163 matches
-
Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii celei de a patra zile, și-a chemat astrologii și i-a întrebat cum stă cu crugul vremii; dacă conjuncția constelațiilor îi este favorabilă. A jurat pe Coran cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur. Apoi, mânios foarte, a poruncit beilor, pașalelor, căpeteniilor, le-a poruncit, sub cumplită pedeapsă, degrabă să purceadă la tocmirea oștirii, cea mai teribilă oștire ce s-a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în fruntea oștirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stambul. Stai! Stai și povestește, Gherasime! îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram noi, vornicul Crasnaș și cu mine, să-l facem scăpat, cădea prins în mâinile Ghiaurului. Măcar... măcar te-a miluit Măritul cu niscai gălbiori pentru atare binefacere de viață și moarte? îl trage de limbă Alexa. Da' ce-s eu, vânzător?! protestează Isaia profund jignit. Hai las-o, spune Alexa neîncrezător. Și... și cum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne întoarcă vechile noastre drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care ne poruncește să semănăm vestea în țară, precum: "Turcii nu vin cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să nu-l plătești de trei ani! Drept pentru care să-l aduci tu însuți, ca să te pleci înaintea Măritului Sultan, să știm cum stăm cu tine!..." Ștefan înghite în sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trei ani! Drept pentru care să-l aduci tu însuți, ca să te pleci înaintea Măritului Sultan, să știm cum stăm cu tine!..." Ștefan înghite în sec, dar nodul din gâtlej nu vrea să coboare. Hmm, mormăie el. Afurisit și obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obrazul terfelit al Aliotmanului nu se poate spăla decât în sânge! El trebuie să dovedească Lumii că "e cel mai mare, cel mai tare". "Unde am ajunge, dacă toate neamurile supuse Înaltei Porți, ar avea nemaipomenita obrăznicie a Moldovei, a Ghiaurului ei, să se răzvrătească împotriva Aliotmanului, considerându-se "neatârnați"?! Moldova zdrobită trebuie să fie pildă tuturor celor ce-or cuteza să se mai ridice împotriva "Neînvinsului Aliotman și-al Fatihului său"!"... Putem să ne dăm și-n tur și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tăutu: ... Aduceau cumplită poruncă de la Eminek Mârza, Han a toată Hoarda de aur: "Pe dată să-l sloboade pe fi-su preaiubit, căzut în robie moldovenească, că, de nu, vai și amar s-o alege de Țara Moldovei și de Ghiaurul ei Ștefan!". Și... și Măria sa așa s-o spăriet de tare... spune Luca Arbore râzând. ...c-o poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt în patru de față cu solii, iar apoi, pe cei nouăzeci și nouă de tatari în afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
8 mai 1477, în fața Senatului Veneției (câteva luni după înfrângerea Moldovei de către turci la Valea Albă 26 iunie 1476) * "Chiar și cu Mahomed sultanul El s-a măsurat, Oastea i s-a sfărâmat Dar bine s-a luptat. Acesta este ghiaurul care, Multe oști a împrăștiat." Asika pașa Zade Ahmed, Cronicile casei otomane * "Moldova este Cetatea de apărare a Ungariei, Poloniei și Poarta Creștinătății! Voi și mulți creștini ați stat în liniște pentru că turcii s-au împiedicat de mine... Când voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și el însuși a fost socru lui Mircea, dându-i zestre Dobrogea. Pichet grăniceresc. Farul, clădire albă, deasupra mării, în bătaia vânturilor. Singurătate mare. (Drumul pe care am venit printr-un sat de găgăuzi, sat bogat și frumos Fântâna Creștinului ghiaur Suiuciuc înconjurat de un teren bolovănos. Enormă cantitate de bolovani împrăștiați. Cu toate acestea anu-i rodnic, din pricina ploilor și holdele-s bune în acest teren ingrat. Sunt și flori: pâlcuri de maci roșii, de nu mă uita și ici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri, paici, picheri, cafegiu, cel care taie bătăturile și unghiile strălucirii sale, cel care aduce straiele parfumate; cel care aduce papucii roșii ai umbrei lui Alah pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avea „Îndrăzneala” să ceară să ocupe posturi mai Înalte În treburile statului, În locul atâtor Greci, Turci, Unguri, calviniști sau nu, al atâtor beizadele ce știau mai bine grecește sau turcește decât limba străbună... Utopia În care Ștefan, Mircea și Mihai Ghiaurul erau cu adevărat antecesorii și modelele posibile ale unor populații fărâmițate sub trei imperii arogante și discreționare, utopia unor inși care-și vedeau propria limbă latină scrisă În caractere slave și preoții lor, ca și mărunții lor Învățați afundați În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fi prezent alături de Padișah la luptele, din iulie, din Moldova, beiul povestește că, îndată după primirea ordinului de a ataca, el a plecat cu uneltele sale de luptă, a ars numeroase cetăți și a luat prăzi multe și nenumărate. „Dar ghiaurul, venind din urma noastră, a făcut război crâncen cu noi, ne-au pierit mulți oameni și doi frați de-ai mei au devenit martiri. Ne-au pierit luptători destoinici, cai și arme. Noi înșine am venit cu un cal”. Textul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
