129 matches
-
băgat capul pe ușă. Totul fusese răsturnat cu fundul în sus. M-am retras repede pe hol. Poate că cineva încă se ascundea înăuntru. Nu puteam risca să intru. Am închis ușa. Pe când coboram în fugă scările, am scormonit în gentuța argintie după mobil - trebuia să sun la poliție. Apoi, dacă puteam să dau de Jazz și de fete, poate aș fi înnoptat la una din ele. La naiba, telefonul nu era în poșetă! Trebuie să-l fi uitat la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
digitale imprimate pe documente, și, în final, îi luă o amprentă a aceluiași deget, pe care Cipriano Algor, după ce fusese instruit, l-a apăsat pe ceea ce era probabil un lector al computerului portabil pe care gardianul îl extrăsese dintr-o gentuță prinsă la brâu, în timp ce-i spunea, Nu vă îngrijorați, sunt simple formalități, în orice caz vă dau un sfat, nu mai veniți aici, v-ar putea crea probleme, curiozitatea se scuză prima dată, de altfel nici nu merită, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
preot care a stat în același loc timp de patruzeci de ani e un om bun. Când vorbea, parcă-și molfăia dinții la fiecare cuvânt, dar, de fapt, era tot plescăitul galoșilor prin noroi. Thérèse îi întâmpină în ușă. Cu gentuța în mână, preotul urcă scările în urma ei - un meseriaș ducându-și uneltele. N-avea timp de pierdut; în zece minute era înapoi în hol și-și punea galoșii. Din colțul coridorului, Charlot îl văzu luându-și rămas-bun grăbit și oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
St Jean, deși pentru târguieli era prea devreme. Așteptă cu răbdare, în ciuda faptului că marginea roabei îi cam tăia fundul dolofan, și-l văzu pe Charlot revenind însoțit de preot. Ceva mai târziu, îl văzu pe preot plecând singur, cu gentuța în mână. Vizita preotului nu putea însemna decât un singur lucru și imediat mintea sa creatoare absorbi noul element și-l incluse în scenariul pe care avea să-l joace. Dar nu se grăbi. Dacă genialitatea presupune o infinită capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
șase acri de pământ și o casă. Totul era în puterea lui, inclusiv cele trei sute de franci redobândite în chip miraculos. Parcă plutise toată dimineața în sfera supranaturalului: bătrâna murea și miracolul se înfăptuia. Dumnezeu intra în casă ducând o gentuță și, acolo unde Dumnezeu era prezent, totdeauna își făcea apariția și Vrăjmașul. El însuși era umbra lui Dumnezeu, dovada amară a prezenței divine. Din nou se auzi râsul prostesc al actorului, dar Charlot percepu râsul abstract din fundal, râsul trufaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și discută, în general despre muncă, trebuie menționat că Sophie și Lisa s-au îmbrăcat. Ambele poartă rochii negre din lycra aproape identice, cizme înalte până la genunchi (ale Sophiei sunt din velur, iar ale Lisei din piele), și au niște gentuțe Chanel negre, pe umăr. Sophie poartă o haină de piele neagră cu guler de blană, iar Lisa o pelerină. Acesta constituie echipamentul lor de șoc - adică hainele pe care le poartă ele când se aventurează într-un club necunoscut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
discutat asta. Ah, da. Uitasem. Hai, să mergem! spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci bășcălie. Își luară din portbagaj ceva de mâncare și niște apă. Proviziile le așezară într-o gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săptămâna să nască fii-mea; bărbatul meu a zis că rămâne să aibă grijă de casă. Am fost cu avionul. Aveam mari emoții! M-am Îmbrăcat cu tot ce aveam mai frumos În șifonier și am plecat decât cu o gentuță că mi-a spus fii-mea să nu-mi iau nimic, nici schimburi de Îmbrăcat. Până să plec, am Împletit din mohair pentru alea mici care se nășteau; botoșei, costumașe, căciulițe. Ce m-a certat fii-mea, că nu trebuia
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Vineri am chiulit de la ultima oră. Nu Îmi stătea În fire, dar nici eu, nici Eliza, nu eram În stare să ne mai ținem pe picioare pentru chimie. Ne-am așezat amândouă pe o bancă și Eliza a cotrobăit În gentuța ei minusculă În căutarea unei pile de unghii. ― Și...cum mai stai cu iubirea? Întrebă ea după ce, chipurile, Își retușa manichiura care oricum era perfectă. M-am strâmbat involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o pună Eliza
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cele mai însemnate și mai puternice făpturi de pe pământ. Prima cărătură oficială, ca să zic așa, în văzul lumii, nu prin curte și grădină, a fost o geantă mică de tablă gri-albăstruie cu floricele roz și mâner de sârmă groasă. În gentuța asta trambalam la grădiniță ceva de mâncare, gustarea de clefăit la ora 10, căreia toți îi spuneam ujină. Tăblăraia n-ar fi fost grea cu doar două felii de pâine unse cu untură sau marmeladă, ba uneori chiar cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili, îi spun. Ceaslovul, zic. L-am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus că era supărată. Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită din poșetă. E o pagină din ceaslov, pagina cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
