601 matches
-
balegă împuțită. Dar cum era posibil? Doar scăpaseră de miros, de transportul de vite, îl lăsaseră mult în urmă, cu siguranță. Un strănut. Helene s-a întors. Sub trunchi, în groapa săpată de rădăcinile care arătau acum spre cer, stătea ghemuit un om. Helene a deschis gura, dar n-a putut țipa. Sperietura a fost atât de mare, că nici un sunet nu i-a părăsit gâtlejul. Omul se lăsase în jos, pe spinarea lui încovoiată erau crengi, capul nu i se
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
cu răbdare în memoria propriului corp, ca existență autonomă, nelegate de amintiri de factură psihologică. Subiectul piesei era doar tensiunea dintre mușchi, oase și încheieturi. Toate porțiunile corpului ei apăreau, pe rând, în poziții neașteptate, neînchipuite anterior de vreun spectator. Ghemuită sau cu toate părțile corpului larg desfășurate, cu torsul unduit sau frângând liniile membrelor, unele poziții ale Saskiei Hölbling conturau un desen neuman, care trimitea cu gândul la sculpturi de Henry Moore, în timp ce altele sugerau mișcarea unor târâtoare. Nu exista
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
-mă de mînă ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
nor de perdele părînd idealuri un rug ce nu poate să ardă închis scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur prin contururi vegetale și ceasuri de hiacint helicoptre de heliu lăcuste de thaliu pisoiul unei raze ghemuit în contemplare absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fără toarte fulgerul a venit
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
sunt încă în toate mințile. Bine măcar că nu va afla aproape nimeni despre toate astea. Și sunt foarte sigur că nici mierlele, nici brândușile. Ghemul Mi-au spus, ani de-a rândul, că somnul cel mai odihnitor e în poziție ghemuită ca a fătului din pântecul de odinioară, - mi-au arătat, ca să mă convingă, desene, planșe, fotografii cu schelete din antice morminte. Am văzut într-o zi și un ghem, - te desfaci simplu, te-aduni la loc, te-aduni, te desfaci
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MESAJ PENTRU EMINESCU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Moldova nu se termină aici Moldova nu se termină acum Prutu-i ghemuit ca un arici Prutul fi-va lovitura de tun Moldova nu se termina acum și nici nu se termină vreodată moldovenii au cerul în drum Moldova-i cea mai dulce fată Ea nici nu se termină vreodată Prutu-i ghemuit ca
MESAJ PENTRU EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384847_a_386176]
-
Prutu-i ghemuit ca un arici Prutul fi-va lovitura de tun Moldova nu se termina acum și nici nu se termină vreodată moldovenii au cerul în drum Moldova-i cea mai dulce fată Ea nici nu se termină vreodată Prutu-i ghemuit ca un arici mai dulce-i soarta blestemată Moldova nu se termină aici Moldova nu se termină acum ne vedem de soartă și drum Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: MESAJ PENTRU EMINESCU / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MESAJ PENTRU EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384847_a_386176]
-
noaptea te așteptam la poartă știind că vii dar nu știam că nu rămâi spre a fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
Mă ia în brațe vântul jucăuș, În horă printre nori apoi mă-mpinge, Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur un fulg în palmele căuș. Cu el alerg înspre iatacu-n care, Mi te așezi în brațe, ghemuită. Ca pe-un odor depun apoi, ispită, Cristal în păr, pe buze sărutare. Tu nu te zbați, nici nu vrei să te smulgi Și doar te simt la pieptul meu ușoară, Să-mi crească bucuria, vântul zboară, S-aducă năzdrăvanul
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]
-
26 decembrie 2016. Surâs de lună între munți, Contur ca o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă patimi, Apoi în mine toate
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
poezii ... Citește mai mult Surâs de lună între munți,Contur ca o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă patimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechită A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuită Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuită. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri ... Citește mai mult Am auzit că bolta-i mai aproape,Am auzit că muntele-i pustiu,Am auzit că podul peste apeS-a sfărâmat sub pasul tău târziuși muntele
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri ... XXVII. PE CINE-NTREB DE DUMNEZEU?, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Cu liniștea mă prind de timpul rece, Cu lipsa ta
