416 matches
-
putea fi orașul. Tot trăgând de sfoară, la un moment dat motorul a pornit. Și când l-am cuplat la marș s-a schimbat iarăși direcția motorului. Mergeam în necunoscut. La un moment dat am zărit iar luminile ca niște ghemotoace galbene. Înseamnă ca ne întorceam spre mal, așa că am întors să încercam să le ținem mereu în pupa, astfel să ne îndreptăm spre larg. Motorul torcea frumos. Parcă nici nu existase incidentul care ne-a dezorientat de nu mai știam
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
să o mărească și mai ales să o ancoreze continuu cu „odgoane” de puncte de sprijin. Odată o legătură ruptă trebuie refăcută alta. Atunci când prea multe legături se rup deodată, pânza dispare; ori este împrăștiată de vânt, ori devine un ghemotoc minuscul, inutil. * Referință Bibliografică: XXVIII. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2196, Anul VII, 04 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
putea fi orașul. Tot trăgând de sfoară, la un moment dat motorul a pornit. Și când l-am cuplat la marș s-a schimbat iarăși direcția motorului. Mergeam în necunoscut. La un moment dat am zărit iar luminile ca niște ghemotoace galbene. Înseamnă ca ne întorceam spre mal, așa că am întors să încercam să le ținem mereu în pupa, astfel să ne îndreptăm spre larg. Motorul torcea frumos. Parcă nici nu existase incidentul care ne-a dezorientat de nu mai știam
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
Sebastian Costin. Nu a venit nici unul la festin. Doamna Jerome este chiar doamna Jerome? Poate că nu a fost niciodată căsătorită. Are o pisică, este chiar o pisică. Desface scrisorile și le rupe începutul. Fragmentul rămas nu este decât un ghemotoc în căușul palmei. Fotoliu negru, mamrmură neagră, nailon negru, blana neagră a pisicii, pianul negru. Fotografii în alb negru. Cum să nu te gândești la moarte.? Dar poemul este bun, nu sunt pufuri, duhuri, aripi, lacrimi, vase, brațe, pisica mârâie
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
și „rupătorii de țurloaie” când aceștia erau „poftiți” tacticos să „se lepede de miuță”, să poftească repejor și să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreații” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri, învelite toate în „anvelopa” mirifică a unei „băști cu paratrăznet” (ce se asemuia cu o râmnită „mingie cu șiret”), furată de la cine știe ce șea de bicicletă „Tohanu”, răzimată de lucrători întârziați seară de
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
putea fi orașul. Tot trăgând de sfoară, la un moment dat motorul a pornit. Și când l-am cuplat la marș s-a schimbat iarăși direcția motorului. Mergeam în necunoscut. La un moment dat am zărit iar luminile ca niște ghemotoace galbene. Înseamnă ca ne întorceam spre mal, așa că am întors să încercam să le ținem mereu în pupa, astfel să ne îndreptăm spre larg. Motorul torcea frumos. Parcă nici nu existase incidentul care ne-a dezorientat de nu mai știam
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
zi de primăvară când ne-am cunoscut ziua noastră a femeii, cândva, mai demult. Mă dusesem hotărâtă să o înfiez și-am văzut-o cum se-nvârte ca un titirez. Mică, albă, delicată, ca un fulg de nea, un mic ghemotoc de blană spre minge sărea. Nu avea mustăți, sprâncene, că și le arsese ochii - doua albăstrele chiar atunci culese. Roze purta în urechi, roz era și nasul, blana albă de hermină, sprinten avea pasul. Coada-i flutura semeață ca și
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
scări și o scoase din casă. Revenindu-și în cele din urmă din șoc, Theo se repezi după ea: - Ce faci? E goală! Va îngheța! Diana se întoarse ca un robot. Era singura care nu țipa. Îl privi rece, înghitind ghemotoace furia care-i clocotea în vene. Iubirea pentru el fu înlocuită într-o clipă de o mare roșie de furie șuierătoare. - În acest moment mă abțin cu greu să nu vă spintec pe amândoi! Glasul îi sună înghețat, aspru și
