656 matches
-
gesturi în ordinea așteptărilor noastre, plecând de la evidențe spre ipostazele mai subtile și surprinzătoare. Benjamin le-a prezentat însă în ordine inversă, punând în primul rând "invenția" de cărți și sfârșind cu "moștenirea": subliniind astfel de la început tocmai amplitudinea acestei gesticulații, măsura în care pasiunea unei "colecționări" acționează chiar și atunci când nu suntem conștienți de ea. În fond, ceea ce eseul ne reamintește e diversitatea spectrului de conduite și comportamente prin care oamenii încearcă să dețină un patrimoniu spiritual - să se situeze
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
osteneala le silea să-și lase regiile aeriene și să se-ntoarcă a cere pământului puteri nouă"89. Insistența pe desenul aerian al mișcărilor - și pe dans, care e figura recurentă a acestei relatări - sugerează în același timp gratuitatea acestei gesticulații (ondulația și grația sunt semnele unui estetic pur, lipsit de finalitate) și consumul său rapid și caracterul său provizoriu. Așa cum în notele sale arheologice scriitorul nu e interesat de descrierea corpului, nici aici nu vorbește despre obiecte sau persoane, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
această ideologie a imitației nu aducea și proceduri distincte. Æmulatio nu presupunea o tehnică a originalității opusă unei tehnici a supunerii. Și, de altfel, în economia clasică a imitației nu a fost niciodată clar de unde începe "concurența" în execuția unei gesticulații mimetice. Era, într-un fel, o idee fără conținut. Emulatorii se simțeau "concurenți" făcând cam aceleași gesturi pe care le făceau și cei care se simțeau "urmăritori". Și într-un caz, și în celălalt, scriitorii erau încurajați să preia și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
complex de transmitere a informatiilor de la emițător către receptor folosind un canal de comunicare și un cod. Limbajul nonverbal reprezintă aproximativ 90 % din comunicare și are rolul de a oferi elemente în plus pentru a facilita transmiterea mesajului. Mimica și gesticulația sunt sisteme complexe și depind de factori psihologici și socio-culturali. Achiziția limbajului verbal este un proces firesc, cu etape delimitate, uneori cu întârzieri sau dezvoltare mult mai rapidă. În condițiile în care, de la naștere, copilul nu poate auzi, achiziția limbajului
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
După cum se vede, o seamă dintre aceste momente respectă întocmai drumul formării comunicării, al funcțiilor ontogenetice ale limbajului 188. Preluând metodica folosită de Sokoleanski, Dorin Damaschin indică aproximativ aceleași etape: • cunoașterea nemijlocită a obiectelor și fenomenelor lumii obiective; • însușirea gestului (gesticulației); • elaborarea și folosirea semnului dactil; • scrierea și citirea; • vorbirea 189. Nici în îndrumările metodice mai noi, deosebirile nu sunt foarte multe, țelurile de atins fiind cam aceleași. "Programele de intervenție individualizate trebuie să conțină scopuri și obiective care să dezvolte
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Abordarea problemei strategiilor didactice la deficienții de auz ne obligă să ne reamintim că dezvoltarea psihică este condiționată de cantitatea și calitatea informației primite prin intermediul învățării spontane și dirijate și de modul în care este folosită această informație, ca mimico gesticulația ca limbaj, limitează atât primirea informației cât și utilizarea ei. Nivelul informației reduse (simplificate) în comparație cu ceea ce intâlnim de obicei la auzitori, îi corespund strategiei și structurii psihice analogice (reduse, simplificate). Strategiile și structurile intelectului pentru copilul surd primesc un mai
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
În care a fost rostit. El aparține limbajului colocvial și răspunde nevoilor cotidiene. Nu este autonom și pentru că face parte dintr-un complex comportamental evocator În care mai importante sînt gesturile, mimica, dramatizarea și capătă astfel mai mult o funcție de gesticulație verbală. Rolul cuvintelor spuse nu este doar acela de a scoate lucrurile din anonimat, ci mai ales acela de a le da un relief emoțional și a le Înzestra cu accente prestigioase. Evident, evocarea de care vorbesc aici nu este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în educarea comunicării deficienților de auz: orală, bilingvistic- biculturală, comunicare totală 1. Oralismul tradițional, acordă o atenție deosebită labioleturii și canalului vizual. Scrisul are un rol major, deoarece poate oferi o imagine clară a limbajului care a fost predat. Mimico- gesticulația și dactilemele sunt excluse. Totul se bazează pe imitație și pe perceperea vibro-tactilă a vorbirii. Această metodă presupune înlăturarea mutității și încumbă un volum imens de muncă. Demutizarea este o activitate prin care se ajunge la stăpânirea de către deficientul de
Formarea abilit??ilor de comunicare la copiii deficien?i de auz by Sasu Eleonora [Corola-publishinghouse/Science/83972_a_85297]
-
Barbu și Blaga, S. este cel care schimbă într-o măsură considerabilă limbajul, temele și miturile lirismului românesc. Există la Nichita Stănescu un remarcabil farmec al „vorbirii”, al articulării discursului, al transparenței oraculare sau al obscurității oraculare, o inimitabilă, princiară gesticulație, un ceremonial de zile mari, un mod de „a face ordine” și de a stabili ierarhii printre cuvinte, printre lucruri, un mod de a veni în întâmpinare și în același timp de a sfida așteptările; nu se poate face abstracție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
permită înțelegerea de către copil a sarcinilor cerute. Generalizarea cunoștințelor sale depinde, în mare măsură, de varietatea experiențelor sale, de relațiile ce se stabilesc între familie și colectivitatea din care acesta face parte. Utilizarea unor tehnici cum ar fi, spre exemlu, gesticulația, demonstrația, modelarea și imitarea, facilitează însușirea limbajului. Indiferent de procedeele folosite, învățatrea vorbirii este realizată, în principal în urma meditației verbale, efectuată de educator prin intermediul explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, în asimilarea vorbirii, îndeplinește două funcții principale: Pune în