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Când mergi în negru, braț la braț, Privește moartea cu nesaț, Atinge-i poala, tremurând, Apoi transformă-te în vânt. Când mergi pe drumuri, răzvrătit De-atâta suflet ghemuit, Coboară-ți vocea în balast, Fii pentru moarte un contrast, Oprește lumea-n gândul tău, Oprește binele din rău, Așază totul în păduri, Să crească-n ochi de cerbi și muri. Aseară n-a mai fost la fel... Dormea cu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
poartă către Rai. Știu că îți pare-a fi nedrept, ... Citește mai mult Când mergi în negru, braț la braț,Privește moartea cu nesaț,Atinge-i poala, tremurând,Apoi transformă-te în vânt.Când mergi pe drumuri, răzvrătitDe-atâta suflet ghemuit,Coboară-ți vocea în balast,Fii pentru moarte un contrast,Oprește lumea-n gândul tău,Oprește binele din rău,Așază totul în păduri,Să crească-n ochi de cerbi și muri.Aseară n-a mai fost la fel...Dormea cu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
insinuau trupul Antiliei și masca lui Ambrogio. Și răul i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit, care Încerca să Îl rețină cu un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca pentru a-și acoperi cine știe ce desfigurare imundă. Un bănuț, și o să-ți dezvălui soarta dumitale! — Ce? Iarăși? Dante Îl Îndepărtă cu piciorul, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît În forme logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni nu va mai deschide subiectul. Dar, Doamne, abia i-au luat corpul de acolo acum câteva ore! L-am văzut! Știam că dacă rămân acasă, mâine-dimineață când m-aș uita pe fereastră, aș vedea-o zăcând acolo, sub copaci, ghemuită, moartă. Nu aveam ce să spun. Am deschis ușa fără să scot un cuvânt; Tom s-a ridicat și m-a urmat înăuntru. Am mers, în tăcere, până la frigider, am scos votca, am pescuit două pahare mari din chiuvetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dinspre negura aceea. Pielea i se făcu de găină, în timp ce puținul păr pe care îl avea pe ceafă i se zbârli pe loc. Spaima îl copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă Dante, care se refugiase Înapoia unei căruțe, spre un bătrân ce ședea ghemuit, strângându-și capul Între mâini. Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele. N-aveam nevoie de mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spus mai înainte. Astfel, trăiești în două stări de agregare, în două stadii diferite, care alternează permanent și ambele reprezintă fericirea. Apa e în stare de agregare lichidă, iar Rainer în stare de agregare semisolidă. Prost dispusă, soră‑sa stă ghemuită la picioarele lui și nu spune nimic, nu întreabă nimic, doar decide în liniștea mormântală din sufletul ei să nu mai meargă prea curând la bazinul de înot, fiindcă nu apa e elementul ei, ci mai degrabă undele tonurilor muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se afla nu ar fi putut deveni un masochist. E ușor să fii masochist, să renunți la Îmbrăcăminte, la libertatea de mișcare, la numele tău, la semnificația lucrurilor, să te comporți ca un bebeluș ori ca un sclav. Bărbatul stătea ghemuit, cu genunchii la gură, pe canapeaua În stil victorian din apartamentul Ambasador al hotelului Plaza, inundat de primele raze ale soarelui de dimineață. Era Într-o stare de tensiune extremă. Depășise cu mult doza maximă, ajungând Într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
această beznă? Orice beznă are o cauză.Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele fantome ale trecutului.Eram cu toții la fel,neiertători, Orgolioși peste măsură, iar poezia plângea undeva, într-un colț, ghemuită, să n-o încaseze și ea. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Ultima bătălie / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1084, Anul III, 19 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ULTIMA BĂTĂLIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363459_a_364788]
-
Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-12-04 | |Suflet trezitAm atins cândva dragosteadar a zburat cu inima mea...acum stau zgribulitîntr-un colț de suflet...Aștept din nou chemarea tace-a rătăcit cu inima mea...spre altă stea...uitarea... s-a ghemuita încolțit în sufletul meuce-a adormit...În vis am simțit lumina taiubita mea cum ai revenitaveai un dar neprețuit...inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit...lumina din inima taa încălzit...sufletul meu amorțitce a
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]