul neindividualizat (,venitul pe membru de familie"). Problemele mai serioase apar atunci când nu mai poate fi vorba de sens generic, conceptual, ci de situații foarte concrete, în care este vorba nu
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
personale", rubrica "Alți membrii de familie"). La singular și în context generic, sintagma este mult mai justificată, sensul fiind într-adevăr unul neindividualizat (,venitul pe membru de familie"). Problemele mai serioase apar atunci când nu mai poate fi vorba de sens generic, conceptual, ci de situații foarte concrete, în care este vorba nu de calitatea abstractă de apartenență le o familie, ci chiar de familia cuiva. Construcții precum cele de mai jos sînt nefirești în română: "Venituri ale declarantului și ale membrilor
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
dramatică, Patul convertește un subiect contemporaneizat. Dacă Avram Iancu era subintitulat clasicizant „trilogie drama tică”, piesa mai sus amintită dinamitează maniheic taxonomiile înrădăcinate ale teoriei literaturii, fiind subintitulate „comidramă în 2 acte”. Habitanții teatrali sunt tributari fragmentar expresionismului, purtând nume generice: Studenta, Profesorul, Nevasta, Direc torul, în vreme ce Vocile și Patul par a fi extrase din marsupiul ionescian”. 18. Un loc aparte i-a fost rezervat lui Nicolae Breban, a cărui biografie sa desfășurat sub trei dinastii în România și în alte
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
un model de om pe care apoi l-a reprodus în multe alte cópii, sau a lăsat colecția oamenilor, adică genul lor, să se formeze singură? Și atunci există un gen al oamenilor pe care îl pot numi cu ajutorul cuvîntului generic "om", sau nu există așa ceva în realitate? Iar dacă acum, admițînd că există așa ceva în realitate, împart acest gen, numit "om", în bărbați și femei, ceea ce obțin sînt două genuri mai mici sau două specii mai mari? Și apoi, ce
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
încercare de a ieși din propriul său univers. Seria de capete, ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume halucinantă de măști. Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu și, în concluzie, nici nu-și revendică acea nemurire pe care încearcă
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]