227 matches
-
mai 1859, Lincoln a cumpărat "Illinois Staats-Anzeiger," un ziar de limbă germană care îl susținuse constant; mare parte din cei 130.000 de etnici germani din stat votaseră cu democrații, dar exista o bază de susținere republicană pe care ziarul germanofon o putea mobiliza. La 27 februarie 1860, liderii de partid din New York l-au invitat pe Lincoln să țină un în fața unui grup de republicani puternici. Lincoln a susținut că Părinților Fondatori nu le trebuia suveranitatea populară și că ei
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
sau 10 aprilie, 1769 Hamburg) a fost un învățat, exeget și medic evreu german. Prin prisma istoriei, el a fost unul dintre prevestitorii mișcării ideologice iluministe evreiești Haskalá, unul dintre „maskilim mukdamim” (maskilim timpurii), adică acei învățați evrei din spațiul germanofon și est-european care au izbutit să dobândească o cultură generală și au activat în cercuri intelectuale ale națiunii majoritare din țara lor de adopțiune, dar aceasta, în mod cu totul individual și nu ca mișcare organizată și fără a sfida
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
devine un simbol al identității lingvistice și culturale. Într-un imperiu ce pare să stagneze, orașul lui Kafka inspiră dinamism și modernitate. Populația pragheză se dublează în treizeci de ani; fluxul continuu de muncitori cehi și fenomenul asimilării diminuează numărul germanofonilor la 6.7% (37 000) în 1910. Ca un fel de minoritate în minoritate, comunitatea evreilor, în mare parte vorbitoare de limbă germană, număra la 1900 în jur de 14 000 de locuitori. Antisemitismul exacerbat de ideile naționaliste ale sfârșitului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
traducători în limba cehă ai operelor kafkiene, îl numește « un gigant pentru care zece premii Nobel ar fi prea puține », insistând că departamentul de studii germane de la Universitatea din Praga trebuie să-i analizeze lucrările. Exilată de naziști în afara spațiului germanofon, moștenirea literară a lui Kafka va fi captată de noi centri de recepție în Franța, Marea Britanie, Statele Unite și America Latină (în special Argentina). Suprarealistul André Breton îl include în 1940 pe Kafka în "Antologia umorului negru" ("Anthologie de l'humour noir
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
se află în apropiere de Gösgen, începând cu 1979. Cantonul este bine legat de celelalte părți ale Elveției, atât pe cale rutieră cât și feroviară. Prin Olten, trenurile circulă către Geneva, Zürich, Basel și Ticino via Lucerna. Populația este în principal germanofonă. Circa 60% sunt romano-catolici, restul fiind protestanți. Populația este de 247 400 (2004).
Cantonul Solothurn () [Corola-website/Science/303725_a_305054]
-
făcut parte din Landkreis Trebnitz, în Provincia Silezia Inferioară a Germaniei. Datorită sanatoriilor și a centrelor de tratament, era populară în rândul locuitorilor din Breslau și din alte orașe ale regiunii. În 1945, Germania a cedat orașul Poloniei și populația germanofonă a fost deportată; în același an a fost declarat oraș.
