856 matches
-
lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui cam necioplite (dar plăcute) amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina primăverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care urma să fie adus de la o tombolă. Numai că dumneata, domnule Rowe, l-ai cîștigat aflînd din greșeală parola. — De la doamna Bellairs? Întrebă Rowe. — În clipa de față sîntem pe urmele ei, zise domnul Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mâna lui Vaughan pe volan. Stătea aplecat peste mine, cu un genunchi pe tabloul de bord, conducând mașina la câțiva centimetri de insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta, dincolo de insula mediană. Tulburat de prezența fizică a lui Vaughan, aplecat peste mine, am apucat din nou volanul și-am îndreptat mașina înapoi pe banda de mare viteză. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seama că, de fapt, zăriseră printre copaci un pui de căprioară căruia îi curgea sânge din nas și se duseseră după el să-l panseze, să-i ia tensiunea, să-l doftoricească. Ursul se opri în fața mea și începu să gesticuleze cu labele-i uriașe, urlând la mine: - Cum îți permiți tu, bă nenorocitule, să te piși pe copacul ăsta!? E pădurea lu’ mă-ta, bă!? M-ai văzut pe mine pișându-mă în patul tău, fiți-ar dracii să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
citesc nimic... Se poate? Cum ar reacționa oare dacă i-aș turna un borcan cu miere-n cap și-aș presăra fulgi? Uite-așa, dacă te-ai duce lângă ființa asta negricioasă, cu umeri ascuțiți și bot de știucă, care gesticulează isteric, și i-ai aprinde un ghemotoc de cârpe în față? Și, totuși, are ceva fascinant: n-am mai văzut pe nimeni până acum care să dea în același timp din toate membrele, ca girafele alea de lemn și sforicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu nu știi... Termin-o, Dane! strigă fata. Ce să știu? Că nu există Moș Crăciun. Luana încremeni. Dacă asta e o glumă, să știi că e una tare proastă. Dan continua să râdă. Porni să se plimbe prin cameră, gesticulând. Nu glumesc, Luana. Nu există Moș Crăciun. Este, într-adevăr, sărbătoarea Crăciunului, nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, lumea merge la biserică dar Moș Crăciun, el, bătrânul îmbrăcat în haină roșie și cu barbă mare, albă, nu există! Sub hainele frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răspundă. Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate în bluzițe cu gulerașe de dantelă, elegante și finuțe, că ți-e milă să le atingi. Discuția cu ele e o plăcere, n-ai să vezi, una, să strige ori să gesticuleze disperată în toate direcțiile. Timișorencele nu dansează, plutesc în ritmul muzicii ca niște balerine. Timișorencele nu plâng, se smiorcăie... Remarca Luanei fu, iarăși, ignorată și fata, mustind de nervi, se abținu cu greu să nu sară la beregata băiatului. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o grădină botanică în zi de expoziție. Directorul îi chemă pe soții Noia la el. În timp ce șefa registraturii gesticula bezmetic și arunca, din gura aurită, stropi în toate direcțiile, Daniel Liga nu știa încotro să fugă și să scape de balamucul pe care-l crezuse de domeniul trecutului. Încercă s-o oprească dar madam Cordel era de nestăvilit. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a apucat să facă la repezeală ordine pe birou. — Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să spun asta. Nu-mi dau seama de ce sunt atât de morocănoasă În ultimul timp. Totul mă nemulțumește! — Ce te nemulțumește? Margaret ridică brațele gesticulând spre stradă, apoi dădu din umeri, oftând. — Totul, Înțelegi?! Din afirmă din cap. Cred că da. Margaret s-a Întors cu spatele și a privit pe fereastră Întin derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Își imaginase. A trecut un câine, iar el a observat că avea ceva Încarnat În pulpă, o schijă din care nu se mai vedea decât vârful, restul fusese acoperit de piele. Peste toate astea, Din dăduse din gură fără ncetare, gesticulând ca să-și Întărească spusele, din ce În ce mai nervos, cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia străzii. Fusese Întruna În starea asta de agitație, Încă de când venise În zori acasă la Margaret care, după spusele lui, Îl sunase să-l roage
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi fost cauza suferințelor Indoneziei. L-ai auzit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Trebuie că pentru străini era teribil. — Da, a zis ea, uneori e complicat. Își imagina scena căreia trebuia să-i facă față când avea să-și anunțe nereușita. O să ajungă acasă și o să-l găsească pe Mick Într-un fotoliu, gesticulând, iar pe Bill plimbându-se de colo colo prin salon, cu ochii În podea. Aveau să o observe cum traversează curtea și cum intră pe ușă. Avea să se simtă ca un copil În clipa mărtu risirii unei pozne sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș și am citit cu glas tare, pentru mine: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-a zis deloc ba. S-au întâlnit în oraș și și-au dat mâna. El a crezut din nou că recunoaște pielea unei femei care este gospodină, nu se compara cu mâna Sidoniei, alungită, molatică, făcută numai pentru a gesticula semnificativ, oricare alt efort fiind cu dificultate suportat. Ea a văzut în el un bărbat cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu va avea chelie, dar, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare. Șam se apucă să gesticuleze indignat. — Sfinte Sisoe! De ce nu ne-ai spus de atunci? — Am socotit că-i mai bine așa. M-am gandit c-o să rămâneți amândoi alături de mine, că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl, o să salvăm trioul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aceea poate, mereu amânat. Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
posibil datorită unei adunături de rame de lemn înalte. Fiecare susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]