238 matches
-
(aproximativ "Drăciile lui Hobart") au fost o serie de tancuri modificate în vederea luptelor din timpul celui de-al doilea război mondial. Ele s-au aflat în dotarea Diviziei a 79-a blindate britanice sau a geniștilor din Regatul Unit. Aceste tancuri speciale au fost proiectate ținând seama de învățămintele trase în urma eșecului înregistrat în timpul raidului de la Dieppe. Noile modele trebuiau să depășească o multitudine de probleme puse în fața Aliaților de debarcarea din Normandia. Aceste tancuri au
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
de debarcarea din Normandia. Aceste tancuri au jucat un rol de primă importanță pe plajele pe care au debarcat trupele Commonwealth-ului. Aceste tancuri pot fi considerate precursorii mașinilor moderne de luptă. Începuturile „drăciilor” poate fi plasat la momentul în care geniștii și-au dat seama de nevoia existenței unor mașini moderne de asediu, care să conducă asaltul împotriva apărătorilor porțiunii franceze a Zidului Atlanticului. Depășirea rapidă a obstacolelor și lucrărilor defensive germane era de maximă importanță în condițiile în care terenul
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
armate slovace aveau o vechime de doar șase luni, au fost formate două mici grupuri mobile. Primul grup de luptă a avut dimensiunea unei brigăzi și era compus din șase batalioane de infanterie, două de artilerie și o companie de geniști, aflate sub comanda lui Antonín Pulanich. Al doilea grup a fost compus din două batalioane combinate de cavalerie și motocicliști de recunoaștere, plus nouă baterii motorizate de artilerie, sub comanda lui Gustav Malár. Cele două grupuri au fost organizate în jurul
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
și artilerie. În plus, bombardamentele aeriene și navale aliate nu reușiseră să distrugă bunkerele germane.Dificultățile de navigație au cauzat deriva majorități vaselor de debarcare spre est, ceea ce a dus la ratarea sectoarelor desemnate. Primele valuri de tancuri, infanterie și geniști au suferit mari pierderi. Soldații debarcați eu reușit să efectueze doar câteva spărturi în lanțurile de obstacole de pe plajă, ceea ce a creat probleme mari valurilor următoare de desant. Drumurile de ieșire de pe plaje, puternic apărate, nu au putut fi cucerite
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
zonă în număr din ce în ce mai mare, trupele aliate care traversaseră Biferno au fost obligate să treacă pe poziții defensive. Pânâ în seara zilei de 5 octombrie, aliații au fost împinși până la opt sute de metri de Termoli. În același timp însă, eforturile geniștilor aliați au dus la construirea unui pod din panouri prefabricate, care a permis traversarea tancurilor canadiene și britanice peste Biferno. În aceeași seară, Divizia a 78-a a Diviziei a 210-a independentă de infanterie a sosit pe mare la
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
1 Sofia - 8 batalioane - și detașamentul mixt al maiorului "von Hammerstein" (de puterea unei brigăzi) format din trei batalioane bulgare și unul german. La acestea se mai adăugau cinci escadroane de cavalerie, trei companii de mitraliere și cinci companii de geniști. Artileria de care dispuneau forțele bulgaro-germane era însă foarte puternică: 128 de guri de foc, din care șapte tunuri cu calibrul de 75 mm, cu tragere rapidă, și 56 de piese mobile de artilerie grea, din care opt tunuri lungi
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
a planificat atacul a patru divizii de infanterie din Corpul al 30-lea britanic. Aceste divizii trebuiau să înaninteze pe un front de aproximativ 26 km spre obiectivul cu numele de cod "Linia Oxalic", depășind primele linii defensive ale Axei. Geniștii trebuiau să curețe și să marcheze între timp două culoare prin câmpurile minate, prin care trebuia să treacă diviziile de blindate din Corpul al X-lea britanic. Blindatele aveau ca prim obiectiv să cucerească poziția codificată "Linia de raportare Skinflint
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Lightfoot (picior ușor)” - infanteria trebuia să atace prima. Era de așteptat ca minele antitanc să nu fie declanșate de infanteriștii care ar fi călcat peste ele, de vreme ce aveau greutatea prea mică (light), de unde și numele operațiunii. În spatele infateriei care avansa, geniști trebuiau să curețe căile de înaintare a tancurilor care veneau în urmă. Fiecare fâșie de teren curățată trebuia să aibă o lățime de 24 de picioare (~ 7,5 m), ceea ce ar fi fost de ajuns pentru înaintarea tancurilor pe un
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