creșterea fiscalității. Din secolul al XVIII-lea (mai ales din a doua jumătate), negustorii evrei încep să aibă un rol tot mai important, fiind menționați în documentele oficiale înaintea negustorilor greci, armeni, turci sau nemți. Ca urmare a concurenței negustorilor „ghiauri” (cei menționați mai sus, n.a.), negustorii turci vor înceta să mai facă comerț. Numeroși evrei stabiliți în Moldova, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, originari din Polonia, se ocupau cu comerțul, cu camăta, cu fabricarea rachiului sau erau meseriași (croitori
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și de achingii ca să facă din expediția împotriva Moldovei un fel de plimbare triumfală, înru slava căreia să zbârnâie pana cronicarilor. Se vede că, pentru planurile de cucerire a Europei, lui Mahomed îi trebuia o izbândă repede și hotărâtoare împotriva ghiaurului de la răsăritul Carpaților. De aceea năpustea asupra Moldovei cu o armie așa de mare, într-un anotimp așa de neprielnic. Soliman Pașa țintea spre Suceava, spre cuibul vulturului. De cum a intrat în Moldova, Soliman Pașa a văzut că satele sunt
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ca și pe banul Toma) pe marele logofăt Tudor din Drăgoești (era căsătorit cu Dumitra, fiica lui Dimitrie Ghizdavăț), bănuindu-l de „hiclenie”215. Și Vlad Vintilă și-a învinuit boierii de trădare. Au pierit atunci, în 1534 și 1535, „ghiaurul sârb”. Pria, mare portar (o ținea pe Neacșa, fiică a logofătului Harvat; dacă dăm crezare numelui și acesta era un sud-dunărean, de neam croat, probabil), care îl pârâse turcilor pe Vodă pentru gânduri de hainie 216, marele vistiernic Staicu al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
caut; ceai; cinstit; coasă; copilărie; cornorat; creț; decăzut; demonic; dezastru; diabolic; diavolesc; dracula; al dracului; drăcușor; drag; dragon; Dumnezeu; dușmănie; enervant; entitate; ești; nu există; fantomă; fapte rele; fascinant; femei; de femeie; ficțiune; ființă; ființe; fior; forță malefică; furcă; furie; ghiaur; ghiduș; ghinion; greșeală; groază; haos; idiot; imposibil; inert; inexistent; intern; iubire; iubit; Iuda; îndrăcit; îndrăzneț; înfiorător; înfricoșător; înger căzut; un înger căzut; înjurătură; înspăimîntat; înspăimîntător; întîlnim; josnic; laicitate; libidinos; lipsă; loc; lopată; lucifer; lucru rău; mac; Mefistofel; mic; miel; mizerie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și în registrele de stare civilă. În 1832, mocanul ungurean Ion Voicu își trecuse turma de 1671 de oi, 3 cai și 3 măgari în Turcia, prin punctul vamal Brăila. Se întâmpla de Sfânta Maria Mică. S-a întors de la ghiauri și a cumpărat o prăvălioară în Buzău, după care s-a gândit că ar fi bine să o ia spre munți. Era înăltuț, subțirel și plăcut ochiului. S-a cununat cu Maria (Marghioala), fiica unor oameni înstăriți din Pârscovul de
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
de ani, erau destul de încruntați, cam sîngeroși și puși pe jefuit necredincioșii creștini de prin partea locului, ba, mai mult, unul dintre mai-marii lor voia să dea calului ovăz tocmai din "pristolul de la Roma", cum zice Mihai Eminescu, un poet ghiaur într-o scrisoare a sa. Acum, după ce visele de mărire s-au năruit și la Roma n-au mai ajuns pentru că un oarecare Ștefan cel Mare, poreclit "Atletul creștinătății", se spune că i-a oprit din drum, s-au făcut
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
prin contract, erau secui; Coșbuc îi vede zburând pe "flăcăii Sucevei" - lucru greu imaginabil înainte ca Mihai să fi cucerit Moldova, deci e vorba tot de mercenari din acea zonă. Nu vreau să insist, teama lui Hassan este personală, căci ghiaurului Mihai i-a cășunat tocmai pe el, provocându-l la un inimaginabil duel de șefi: "Stăi, pașă! Să piară azi unul din noi." Iată, într-un delir de superlative, lașitatea (sau, de ce nu?, prudența politică) fascinată de prezența agresoare: Sălbaticul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Marius Dobrescu Daulele vuiau pretutindeni. Bătând întruna mătănii, dervișii se rugau și urlau fără răgaz. - Îi vom deprinde pe acești ghiauri îndărătnici cu învățătura cea sfântă, striga un predicator cu voce de tunet. Pe pământul lor vălurit precum spinarea diavolului vom ridica minarete întru slava lui Allah. Din vârful lor, în amurg, glasul muezinului se va prăvăli peste capetele lor colțuroase
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]