1,094 matches
-
printr‑o atitudine constantă de valorizare își poate construi o stimă de sine favorabilă, cu efecte majore în procesul adaptării și integrării școlare. Un aspect particular îl întâlnim la cei cu deficiențe de auz sever care comunică prin limbajul mimico‑gestual, ceea ce îi face să‑și construiască grupul/cercul lor, diferit de al celorlalți cu care nu pot comunica și care, prin atitudinea și comportamentul lor, ajung să îi evite constant și să le inducă sentimentul de inferioritate și marginalizare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe grade de handicap se vor lua în considerare, în plus față de evaluarea psihosocială, următoarele aspecte: - implicațiile asupra realizării posturii ortostatice, mersului, variantelor posturale - în cazul afectării coloanei vertebrale și membrelor pelvine (inferioare); - implicații asupra gestualității de prehensiune, amplitudinii deplasărilor gestuale, posibilității realizării gesturilor fine și precise - în afecțiunile membrelor toracale (superioare); - caracterul evolutiv sau regresiv al afecțiunii; - posibilitățile terapeutice, inclusiv ortezare și protezare; - asocieri cu afecțiuni musculare, neurologice, somatice; - asocieri cu tulburări circulatorii loco‑regionale; - prezența unor procese supurative acute
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Pentru afecțiunile locomotorii osteoarticulare, încadrarea în grade de handicap se face după următoarele aspecte: - deficiența funcțională medie - reducerea posibilității de realizare și menținere a ortostatismului, mersului, prin poziții vicioase ale trunchiului și membrelor, prin limitarea variantelor posturale sau a deplasărilor gestuale; - deficiența funcțională accentuată - reducerea semnificativă sau pierderea posibilităților de realizare și menținere a ortostatismului, mersului, a gestualității de prehensiune la un membru, asociată cu reducerea acestor posibilități la membrul controlateral, prin caracterul evolutiv al afecțiunii ori complicații sau asocieri morbide
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fonație, respirație; - glicogenoze (de exemplu, tip II - boala Pompe). Pentru asimilare pe grade de handicap se evaluează: - implicațiile lor asupra realizării posturii ortostatice, mersului, variantelor posturale; - afectarea coloanei vertebrale și membrelor pelvine; - implicațiile asupra gestualității de prehensiune, asupra amplitudinii deplasărilor gestuale, posibilității realizării gesturilor fine și precise în afecțiunile membrelor superioare; - caracterul evolutiv sau regresiv al afecțiunii; - posibilitățile terapeutice, inclusiv ortezare și protezare; - asocieri cu afecțiuni neurologice, osteoarticulare sau somatice; - prezența tulburărilor circulatorii loco‑regionale; - prezența sau absența fenomenelor sfincteriene; - prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
evident vizual-motrică. Treapta senzorială a cunoașterii (senzații și percepții) poartă pecetea limbajului mimico-gestual și a imaginilor generalizate, adică a reprezentărilor pe plan operațional. - dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive și de particularitățile limbajului mimico‑gestual, lipsit de nuanțe și cu o topică simplistă, generatoare de confuzii în înțelegerea mesajului; primul sistem de semnalizare (senzorio‑perceptiv) este influențat de specificul limbajului mimico‑gestual și al reprezentărilor generalizate pe baza achizițiilor senzoriale și senzorial‑motrice (în special
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive și de particularitățile limbajului mimico‑gestual, lipsit de nuanțe și cu o topică simplistă, generatoare de confuzii în înțelegerea mesajului; primul sistem de semnalizare (senzorio‑perceptiv) este influențat de specificul limbajului mimico‑gestual și al reprezentărilor generalizate pe baza achizițiilor senzoriale și senzorial‑motrice (în special vizual‑motrice), instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste înaintate, condiționând astfel caracterul concret al gândirii sale; gândirea surzilor nedemutizați operează în special cu simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
implanții cohleari). Formele de comunicare întâlnite în procesul educațional al copiilor cu deficiențe de auz sunt: a) comunicare verbală - orală și scrisă: - are la bază un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale; - labiolectura - suport important în înțelegere; b) comunicare mimico‑gestuală - este cea mai la îndemână formă de comunicare, de multe ori folosită într‑o manieră stereotipică și de auzitori; Limbajul mimico-gestual poate fi definit ca o formă specifică de comunicare interumană, prin intermediul unui sistem de gesturi asociate cu reacții mimice
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Limbajul mimico-gestual poate fi definit ca o formă specifică de comunicare interumană, prin intermediul unui sistem de gesturi asociate cu reacții mimice și pantomimice, folosite între parteneri și recepționate cu ajutorul văzului. Din unele cercetări rezultă că stadiile de achiziție ale limbajului gestual sunt aproximativ aceleași ca și stadiile achiziției limbajului oral. Prin urmare, copilul surd își dezvoltă limbajul gestual în același mod și în aceeași perioadă optimă de timp în care copilul auzitor își dezvoltă limbajul verbal. Desigur, condiția esențială a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