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
germane din Transilvania, și în parte din Banat, între anii 1943-1960. Debutează ca scriitor în anul 1998 cu primul său roman ""Der geköpfte Hahn"" (Cocoșul decapitat), publicat în Austria, la Editura Paul Zsolnay din Viena, și distribuit în întregul spațiu germanofon. Cartea a avut un succes considerabil, fiind reeditată de mai multe ori și tradusă în opt limbi, iar ulterior a fost adaptată pentru cinematografie. Filmul Cocoșul decapitat a apărut pe marile ecrane în anul 2007, în cadrul manifestărilor organizate în orașul
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
fost primită cu entuziasm în toate congregațiile evreiești din București, de la ortodocșii așkenazi , mica obște sefardă, și până la adepții Haskalei (iluminismul evreiesc) și ai modernizării vieții comunitare, mulți din aceștia din urmă "sudiți" (supuși) austrieci, intelectuali și oameni de afaceri germanofoni, imigrați din centre urbane ale Imperiului Austriac, care sperau că el va manifesta înțelegere pentru nevoia de schimbări. Dar spre marea dezamăgire a taberei modernizatorilor, condusă de dr. Iuliu Baraș, Malbim s-a arătat curând ca un fervent apărător al
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
va apare până în 1945 în circa 200 de ediții succesive. În 1887 ea a apărut într-o ediție populară mai ieftină, iar în 1892 într-o ediție ilustrata. Traducerea în germană s-a bucurat de succes deosebit și în spațiul germanofon. Antisemitismul, termen pe care l-a împrumutat de la Wilhelm Marr, Drumont îl numea „ură cea frumoasă” (la belle haine). Cartea "Franța evreiască" sintetiză, cu un an înaintea germanului Theodor Fritsch („Antisemiten-Katechismus" 1887) aproape toate temele iudeofobe: rasiste, socialist-anarhiste (din tradiția
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
28 aprilie 1929 la Rădăuți - 29 aprilie 2010 la Paris) a fost un pictor, desenator, gravor, ilustrator de cărți și istoric al artelor israelian - francez, evreu originar din România. s-a născut la 28 aprilie 1929 într-o familie evreiască germanofonă în orașul românesc Rădăuți, în Bucovina. A copilărit la Cernăuți. Tatăl său, Haim Carol Dlugacz, contabil în serviciul statului, era un om cult, meloman și iubitor de artă, bun cunoscător al culturii germane și al celei latine. El a descoperit
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
un scriitor israelian de limbă ebraică, originar din România. În afara activității de prozator, el este și poet și filosof, traducător și cercetător al civilizației japoneze. Profesor emerit la Universitatea din Haifa. S-a născut la Brașov într-o familie evreiască germanofonă. La vârsta de un an a emigrat cu părinții în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic. În anul 1941, la trei ani și jumătate a rămas orfan de mamă, iar până ce tatăl său s-a recăsătorit, când a împlinit
Yoel Hoffmann () [Corola-website/Science/313886_a_315215]
-
culinară a orașului Visé, unde aceasta este servită cu un sos alb de usturoi. Sărbătoarea Sf. Martin mai este prăznuită și în nordul Belgiei, în ținutul Flandres, ca și în cantoanele care odinioară țineau de Prusia, în comune precum Eupen (germanofonă) sau Malmedy (francofonă). Potrivit unei vechi tradiții, întemeietorii acestei așezări s-ar fi întrunit în octombrie 1580 pentru a alege un sfânt, protector și patron spiritual al orașului. S-a organizat o tragere la sorți, în urma căreia a fost desemnat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
copil de geniu, la 13 ani fiind capabil să întrețină dispute pe teme religioase cu erudiți ai comunității. Deși părinții i-au asigurat o educație tradițională, tânărul se interesează din ce în ce mai mult de cultura seculară germană, disimulându-și interesul față de literatura germanofonă prin învelirea în coperți de cărți religioase evreiești, a cărților în limba lui Goethe care deși de abia le deslușea înțelesul, îl pasionau totuși. Mai târziu însă, antrenat fiind în călătoriile de afaceri, va cunoaște mai mulți rabini hasidici și
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci un dialect al limbii lombarde aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană. Limba italiană din cantonul Grisunilor are propriile sale caracteristici distinctive care sunt direct influențate de mediul germanofon. Pe teritoriul Elveției italiene locuiesc aproximativ 517.000 de persoane (2012), reprezentând 6,5% din populația elvețiană. Suprafața totală constituie 3,873 km2. O mare parte din populația italiană este concentrată în cantonul Ticino, deasemenea și în cantonul Grisunilor în
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
era orașul Louvain, între cele două orașe apărând astfel o rivalitate. La sfârșitul dominației austriece, nobilimea și burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiați din urma revoluției franceze. Puterea era controlată de burghezia și de nobilimea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot, și
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
în văile Mesolcina/Misox, Calanca, Bregaglia/Bergell, și Poschiavo/Puschau (15%). Populația romanică reproșează autoritaților că nu fac nimic pentru a se evita extincția limbii retoromane, predominantă dealungul secolelor. Statisticile indică un flux constant, în special după 1850, al populațiilor germanofone spre Cantonul Grisunilor, altădată practic în întregime romanic. Cele două confesiuni principale sunt catolicismul și protestantismul refomat calvin, adus ulterior de populațiile germanofone. Din punct de vedere al apartenenței religioase populația de astăzi este practic împărțită în două.