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
-l prelucreze în miere. Un cărăbuș urca sprinten pe un fir de păpădie, iar o buburuză stătea tolănită la soare pe o frunză de lăptucă. Soarele se unduia pe bolta senină și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
curios, ursul. - Cum să nu! Ba chiar răspunsul său mi s-a părut nițel obraznic! prinse curaj mititelul. Ursul se arăta din ce în ce mai interesat: - Cum așa? - Vajnicul țepos se pare că nu se teme de Măria Ta, stăpâne! Ursul mormăi indignat: - Ghemotoc fără minte! Iepurele părea să-și recapete firea tot mai mult: - Eu cred că are dreptate! - Cum îndrăznești tu oare să-mi vorbești astfel? nu-i veni să-și creadă urechilor ursul. - Măria Ta, nu știi tu oare ce țepi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Mențiune - Ion Marinescu-Puiu Noapte de iarnă - disperate aleargă stele pe drumuri Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Gară în noapte vine trenul cu vise urcați-vă-n el! Mențiune - Virginia Popescu noapte senină - pe cer Lira îngână muzici de sfere Mențiune - Victoria Chitoveanu Ghemotoc de om alergând printre nămeți - vine Moș Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine pe-o gură de... canal Locul II
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
doua oară în seara aceea chipiul s-a rostogolit în praf, de data aceasta fără sorți de a mai scăpa nevătămat, pentru că individul, mai furios decât taurul pe capa unui toreador, l-a călcat în picioare, transformându-l într-un ghemotoc inform de cârpe și carton. Bineînțeles, nu mi-am ținut gura. Până să ajungem acasă, la internat adică, doi sau trei de pe lângă mine erau deja la curent cu dedesubturile ciudatei întâmplări: cu o diabolică nerăbdare abia așteptam ca și lui
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
cafea care întoarsă pentru ghicit își va lăsa zațul să se scurgă după niște principii pe care le vom înțelege la fel de puțin. În prima săptămână de viață, când cele două celule contopite încep să se dividă, suntem un fel de ghemotoc celular (zigotul) care plutește nelegat de nimic prin acea trompa care duce în uter, unde e ipotetic așteptat în fiecare lună, în a doua partea a ciclului. E o perioadă ciudată și unică de “independența” a fiinitei umane, în care
CÂTEVA NOŢIUNI DE BAZĂ DESPRE VENIREA PE LUME de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355367_a_356696]
-
mai bine, au găsit alte găști și partide.... Și n-a mai fost nimeni în stare să pună piciorul în prag, așa că lecția de demnitate am primit-o chiar de la Leo pe care eu l-am crescut de când era un ghemotoc pufos, așa cum îi crescusem și pe înaintașii lui. L-am crescut și l-am învățat multe când a fost să înființeze ei, statul lor, al câinilor liberi care fugeau de aici pentru că politicienii care, în primii ani se lăudau cu
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
a condus spre aceasta; Leo pe care eu l-am format, așa cum îl formasem și pe bunicul său. N-aș fi crezut că va ajunge la o gândire atât de înțeleaptă atunci când l-am luat în brațe ca un mic ghemotoc pufos ce scâncea... N-aș fi crezut că acel cățeluș docil va deveni marele gânditor care va continua compromisele mele aspirații. Învățăcelulul meu, cățelandrul deștept crescut și educat de mine în sensul celor mai frumoase aspirații democratice, devenise câinele rasat
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
țest să plece la plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la tata,na! până a tăcut...și așa mi-am pus în gând să-l termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câlți în mămăligă să se ducă dracului... -Tu ești nebun! Te prinde ăsta și te spânzură de limbă... -Îl bag în aia mă-sii! Până n-oi pune mâna pe Prințesă nu mă las, ori eu cu Prințesa în