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
numere întregi ale revistelor literare, va fi tot mai puțin folosit în anii ce vor urma. Dezghețul ideologic este evident și în cazul polemicii din 1965 în problema realismului. De partea noului se situează acum și Georgeta Horodincă, ale cărei gesticulații dogmatice făcuseră să cadă în trecut multe capete (Un criteriu fundamental în problema realismului, 7/1965). Matei Călinescu, despre care aparatul de partid putea să creadă la un moment dat că apără linia oficială, refuză să ia în considerare noțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei neîncrederi În forțele proprii. Este puțin rezistent la eforturi Îndelungate. Puțin comunicativ, Închis În sine, melancolicul are dificultăți de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulația redusă. Explicarea diferențelor temperamentale Ține, În concepția filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), de caracteristicile sistemului nervos central și de raporturile dintre ele: Forța sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos și se exprimă prin rezistența mai mare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și O lacrimă a poetului Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în care se înfruntă eroi infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de cuvinte. Scriitorul se regăsește cu înzestrarea lui firească în digresiunile spirituale, genul care îi convine cel mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și a ororii, a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
instructiveducative pe capitole, teme și lecții, constituie o condiție de cea mai mare importanță. Finalitățile educației au fost redefinite de actualele documente care reglează reforma învățământului. Se sesizează o relativă ruptură între carcasa conceptuală clasică și cea livrată recent în gesticulațiile de politică educațională. Fenomenul nu trebuie să ne sperie, ci trebuie să-l luăm ca atare. În prezentele acte normative nu se mai face referire la scopuri și obiective operaționale. În același timp, nici operarea unor echivalări între aparatul conceptual
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) În vine-ți circuli un sînge superior”) se Întîlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de CÎntare a cîntărilor, dintr-o strofă ca aceasta: În rumenire glasul sporește ca o jimblă urcă de-aici pe scara din sîngele meu scump cînd te primesc cu mierea din pleoape și pe limbă și te Închei sub
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În ecuația imaginii, ilustrînd registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă În modelarea spațiului exterior (În ultimă instanță universul Întreg e văzut ca o imensă scenă) și În aproximarea unor stări de spirit individualizate, În structurarea decorului sau În stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja mult despre culoarea spectaculară a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e Întîi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o Încrezătoare Întîmpinare a lumii prin poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
suita menționată de spații ale spectacolului, atrage, În ultimă instanță atenția asupra caracterului predominant festiv al viziunii lui Voronca. Spațiul său imaginar se definește Într-o covîrșitoare măsură drept spațiu al sărbătorii, În care se conjugă și desfac proteic o gesticulație ritualic-ceremonioasă, o extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrîngeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
iad” și „scene din lume”), în care viziunea alegorică și cu o tentă pamfletară e în fond pesimistă, trădând un spirit mai degrabă sceptic. De altfel, a tradus și maxime ale lui La Rochefoucauld (1855). Stihurile erotice, legate încă de gesticulația neoanacreontică (lacrimi și suspine, „delirul de amor”, durerea despărțirii), au accente meditative care par să vină din elegiile lui Lamartine. A debutat în proză cu un eseu intitulat Moarte („Albina românească”, 1841), poate o traducere, în care dispoziția cogitativă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
Editura tineretului, 1969, p. 19 2 idem, p.25 26 fugi în America. Toate acestea și alte detalii semnificative se reliefează parcurgând pas cu pas Însemnările zilnice, editate de un discipol prea devotat, I. Al. Rădulescu-Pogoneanu. Vladimir Streinu refuză tranșant gesticulația hagiografică, supralicitantă, pe care o detectează la fidelul editor: „Însemnările zilnice au, în cuprinsul lor de adevăr al personalității, o desfășurare cu totul liniară. Dacă am căuta săi născocim omagial cine știe ce complexități de conștiință, transformându-le pe deasupra din accidente morale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de critică literară s-a stins la 26 noiembrie 1970. Cu siguranță că precizarea temporală de la finele evocării - octombrie 1970 - este convențională, ca să nu spunem eronatăă. Reținem această frumoasă frază de încheiere: „Omul avea un cap de veche statuie și gesticulația decisă și demnă a unui tribun. În figura și în răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin.”2 Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, 1973, ediție și prefață de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și grotescului sardonic. Este vorba de lungul, poate prea lungul spectacol de marionete dat spre delectarea Șefului de Post, un rapel hilar al megalomaniei mecanomorfe a Generalului K., robit de mecanismul jucăriei ce-i reprezenta la nesfârșit înfățișarea, dicțiunea și gesticulația de miles gloriosus, de fanfaron al vieții și comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
editorial în 1972, cu placheta Munte. Traduce din poezia chineză și din poeți sovietici. Poezia lui P.T. articulează un proiect ambițios: crearea unui univers coerent, crescut din imaginarul mitologiei autohtone. Acestei voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică amplă, saturată de un imagism abundent, o semantică elaborată, alcătuită din figuri cu valoare simbolică (Muntele, Zoria, Matca, Bradul, Curcubeul, Fluviul, Genunea). Impresia de convențional și artificiu, de construct programatic, când și când de neignorat, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]