asociate cu reacții mimice și pantomimice, folosite între parteneri și recepționate cu ajutorul văzului. Din unele cercetări rezultă că stadiile de achiziție ale limbajului gestual sunt aproximativ aceleași ca și stadiile achiziției limbajului oral. Prin urmare, copilul surd își dezvoltă limbajul gestual în același mod și în aceeași perioadă optimă de timp în care copilul auzitor își dezvoltă limbajul verbal. Desigur, condiția esențială a acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un instrument adecvat. Deoarece până în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
limbajului verbal cu copilul surd, acesta este în pericol să dobândească un retard socio-cultural și intelectual, dacă cei din jurul său (părinți, aparținători, rude apropiate etc.) nu folosesc un mijloc de comunicare cu el, iar mijlocul cel mai util este limbajul gestual. Se recomandă, deci, ca părinții auzitori să adopte modalitatea de comunicare gestuală cu copiii lor surzi, cel puțin în primii ani de viață, pentru a-i scoate din izolarea comunicativă în care trăiesc. Refuzând această soluție, mai ales din dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
retard socio-cultural și intelectual, dacă cei din jurul său (părinți, aparținători, rude apropiate etc.) nu folosesc un mijloc de comunicare cu el, iar mijlocul cel mai util este limbajul gestual. Se recomandă, deci, ca părinții auzitori să adopte modalitatea de comunicare gestuală cu copiii lor surzi, cel puțin în primii ani de viață, pentru a-i scoate din izolarea comunicativă în care trăiesc. Refuzând această soluție, mai ales din dorința de a nu scoate în evidență că au un copil surd, acești
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
soluție, mai ales din dorința de a nu scoate în evidență că au un copil surd, acești părinți pot să antreneze la copilul lor carențe mult mai grave decât însăși surditatea. Cele mai multe cercetări comparative au evidențiat mai ales insuficiențele limbajului gestual, omițând tocmai faptul esențial că ambele forme de limbaj s-au dezvoltat în direcții diferite, iar limbajul gestual are numeroase caracteristici vizuale, el se adresează ochiului nu urechii. O analiză comparativă între cele două forme de limbaj conduce la următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pot să antreneze la copilul lor carențe mult mai grave decât însăși surditatea. Cele mai multe cercetări comparative au evidențiat mai ales insuficiențele limbajului gestual, omițând tocmai faptul esențial că ambele forme de limbaj s-au dezvoltat în direcții diferite, iar limbajul gestual are numeroase caracteristici vizuale, el se adresează ochiului nu urechii. O analiză comparativă între cele două forme de limbaj conduce la următoarele observații: limbajul verbal are un înalt grad de convenționalitate față de conținutul realității pe care îl denumește, gestul, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în consecință, gesticulația are o mai mare libertate de exprimare, fiind mai puțin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată; în condiții nefavorabile comunicării vizuale (timp de noapte, emițătorul aflat la distanță mare sau în contralumină), nu se poate realiza dialogul gestual, în timp ce comunicarea verbală se poate desfășura nestingherită; același volum de informație poate fi vehiculat în aproximativ același volum de timp conversațional, cu ambele forme de limbaj. Totuși execuția gesturilor necesită, în medie, mai mult timp decât în cazul emiterii verbale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
din contextul în care sunt utilizate. Până la intrarea copilului surd într-o unitate de instruire prevăzută cu personal calificat pentru recuperarea complexă a auzului și limbajului în perspectiva integrării sociale și profesionale, copilul surd are nevoie de comunicare prin limbaj gestual. Acesta, folosit in mod rațional, permite copilului să cunoască mediul înconjurător și, în același timp, să-și exprime dorințe, gânduri, opinii. Mai târziu, aceste achiziții gestuale vor contribui la fertilizarea învățării limbajului oral. Mai mult, fiind familiarizați cu deficiența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în perspectiva integrării sociale și profesionale, copilul surd are nevoie de comunicare prin limbaj gestual. Acesta, folosit in mod rațional, permite copilului să cunoască mediul înconjurător și, în același timp, să-și exprime dorințe, gânduri, opinii. Mai târziu, aceste achiziții gestuale vor contribui la fertilizarea învățării limbajului oral. Mai mult, fiind familiarizați cu deficiența lor, acești copii vor accepta de timpuriu și vor pune mai puține probleme de adaptare și integrare socială, vor avea deprinderi superioare de scriere și de citire
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
