262 matches
-
dragi.( La gura sobei) La vârsta aceea crudă, cei din jur sunt semizei. Și fata, și profa de chimie, și colegul Prometeu, tot și toate sunt minuni, iar poetul și noi, ochi și urechi lafleacurile lumii. Exponentul acestei vârste - iubirea. Ghidușă, pură, cuminte, eternă.(se crede...) Inedite comparații: (metaforice) ”Evitica codană ”, asemuită cu ”iarba fragedă și bună pentru coasă”. Tu ești: ü izvor de apă vie/izvor de ură și iubire; ü icoană de-chinat/icoană pentru sărutat; ü noroc nedeochiat și
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
epitete; ü efigie stelară-n infinit; ü menire, gând, păcat; ü puntea înspre neființă. Din poezia ”Vadul” transpare tentația stăpânită a feciorului, iar fata, un nimb al purității. Forma poeziei, ca o clepsidră, ca un mijlocel de fată. Versuri inegale, ghidușe, pudice, ștrengărești.( Am zis intenționat, anapoda). Am înțeles de ce mi-e bine,/ că steaua care-n cer s-a stins,/lucește lângă mine”.Armonie cosmică, legătura cerului cu pământul. Nici poetul nu-i get-beget, pământean. E și el un semizeu
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
friptură, ce zici? -Eu zic, da, spuse scurt Ioana și fugi către ușa, făcându-i semn și lui să vină. În fața ușii, Alexandru îi văzu chipul, avea părul negru și foarte ud, tenul creol, ochii gri închis, înaltă, zvelta și ghidușa foc. Probabil că și ea făcea aceeași analiza pe el deoarece îl privi foarte serioasă. -S-a întâmplat ceva? Întreba Alexandru! Știu și eu! Tu ce crezi despre mine? -Eu? Păi, ce să cred? Ești teribil de frumoasă, zglobie, cu ce
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
-ți venea să crezi că un bărbat care arăta așa cum arăta el, adică până într- un metru și nouăzeci,elegant,brunet și cu niște ochi gri închis la un ten creol, poate să se întristeze așa deodată. Amândouă se priviră ghiduș și îl asigurară că vor mai veni, dacă nu anul acesta, în anul următor, sigur. Domnul în discuție se aplecă cu eleganță și se prezentă. - Mă numesc Adrian, Adrian Lăzărescu. Ele desigur, au întins încet și delicat mâinile pentru a
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
sat, se termină asfaltul și începe o stradă pietruită, că, de! așa a fost proiectul... Dar se va face, cândva, cine știe când? Probabil când va pleca și cel din urmă fiu al satului... “Speranța moare ultima!” (îmi șoptește gândul ghiduș, în ureche). Iată, intrăm în sat! Primele două case dau mici semne de viață. La prima stă o bătrână cu fiica ei, care pare că a ajuns-o din urmă cu anii, aruncă mâncare la câteva păsări adunate în juru-i
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
așa multe...dar, mai ales, plăcerea de-a înaripa spre gândul și inima omului cuvântul, cu toate știutele și neștiutele-i înțelesuri... adică poezia... De nu mi-ar fi plăcut poezia, n-aș fi ajuns matusalemică, așa cum am ajuns! râse ghiduș Anița. Iar tu, tu, de n-ai fi fost mereu cu capul în norii evlaviei, poate n-ai fi fost disponibilă pentru așa o amiciție cu mine! Evlavia ta în prietenie, cred, egalizează evlavia religioasă, căci religie a fost pentru
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
fenomenele sociale pe care le traversăm, epigramiștii, în încercarea de a repara măcar la suprafață tarele morale pe care le manifestăm, îngroașă în vers metehnele pe care le sesizează, iar biciul vorbei șfichiuiește neîndurător deficiențele, deși tonul abordat este unul ghiduș, jucăuș. Să nu ne lăsăm însă înșelați de aparențe: dincolo de omul mucalit, hâtru, cu accentuat spirit ludic, se găsește un dascăl neîndurător - căci nu i putem contesta, nu i așa?, epigramistului rolul de educator! -, ce nu poate lăsa greșeala nepedepsită
O NOUĂ ANTOLOGIE A EPIGRAMEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345215_a_346544]
-
a fost construită, conform vremurilor de atunci, pe control și obediență. Astăzi lucrurile s-au schimbat și oricâte camere de supraveghere sau bodyguarzi vom angaja nu vom rezolva situația nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Un puști mai ghiduș chiar ne-ar putea sugera: „Hei, nu mă poți obliga, dar mă poți convinge, dacă știi cum să o faci ! Și fără manipulare, pentru că mă prind repede !” Am putea gândi, spre exemplu ,o curriculă unde să avem în cuprinsul ei
Vreau o şcoală cu faţă umană! „Cât de plăcut a fost pentru tine astăzi la şcoală?” () [Corola-blog/BlogPost/338838_a_340167]
-