curețe căile de înaintare a tancurilor care veneau în urmă. Fiecare fâșie de teren curățată trebuia să aibă o lățime de 24 de picioare (~ 7,5 m), ceea ce ar fi fost de ajuns pentru înaintarea tancurilor pe un singur șir. Geniștii trebuiau să curețe un drum de 8 km prin „grădina diavolului”. Aceasta a fost una dintre sarcinile dificile, care s-a încheiat cu un eșec datorită adâncimii mari a câmpurilor minate ale Axei. La ora 22, cele patru divizii de
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
divizii de infanterie a Corpului al XXX-lea au început să înainteze. Obiectivul lor era atingerea unei linii imaginare din deșert unde era situată cea mai puternică poziție defensivă a inamicului. De îndată ce infanteria ar fi ajuns la primul câmp minat, geniștii trebuiau să înceapă crearea trecerii pentru diviziile de blindate ale Corpuui al X-lea. La ora 2 dimineața, primele 500 de tancuri au început deplasarea spre linia frontului. La 4 dimineața, primele tancuri ajunseseră în câmpurile minate, unde au ridicat
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
sus amintite la luptele Supercharge a fost participarea Batalionului a 28-lea (maori), atașat Brigăzii a 151-a. Infanteria a reușit să-și atingă principalele obiective, dar, la fel ca și în cazul Operațiunii Lightfoot din prima zi a bătăliei, geniștii nu au reușit să demineze un culoar pentru trecerea blindatelor decât cu întârziere mare. Divizia a 9-a blindată a început deplasarea spre pozițiile de atac pe 1 noiembrie la ora 20:00, dinspre stația de cale ferată de la El
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
cu resurse puține. În schimb, Montgomery ceruse planificatorilor săi să rezove problema aprovizonării armatelor aflate în ofensivă cu aproximativ 2.400 t de provizii pe zi. Pentru repararea infrastruscturii distruse au fost stocate mari cantități de materiale și echipamente genistice. Geniștii au lucrat cu o asemenea eficiență, încât calea ferată dintre El Alamein și Fort Capuzzo, în ciuda faptului că fusese distrusă prin dinamitarea în mai mult de 200 de porțiuni diferite, a fost reparată astfel încât, la o lună după ce Armata a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
iunie 1815, Bamberg), a fost un general și Mareșal al Primului Imperiu ce s-a remarcat îndeosebi pentru talentele sale în calitate de șef de stat major al Napoleon Bonaparte, în timpul războaielor napoleoniene. Inginer-geograf în 1764, proaspăt ieșit de pe băncile școlii de geniști de la Mézières, Berthier își începe lunga sa carieră militară cu participarea la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Corpul Expediționar al contelui de Rochambeau. A participat apoi războaiele revoluției și s-a remarcat îndeosebi în armata Rinului. Locotenent-colonel
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
Podul de la Nijmegen a rămas astfel în mâninile germanilor. Cucerirea acestui pod trebuia să fie o sarcină prioritară a parașutiștilor deoarece, dacă celelalte poduri de peste canalele sau râurile mici puteau fi traversate pe poduri de pontoane ridicate în grabă de geniștii aliați, podurile de la Nijmegen și de la Arnhem asigurau treversarea a două brațe ale Rinului, care, prin lățimea lor, făceau foarte dificilă construirea unor poduri de pontoane. Dacă unul dintre cele două poduri nu era capturat, înaintarea Corpului al 30-lea
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
de blindate ar fi spus unui comandant de regiment de tancuri să se odihnească, deoarece podul de la Son a fost aruncat în aer. De fapt, pierderea podului de la Son trebuia să oblige coloana de tancuri să înainteze mai repede, astfel încât geniștii Corpului al 30-lea să poată construi un pod de pontoane. Germanii și-au dat seama rapid de ceea ce se întâmpla. Mareșalul Walter Model a fost la început încurcat de lansările britanicilor în zone care nu păreau să reprezintre vreun
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
distrugerea podului Son și eșecul de la Best, sugerând ca forța principală de atac să se îndrepte spre Bailey. Corpul al 30-lea a forțat înaintarea spre Eindhoven și și-a așezat tabăra la sud de Son, unde a așteptat ca geniștii să construiască un pod de pontoane la Bailey. După trecerea a două zile de la începerea înaintării, Corpul se afla mult în urma planului, iar podurile de la Nijmegen și Arnhem nu fuseseră cucerite încă. În primele ore ale zilei, Brigada I de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
ceții, elementele Diviziei a 43-a, care se delasau spre Driel, au fost expuse atacurilor subunităților germane. Avantgarda diviziei a ajuns la Driel seara. În timpul nopții, în ciuda lipsei de bărci de asalt, aliații au încercat fără succes să traverseze râul. Geniștii britanici și polonezi au încercat fără succes să improvizeze un pod plutitor din bărci mici legate între ele cu cabluri de semnalizare. Soldații polonezi au traversat cu greu râul, vâslind împotriva curentului puternic. Datorită focului puternic al germanilor, numeroși soldați