petrecută o bentiță albă. Dar ochii negri și vii, psihologia feței, precum și felul cum vorbise sugerau cu totul altceva. Fata, care stătea rezemată cu spatele de un perete, nu departe de locul unde se oprise el, strângea la piept o gentuță de piele, din care se vedeau ieșind mai multe cărți, împrumutate pesemne de la biblioteca facultății. Din capătul treptelor pe care era postat, poetul își întoarse ochii spre fată și o cântări câteva clipe cu privirea, parcă pentru a-și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau printr-un birou: O clipă, vă rog... Vreau să vă întreb și eu ceva! Vigilentul se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întreb și eu ceva! Vigilentul se opri și se întoarse, vădit surprins că cineva îl provoca, când el binevoise să considere încheiată toată acea poveste. Vreau să vă-ntreb, vorbi mai departe fata, strângându-și și mai tare la piept gentuța ei cu cărți, dacă dumneavoastră l-ați citit vreodată pe Eminescu... Tipul cu înfățișare de hingher, înțolit în haine de domn nu găsi pe moment ce să răspundă, așa că fata se grăbi să completeze: Vă-ntreb asta, fiindcă dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl privea surâzător, se urni de-acolo împreună cu prietena lui și cu tot grupul. În holul care devenise brusc prea larg și prea pustiu, nu mai rămăseseră decât Victor și, la doi pași în fața lui, studenta de la filologie, cea cu gentuța plină de cărți, care-l înfruntase pe vigilent. Ne cunoaștem de undeva?... se interesă fata, când privirile li se încrucișară, și făcu un pas spre el. Victor îi zâmbi și dădu din cap în semn că nu. Apoi, după ce stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umeri. Habar n-am, zise ea. În felul ei de-a fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi fac inițierea, îi destăinui, strângându-și la piept, cu un gest instinctiv, gentuța cu cărți. Și eu sunt nou pe-aici, spuse Victor, silindu-se să-și potrivească pașii după ai fetei și având grijă s-o țină pe partea dinspre stradă a trotuarului. Dar, dacă aș întâlni și la facultatea de matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După opriri, conducătorii de 302 DANIEL BĂNULESCU arteriale, bandaje, flaconașe, un stetoscop, scoase toate din gentuța de piele, ovală, de culoarea piersicii coapte, pentru a face loc înăuntru celor două mii de bilete de bancă albastre, imprimate cu chipul lui Nicolae Bălcescu și sustrase de la barosanul din Ministerul de Interne. Arvinte remarcă, în treacăt, că, dacă doctorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vorbeau unul cu altul, pentru a nu da de bănuit. După ce își alegea victima, hoțul începea să-și facă loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li s-au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de aceea, am hotărât să închei discuția. Urmară niște momente de tăcere, după care, Gabriela îmi zise: - Voi, creștinii ortodocși, credeți în Maica Domnului și o numiți Pururea Fecioară. - Da, credem și o numim așa. - Ești oarbă! Ea scoase din gentuța ei o Biblie mică și începu să caute ceva. Când găsi, se întoarse către mine și mă întrebă: - Știi să citești? - Am învățat ceva și eu, i-am răspuns. Ea îmi puse Biblia în mână și îmi arată cu degetul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prevedea ploaie. Am ales strada Văleni, spre ieșirea din oraș, deoarece aici aveam posibilitatea să mai salut vecinii și să mai "stau de vorbă" cu cîinii. Dintr-o curte iese o doamnă, vădit pusă pe "stat de vorbă". Avea o gentuță de încasatoare la Salubris și, văzînd dorința de a mă aborda, am crezut că reclamă vreun neajuns. Gura ei imita un zîmbet care, prost dirijat, se transformase într-un rînjet de răutate. Demult doream să vă zic ceva, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere-ți tată și duminica moțul de organdi gentuța roșie la cinematograf uite-o pe Gheta Gabo În Olanda la ora șapte seara fetițele cuminți trebuie să facă nani pentru că la noi acasă În România e nouă țin ochii Închiși mă prefac că dorm... nici nu știi Schelli cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimic astăzi, știi? - Mi-a spus că vine mai târziu la masă, așa că... Auzind poarta de la stradă deschizându-se, Ina se uită pe fereastră: - Vine Mihăiță, el sigur e flămând! Nu știu când am să-l învăț să-și pună gentuța pe umăr. Uite la el cum o târăște. - Lasă-l, să nu-l cerți, îi cumpăr eu alta, și zicând acestea îi ieși nepotului în prag, îl îmbrățișă, îi ștampilă fruntea cu o sărutare și-l trimise la baie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]