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
extincția limbii retoromane, predominantă dealungul secolelor. Statisticile indică un flux constant, în special după 1850, al populațiilor germanofone spre Cantonul Grisunilor, altădată practic în întregime romanic. Cele două confesiuni principale sunt catolicismul și protestantismul refomat calvin, adus ulterior de populațiile germanofone. Din punct de vedere al apartenenței religioase populația de astăzi este practic împărțită în două.
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
și nord-germană », cu care va avea 6 copii: cinci băieți și, în 1861, o fată pe care o vor boteza Louise. Micuța Louise va crește « înconjurată de uniforme de ofițeri », în mare măsură izolată de societatea rusească, în comunitatea emigranților germanofoni, pentru care tatăl său obținuse chiar de la țar autorizația creării unei Biserici reformate, devenită « un fel de bastion al credinței pentru familiile de străini ». Vorbind și scriind în principal în germană, micuța Louise învață foarte devreme și rusa și franceza
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
fost un subiect de dezbatere cu privire la rolul exact si atribuțiile pe care le va avea. Înainte de Tratatul de la Lisabona, președinția era exercitată rotativ la fel ca sistemul de prezidenție rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Cu excepția președinților de state, a statelor germanofone și a oficialilor europeni, cei mai mulți membri ai Consiliului European au titlul sau apelativul de „Prim Ministru” datorită faptului că democrațiile parlamentare sunt predominante în Europa. Cu toate acestea, în țările lor de origine pot avea titluri sau apelative informale diferite
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
germanilor cu ambii părinți născuți în Germania era de 44,6 ani. Unele segmente de populație sunt denumite "minorități naționale" ("nationale Minderheiten") și sunt autohtone (minorități naționale istorice): danezii, frizonii, romii și sintii (tot populație romă, dar care în țările germanofone au etnonimul "sinti"), precum și sorabii, o populație slavă de la frontiera cu Polonia și Cehia. Minoritatea daneză (de circa 50 000, conform unor surse guvernamentale) locuiește în cel mai nordic stat din Schleswig-Holstein, care se învecinează cu Danemarca. Frizonii se împart
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
suprapus pe de-o parte Regatul Danemarcei, iar pe de alta Regatul Prusiei aflat în alianță cu ducatul Schleswig-Holstein, având deasemenea și susținere din partea Confederației Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. La 20 ianuarie 1848 regele Christian al VIII-lea moare. Îl urmează
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
din partea Confederației Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. La 20 ianuarie 1848 regele Christian al VIII-lea moare. Îl urmează la tron Frederic al VII-lea, care la 28 ianuarie emite o constituție comună pentru întregul stat (inclusiv și pentru cele două ducate
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
veniturile necesare pentru o viață liniștită. Își făcuse deja un nume, și pentru că era clar că în Germania vremii nu va fi tolerat un jurnalism de opoziție, Marx acceptă mai degrabă, încrezător în propriile capacități, un post în editura jurnalului germanofon de opoziție publicat în exil, anume în Franța. La Koeln îl întâlnește pentru prima dată pe Friedrich Engels, pe care îl va revedea la Paris, în mica comunitate de exilați germani. La Paris, Marx scrie pentru scurt timp pentru "Deutsch-franzoesische
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri. Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și broderii. Alphornul, un instrument muzical uriaș de suflat, făcut din lemn, a devenit, împreună cu jodlerele și cu acordeonul, formează un epitom al muzicii populare elvețiene. Întrucât, de la înființarea ei în 1291, Confederația a fost aproape exclusiv formată din regiuni germanofone, primele forme de literatură sunt în germană. În secolul al XVIII-lea, franceza a devenit limba la modă în Berna și în alte regiuni, în timp ce influența aliaților francofoni și a teritoriilor francofone a crescut față de situația anterioară. Printre clasicii literaturii
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]