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
importante. Germanii au atacat și pozițiile polonezilor, în încercarea de a-i izola de restul trupelor aliaților. Situația polonezilor a fost rezolvată de blindatele Corpului al 30-lea, care i-a alungat pe germani. Pe la prânz au sosit în zonă geniștii canadieni cu bărci. În aceeași noapte s-a încercat o nouă traversare a râului. Pe celălalt mal au trecut 150 de parașutiști polonezi. Spre sud, mai multe atacuri germane date asupra Șoseaua 69 au fost respinse, dar porțiunea de drum
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Numele ansamblului monumental a dat și numele pieței din apropierea acesteia, Piața Leu, precum și numele campusului studențesc din zonă, Campusul Studențesc Leu, care se află în clădirea în care, până la Revoluția din decembrie 1989, a funcționat Academia Ștefan Gheorghiu. Monumentul Eroilor Geniști din București a fost înălțat din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu-Amza care, în calitate de comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului, a lansat atât operațiunile de colectare a fondurilor necesare, cât și organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului. Monumentul a fost
Statuia geniului „Leul” () [Corola-website/Science/310060_a_311389]
-
întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări ample de fortificație, atacul sovietic era sprijinit de unități de geniști dotați cu arme grele. Armata a 11-a de Gardă sovietică a atacat pe 23 iunie pe direcția orașului Orșa, dar a înaintat foarte puțin în faza inițială a atacului. A doua zi însă, divizia I de pușcași de Gardă
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Minsk, forțând infateria germană să se retragă în Borisov până pe 29 iunie. Pe drumul proaspăt cucerit, sovieticii au lăsat o linie de trupe care să împiedice elementele Armatei a 4-a germane aflate în retragere să se refugieze în Minsk. Geniștii germani au aruncat în aer podurile peste râul Berezina pe 30 iunie în încercarea de a împiedica forțele sovietice să intre în Borisov. Germanii din „Grupul von Saucken” au încercat să organizeze apărarea în nordul vestul orașului Minsk, de unde venea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Mică sau Siria) care și-a pus semnătura plastică pe operele sale. Primul merlon de la Adamclisi reprezintă un captiv legat de un curmal, redat fiind și ciorchinele de curmale; pe Columnă semnătura plastică o constituie coniferele - palmiroide, niciodată tăiate de geniștii armatei romane. Oricine știa să «citească» un monument artistic antic ar fi putut dezlega «enigma» obiectivului arheologic în chestiune, cunoscut de un veac.” [ Nimeni nu-i profet în țara lui - Studia IV, pp. 408-420] „O soartă din cele mai triste
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
murit o întreagă familie, s-a instituit o limită de viteză de 40 km/h pe pod. Podul Elisabeta, împreună cu multe alte poduri din toată țara, a fost aruncat în aer la sfârșitul celui de-al doilea război mondial de către geniștii Wehrmacht-ului, aflați în retragere. Acesta este singurul pod din Budapesta, care nu a putut fi reconstruit în forma sa originală. Poze și unele elemente recuperate de la vechiul pod pot fi văzute pe iarba din fața Muzeului Transporturilor din Parcul orașului
Podul Elisabeta din Budapesta () [Corola-website/Science/313049_a_314378]
-
scară mai mică în timpul invadării Danemarcei, Norvegiei, Belgiei, Olandei, Franței și Greciei continentale. În cazul invaziei din Grecia parașutiștii au fost folosiți doar pentru ocuparea unui pod peste Canalul Corint care fusese pregătit pentru a fi aruncat în aer de către geniștii britanici. Geniștii germani au aterizat cu planoarele lângă pod, iar parașutiștii au atacat perimetrul defensiv britanic. Podul a distrus parțial în timpul luptelor, ceea ce a încetinit înaintarea germană și a permis evacuarea a 18.000 de soldați aliați în Creta și
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
mică în timpul invadării Danemarcei, Norvegiei, Belgiei, Olandei, Franței și Greciei continentale. În cazul invaziei din Grecia parașutiștii au fost folosiți doar pentru ocuparea unui pod peste Canalul Corint care fusese pregătit pentru a fi aruncat în aer de către geniștii britanici. Geniștii germani au aterizat cu planoarele lângă pod, iar parașutiștii au atacat perimetrul defensiv britanic. Podul a distrus parțial în timpul luptelor, ceea ce a încetinit înaintarea germană și a permis evacuarea a 18.000 de soldați aliați în Creta și a 23
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]