forme de surditate. c) comunicare cu ajutorul dactilemelor - are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal și respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce privește topica formulării mesajului; d) comunicarea bilingvă - presupune combinarea între: - comunicarea verbală + comunicarea mimico‑gestuală; - comunicarea verbală + comunicarea cu dactileme; e) comunicare totală - folosirea tuturor tipurilor de comunicare în ideea de a se completa reciproc și de a ajuta la corecta înțelegere a mesajului. Observații • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și inteligibilă). Există o relație strânsă între limbajul oral și limbajul semnelor, de evoluția căruia depinde funcționalitatea dezvoltării comunicării și integrării subiectului în societatea auzitorilor. Limbajul semnelor îi lipsesc pe cei cu anacuzie de posibilitatea inserției sociale. Prin învățarea limbajului gestual de timpuriu, se tinde spre trecerea directă de la limbajul semnelor la scriere, fără a se utiliza, ca bază de învățare, vorbirea orală. Unii specialiști sunt de părere că bilingvismul pragmatic al limbajului semnelor și al celui oral (cuvântul) trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ține loc de propoziție; - folosirea incompletă a propozițiilor (înșiruire de cuvinte care au o anumită logică, dar fără a respecta regulile gramaticale cu privire la sintaxă); - greșeli de topică - așezarea cuvintelor în propoziție este influențată în numeroase situații de topica limbajului mimico‑gestual; - dezacorduri frecvente între părțile de propoziție sau părțile de vorbire (dezacorduri între subiect și predicat, substantiv și adjectiv, verb și complement etc.); - absența sau folosirea incorectă a prepozițiilor și conjuncțiilor; - utilizarea incorectă a desinențelor, respectiv a sufixelor și prefixelor; - predispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
interpretarea informației, alegerea și execuția reacției de răspuns, înregistrarea și evaluarea efectului adaptabil prin intermediul feedback‑ului. comportament adaptiv - gradul în care un individ atinge standardele independenței personale și responsabilității sociale în raport cu vârsta și normele grupului social de care aparține. comunicare gestuală - sistem de comunicare utilizat de persoanele cu deficiențe profunde de auz prin care cuvintele și noțiunile se exprimă sub formă de semne, mișcări ale mâinilor și gesturi, traducând un concept, o idee sau un ansamblu mai complex de idei. conduita
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
metoda Frenkel, metoda Tardieu. 1. Canalul motor este mai slab reprezentat în procesele de recepție și organizare, în timp ce în procesele de expresie canalul motor este dominant, mai ales în ceea ce privește motricitatea fonoarticulatorie, facială, oculară, manuală (cu relevanță mare în actul scrierii), gestuală și posturală. 1. E. Ross afirmă că „emisfera stângă este responsabilă de ce anume spunem, iar cea dreaptă, de cum anume spunem acel ceva; cu alte cuvinte, la stânga fondul, la dreapta forma” (apud G. Racle, 1983, p. 30). 1. În ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dispun de semne de recunoaștere pentru a se adresa în mod diferit fraților și profanilor. Sfântul Epifanie susține că ei se pipăie atunci când se întâlnesc și își strâng mâinile ca să se asigure că interlocutorul e un inițiat. După această comunicare gestuală, discursul este eliberat ca și practica, de altfel, pentru că după aceea încep banchetele - agapele masonice - urmate de manifestări ale sexualităților generalizate în întuneric. Din câte mi se pare, prin aceasta se deosebesc adepții Marelui Orient de cei ai Marii Loje
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ritter citați de Raeder și Weineck. Cea de a doua, în schimb, se dezvoltă mai mult în cadrul disciplinei pe care sportivul o practică în mod constant. Ea se caracterizează, după Ozolin (citat de Weineck), prin posibilitatea de a varia combinațiile gestuale ale tehnicilor disciplinei sportive. Pentru capacitatea analizată de noi, în prezenta lucrare, Cârstea, Gh.prezintă următoarele forme de manifestare, ale coordonării: coordonare generală pe care o consideră ca fiind “necesară efectuării tuturor actelor și acțiunilor motrice de către oameni”; coordonare specifică
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
de mare valoare dezvoltarea lor ulterioară este posibilă numai în virtutea unor forme de mișcare și deprinderi specifice” și, am adăuga noi, mereu variabile. Weineck, J., evidențiază existența unor metode de învățare pentru dezvoltarea capacității de coordonare: a) “metode permițând reprezentarea gestuală”, care ocupă, după autor, un loc prioritar la începutul antrenamentului. În funcție de vârstă, de capacitatea intelectuală, două metode s-au arătat eficiente: “metoda de informație vizuală, care se potrivește sportivului începător, căci reprezentarea derulării gestului este esențială pentru el ca mecanism
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
din limbaj mimico-gesticular În limbaj verbal, dar această trecere se realizează În anumite faze sau etape ale dezvoltării limbajului exterior care la rândul ei depinde de o serie de factori obiectivi și subiectivi. Concret etapele de trecere de la limbaj mimico gestual la limbaj verbal, etape care coincid cu formarea deprinderilor și competențelor specifice, pot fi urmărite studiind evoluția narațiunii (povestirii) la deficientul de auz În curs de demutizare. În cursul evoluției sale, la deficientul de auz În curs de demutizare narațiunea
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]