e mai mult decât lămuritor despre omul din spatele savantului: „Cred că în viața lui n-a făcut un lucru incorect. Lumea admira la el seriozitatea muncii, până la sacrificiu. A fost un patriot adânc. Un dominator, dar un înțelept. Era și ghiduș, toate lucrurile le aducea așa, într-un oarecare spirit franțuzesc... Am avut o viață frumoasă. Miercuri după-amiaza și duminica era liber. Cât era vară și frumos, mergeam în plimbări și excursii. Ne luam în traistă câte ceva de mâncare, o cărticică
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
Nu înțeleg. De ce trebuie să... - Particip la concursul pentru ocuparea acelui post de grefier. Mii de mulțumiri pentru că mi-ai spus despre el! - Mă bucur mult, domnișoară... - Mă cheamă Adriana! îl întrerupse fata, privindu-l în ochi, îndrăzneață și oarecum ghidușă. Pot să-ți spun pe nume? - Chiar vă rog, domnișoa... - Cristian! Ți-am spus că mă cheamă Adriana. Ok? - Da, bine, Adriana! După cele zece zile pot să te văd? întrebă el imediat, prinzând curaj, dar roșu la față de emoție
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > BURSUCII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului BURSUCII Ies bursucii să se joace De sub tufe de scoruș, Parcă-s niște ghemotoace, Ochii le sclipesc ghiduș. Unul fuge, se ferește, Îl atacă-n joacă doi, Altul mai isteț găsește Un trifoi cu patru foi. Sar pe el cu toți grămadă Și-l strâng tare la mijloc, Se calcă pe cap și coadă Să-i ia frunza
BURSUCII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341006_a_342335]
-
Desigur, intră tata. El intra zâmbind așa cum numai el știe să o facă, cald și vesel. - Ești obosită? - Nu mult, dar totuși, aș stă puțin în dupaamiaza asta. - Am văzut că i-ai cumpărat lui Rex o lesă și zâmbi ghiduș. - Da, a rupt-o imediat, îi trebuie una mai solidă. - Mergi sâmbătă cu noi la mare? M-a luat prin surprindere. - Nu, tată, am de studiat niște cărți noi și-apoi, e mai bine sa mergeti doar voi, unde mai
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
Geta? - Ion, domnisora... Am înmărmurit. - Ce spui?! - Vă rog să coborați, o să vă lămuriți singură! Eram îmbrăcată potrivit, așa că am coborât toată numai un zâmbet de bun venit. - Sarutmana Eliza! Parcă era altul, mult mai înalt mi se păru, la fel de ghiduș dar totuși cu o notă de sobrietate. Probabiul și terenul pe care se află îl influență, una ar fi în bâlci și alta, acasă la mine. - Mă bucur să te văd, și i-am întins mâna ferm. Ia loc te
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
un film care nu face „decît” să aducă la viață un tablou, tablou care nu e „decît” Drumul spre calvar al lui Bruegel cel Bătrîn. De la primele cadre, figuri ca decupate din tablourile lui Bruegel - tolăniți pe iarbă, dansatori, copii ghiduși, femei cu privirea pierdută, morarul stînd undeva deasupra tuturor, un dumnezeu în nori de făină. De-a lungul primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de viață și sunete. Sînt așternute poveștile dimprejurul poveștii, Bruegel însuși
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
un film care nu face „decît” să aducă la viață un tablou, tablou care nu e „decît” Drumul spre calvar al lui Bruegel cel Bătrîn. De la primele cadre, figuri ca decupate din tablourile lui Bruegel - tolăniți pe iarbă, dansatori, copii ghiduși, femei cu privirea pierdută, morarul stînd undeva deasupra tuturor, un dumnezeu în nori de făină. De-a lungul primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de viață și sunete. Sînt așternute poveștile dimprejurul poveștii, Bruegel însuși
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
și făceai așa de urât, că se speriau... - Gata, Iulia! Este de ajuns, încheie Iustin discuția, ușor iritat. Câți anișori ai tu, fetiță drăgălașă? Vrei să-mi spui? se întoarse el spre copila care-i privea mirată, cu același zâmbet ghiduș. - Eu am..., am doi ani și nouă luni... și fac tlei ani pe ulmă... - Ei, dacă-i așa, mă bucur tare mult! Și cum te cheamă pe tine, draga mea? întrebă Iustin. - Pe mine..., pe mine mă cheamă Daniela Malia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
speranță, tocmai acum când nu mai pot reține culoarea vie, ci a ei nuanță? Când toate ard în mine de par ruguri ce îmi prefac materia-n cenușă, cum de mă simt împovărat de muguri și-întreaga-mi fire pare-a fi ghidușă? Mă simt ca primăvara din natură, descătușat și-ntinerit de viață și-nvăluit de-o splendidă căldură care ghețarii-n mine îi dezgheață. Trăiesc cu-adevărat de la o vreme fiindcă mi-e dragă fiecare clipă, de când ce-a fost târziu este devreme
