14,807 matches
-
importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
stinge țigara, își trece mâna prin păr. Locuiești în București? Aprob din cap, și-mi buclez centura. Unde lucrezi? In pat, spun eu, și mimez stând rezemat pe un morman de perne, bătând la o mașină de scris ținută pe genunchi. Acum râde mai larg. I se colorează buzele subțiri, îi sclipesc dinții. Poate-i o fată de treabă. Arată spre cutia de șah: Joci șah? Eu? Doamne ferește. A fost jocul preferat al lui Lenin. Acum râde de-a binelea. I
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
o regulezi. Ce faci cu ea cînd nu te vede nimeni e treaba ta. Am zis să pleci cu ea, să îi cumperi o blană, o bijuterie, s-o scoți la restaurant, să dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine? Ei se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
să pleci cu ea, să îi cumperi o blană, o bijuterie, s-o scoți la restaurant, să dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine? Ei se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu una să se preteze la chestia asta? - Una!? Sute! Mii! Că doar o plătești. Sînt sute
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
i-ar fi prins bine o infuzie de gerovital testicular, dar încă nu se brevetase. Ministrul o făcu și pe asta cu stîngăcie mărită prin lipsa chefului. Spera că l-a pozat cine trebuia. Veni și vremea ca obositul, cu genunchiul în pioneze, să se retragă în apartamentul său, o cameră nu-i ajungea, vezi bine, și s-o ia pe damicelă asupra-i. Aici era aici! S-o așeze pe cosor pe calmucă? De cînd citise și el niscai filosofie
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
țină ca un plămân să ne ridice să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
sahariene orbirea culege cu migală chipurile rîului fastuoase funeralii sugîndu-ți sîngele brațului cum lipitori verticala vidului ce-și sculptează monștrii labirintul care din obișnuință unifică ideile propoziția goală pe dinăuntru și-ndărătnică aidoma unui nai clișee exaltate ce-ți adoră genunchii solarul vis al mobilei ce-nnoadă fachirii mări fierbinți lipite cum plicuri. Visul Contorsionatul vis aidoma unui acrobat îl privești îl admiri n-ai ce face îl lași să obosească să-și revină la figura lui flască obișnuită alcătuit din
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea cealaltă uite: sclipirile galbene ale lui muri torcând deasupra sobei un hamac pentru baubaul tău de iască - doi pui de lună plină pe fundul
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cu rădăcinile viguroase din care sug cei ce trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem unul prin altul declanșând reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași pe trunchiul căzut pe care mai adineauri țopăia o veveriță. De la marginea râpei se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
frînt pîinea și-am băut cu ei și-n ochii fiecăruia, adînc, o anume lumină și-n vorbe o anume demnitate a timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare * să devenim
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din tot corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît doar cu ea acolo uit de tot de toate și îmi trece iute de urît chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaș în biserica din el ca pe o cruce răstignit la margini de oraș - doar acolo chiar de singur sunt vine votca să mă oblojească sulița din coaste să mi-o scoată și de viață
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
palmele dar îndeajuns ca printre degetele ușor evazate să-i poți vedea totuși tapiseria. regele numai în cămașă și desculț alergând prin iarba înrourată printre cadavre și noduri de lână jumătate om jumătate ceață văzut ca printr-o foarfecă în genunchi lângă trupul neînsuflețit al prietenului de o viață. au petrecut cândva doar ei doi pe un țărm de mare o noapte întreagă n-au vânat lei în schimb au privit stelele până în zori și-au băut până la exasperare vin negru
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
și pâinea-simbol, care, de la Biblie și până azi, a inspirat mii de zicale populare sau metafore culte. "Prin mijlocirea teatrului să facem din gândire pâinea mulțimilor" (Victor Hugo). Sau proverbul: "Mai bună-i pâinea mâncată în picioare, decât friptura în genunchi." ...Imagini și cuvinte care i-au deschis apetitul. Și-a înfipt dinții în rustica crustă crocantă, a ajuns la miezul alveolat și... Și iată că Memoria, această Mumă a pădurii neuronilor, simți o perversă plăcere să-i pună piedici, să
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
tare. Își simțise inima bătându-i cu putere în stomac, iar urechile începuseră să-i țiuie ascuțit, ca un radio stricat. Nu trebuia să se sperie, era doar o stare trecătoare, așa că încercase să se liniștească sprijinindu-și palmele de genunchi, cu coatele în afară, poziția lui preferată, aplecându-și capul în față, ca să-i vină mai mult sânge înspre tâmple. Din când în când, o căruță trecea prin fața casei, iar praful de pe drum se ridica până spre coroanele copacilor de pe
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară la marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară la marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
zile din cauza secetei. Poate plecase cu vreo șatră de țigani sau își luase singur lumea-n cap, după ce se întremase puțin cu mâncarea celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei sale, în aceeași poziție, cu genunchii la gură și cu brațele încolăcite în jurul lor. Doar că de data asta, de cum îl auzise că deschisese poarta, își ridicase privirea, uitându-se la el cu ochii umezi, ca atunci când îl mângâiase pe cap. Îi mormăise ceva încurcat, în timp ce
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
pâine într-un bâzâit familiar atât zborului cât și naufragiului. vrei să zici îngropăciunii. mă rog, mă rog fă-mi și mie loc pe fărâma asta de pepene. vorbește. se aud măruntaiele. vorbește cu mine. să stăm aici. să potrivim genunchi slăbiți la dunga pantalonilor de stofă. în vacarmul generalizat revolverul de aur așteaptă rece și aluziv.
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima răsucire a cheii în ușă: îi era frică să nu fie prinsă scriind cu greșeli, după ce amestecase cerneala din stilou cu două picături parfumate, smulse cu greu din dosul genunchilor îndoiți sub catedră. Știa că până jos se va face noapte, iar ea va deveni destul de ușoară pentru firele de iarbă, încât să rămână deasupra lor ca un verde prea tare să nu treacă puțin peste margini. Rămânea acolo de
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
ușa copacul ațintindu-te cu privirile ca și cum n-ai găsi niciodată translația rămîne o clipă aprinsă bricheta cum o garoafă cum Doamne să ne-amețim cum Doamne să ne-amintim? un mînz pe micul ecran deconstruiește în voie realul moi genunchii apelor în odaia ce se eliberează de noi cum o frază cărarea asta să-ți fie de-nvățătură în suburbia tv strigătele de ajutor ale somnului.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri. Bătrânii își croiră drum printre pacienți, purtând luminile pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile lor puternice
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile lor puternice, amplificate de rezonanța locului, puseră stăpânire pe montagnarzi. Aceștia căzură cu toții în genunchi, asemenea celor de la Kabba, în timpul slujbei, dar îmbrăcămintea lor nu mai era albă, ci aidoma cu a celor care trăiseră în secolul al XIII-lea. Fuseseră doar sfătuiți să poarte astfel de straie, îmbibate de miresmele Florii Vieții și ale
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]