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
el Când cuminte stă în iarbă Și de tine-și râde-n barbă. Cearta poți să o începi Poftă de-ai să te înțepi. Ham, ham,ham, văd păgubaș Că ești gata să te lași. De frică bietul se face Ghemotoc micuț, de ace ! Fii prietenos, vezi bine , Că-i și el micuț ca tine! Cu simpaticul arici De-o veni mai des pe-aici Vom lăsa cearta în urmă Și ne-om juca împreună. Poate-o învăța șotron Sau să
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
mai treacă ceva apă pe Dunăre și pe Dâmbovița noastră, să curgă apă din belșug pe albiile lor și a multor ape curgătoare, ba chiar și de pe toate mările și oceanele Pământului pentru a născoci noi lucruri de acest fel... Ghemotocul de om se așeză cât mai bine între perne, își lipise ursulețul de pluș de corpșorul plăpând și acoperit de pijamaua moale și înflorată, își puse mânuța dreaptă la rădăcina urechiușii parcă pentru a sta să prindă și mai bine
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
A doua zi, dimineața, Eliza, mezina familiei, se trezi mult mai devreme ca de obicei. Toată noaptea visase la puiul de căprioară. De cum deschisese ochii, s-a și dus la el, să vadă cum o mai duce. Puiul, care dormea ghemotoc, ridică un pic căpușorul și o privi drept în ochi. Avea o lumină în ochi întunecată, limpede, blândă, ca de copil. Lumina ochilor Elizei îi răspunse cu aceiași căldură. Asta îl liniști. Fata pusese mâna pe căpușorul vătuiului. Instinctiv, acesta
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
să-i aducă niște otavă din podul grajdului. Puiul s-a mai înviorat, a început să ronțăie din otavă. Apoi a început să moțăie, s-a dus într-un colț de cameră și s-a culcat pe podea, făcându-se ghemotoc. - Hai să-l acoperim cu o blăniță! zise Eliza, preocupată total de puiul oaspete din casa lor. Târziu de tot, cei ai casei s-au culcat, dar încă erau cu gândul la vătuiul care dormea, suspinând ușor, în colțul ales
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
din strânsoarea chingilor de ger, bieții copaci își dezmorțiră trunchiurile, își îmfipseră rădăcinile mai adânc, să sugă seva dătătoare de viață, apoi își înălțară crengile cât mai sus, să fie sărutate de raze. Unii, mai curajoși, își prinseră pe crengi ghemotoace de muguri gingași, care sclipeau sub sărutul razelor. Jerbelede raze sclipitoare răspândite de soldații lui Soare-Împărat, uralele și cântecele lor, au trezit din amorțeală toate vietățile pădurii: -Mor, mor! Cine m-a trezit din soomn? A mormăit ursul slăbănog, ieșind
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
mi-e prieten bun. Iute ne-aruncăm în iarbă, La izvor vine o barză Și cum tremură săracul Sub bască ascund brotacul. Acum sigur că-nțelege Că-i sunt prieten de nădejde. Barza clănțăne din cioc Mona-n iarbă-i ghemotoc. Referință Bibliografică: Vreau și eu o bicicletă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VREAU ŞI EU O BICICLETĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357268_a_358597]
-
liniștea mi-a fost întreruptă de cei trei copii năzdrăvani cu care Dumnezeu mi-a binecuvântat viața. ─Mamă! Mamă!... Uite ce am găsit! Mirată, am privit la Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
o cumpăr de la magazin, din puținii bani ce îi mai aveam. Așa gândeam atunci, constrânsă de lipsurile și necazurile ce s-au abătut pe capul meu odată cu mult râvnita libertate. Totuși, în timpul acela scurt în care îi „certam” eu, ochișorii ghemotocului mă înmuiară repede, făcându-mă să conchid blând, până la urmă: Pentru moment rămâne aici, dar vă rog să-l duceți mâine, acolo unde l-ați găsit, căci un așa cățel nu cred că poate fi părăsit de cineva. Se vedea
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]