TRĂIESC CU-ADEVĂRAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377665_a_378994]
-
ca o adevărată femeie credincioasă ce era, rămasă proverbială ìn comunitate: “Ia, mai dați-vă dracului, cu toții!”, de care, din când ìn când, toți și-o aminteau zâmbind. Deocamdată, femeile din Consiliul de Administrație al liceului se consolaseră cu domnul Ghiduș, un bărbat de peste cincizeci de ani, grisonat, slab, cu care au fost în vestitul program educațional de mobilități „Emanuel”, în Turcia. Au avut acolo ocazia să se îmbăieze împreună cu bărbatul, să se foiască în jurul acestuia , să se atingă... Domnul Ștefănuș
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
un bărbat de peste cincizeci de ani, grisonat, slab, cu care au fost în vestitul program educațional de mobilități „Emanuel”, în Turcia. Au avut acolo ocazia să se îmbăieze împreună cu bărbatul, să se foiască în jurul acestuia , să se atingă... Domnul Ștefănuș Ghiduș, om serios de felul lui, tot îngăima disperat: „Am copiii mari! Am fată, băiat și nevastă!”, doar, doar, va scăpa de atacurile nedorite ale femeilor. Profesorul spunea apoi, tuturor, cu necaz ìn voce și ìn suflet: -Corupția este cauza pentru
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
-mi ating zenitul, Să nu îmi simt menirea. Din adâncimi, pământul Îmi roade rădăcina Și-mi tulbură avântul De-agită rău și marea. De visurile mele, E-nvolburată marea... Pe ale sale valuri, Eu îmi găsesc cărarea Și un pescăruș ghiduș Îmi fură-n zbor visarea. Urfet Șachir Mangalia, 03.01.2016, h 18.50 Referință Bibliografică: De visurile mele, e-nvolburată marea... / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DE VISURILE MELE, E-NVOLBURATĂ MAREA... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378560_a_379889]
-
de autolaudă. Spun atunci că viața trece mai departe firesc și ciupește bolovanii adunați de niciunde în această autolaudă care nu ajută la nimic. Ciuperca se vede mereu ascunsă printre ierburile pădurii. Râd. Din colțul de taină, Victor îmi șoptește ghiduș: "Si tacuisses, philosophus mansisses." ("Dacă tăceai, filosof rămâneai.") - fragment din romanul în lucru "Victor, clovnul din mine" - Anne Marie Bejliu, 22-24 februarie 2017
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
acest poem. Firescul poleiului nimerit chiar în ziua liturghiei este convertit prin scînteia iscată între cele două ipostaze - drumul și slujba - în canon suplimentar pe care credincioasele și-l asumă de nevoie. Iar mătăniile capătă și ele un iz puțin ghiduș, mlădiind habotnicia mironosițelor. țurțuri la streșini - privind lung pe fereastră o babă știrbă Petru-Ioan Gârda Contemplarea și reveria nu urmează vreun drum logic. Țurțurii par deodată să fie dinții crescuți din gingia productivă a streșinii. Baba privește cu nostalgie, cred
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
CA MODALITATE DE REALIZARE A UNEI AUTOBIOGRAFII POETICE Romanul Planeta insulară a lui Mircea Pavel Morariu este o scriere încântătoare, care - sub forma unui joc versificat, asemenea jocurilor copiilor - vorbește cu umor și realism, cu sarcasm și, uneori, pe ton ghiduș, de rea¬litatea crudă a unui destin împlinit. Este o amplă confesiune de suflet a specialistului transplantat în altă țară, gre¬fat pe o societate mai evoluată, însă mai rece, mai in¬diferentă, care trăiește drama adaptării la un nou
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
o conturau fast, putând uimi un privitor mai puțin instruit. Angst însă văzuse așa decor științific în multe filme. De asta se-ntrebă: Să fie butaforie?! Zâmbi condescendent față de sine, lăsându-se condus de secretarul Alvin. În spatele acestuia, voluntarul mustăcea ghiduș. Nu i se mai întâmplase de mult... Era o ființă sobră. Dar nu putea să se abțină când acest Alvin se mișca precum un ghid pe-o margine de prăpastie. Întâmplător și bunicul se numise astfel, iar Angst știa că
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
a activității departamentului de IT, dar pentru aceasta va trebui, să o numesc Director, pentru a avea autoritate. Sonia va face crize, îi va reproșa, că ea a cerut acest post de mult, de când a rămas liber, prin plecarea lui Ghiduș în politică. Sunt banii lui, nu se va lăsa prostit, nu o va izgoni din pat, încă. Departamentul de cercetare va fi condus de unul din inginerii pe care ea îl va desemna. De mâine se va ocupa de aceste
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]