590 matches
-
spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu mine și cu cei ce nu mai sunt, în fața celor vii, angajat într-o lungă călătorie retrospectivă, fără a avea o destinație anume, care nu anticipează că ceva se va întâmpla
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
auzi cum mai plouă,/ Ce melancolie! / Singur, singur, singur”) și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-și cîntă, la violă, anxietanta sa liniște : „Pustiul tot mai larg pare/ Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cîntec -/ Și-nvinețit, cu fruntea la pămînt,/ Omul Începuse să vorbească singur...” Și bătrînul Krapp, pe una
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de niște benzi negre și lungi. Una dintre femei avea părul blond, iar cealaltă era brunetă. Ambele aveau cîte un picior ridicat. Prinse de aparat În timpul dansului, pluteau Înghețat În pasul intemediar : declanșatorul le decupase din rola timpului, asemeni unei ghilotine. Mama și Luweena nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape de zor cu floricelele vărsate de cineva. Luweena avea o Înclinație naturală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului întors cu capul în jos al motocicletei la un metru deasupra coloanei sale vertebrale. Brațul drept îi intră prin parbrizul spart, pierzându-și mai întâi mâna sub ghilotina ștergătorului de parbriz stâng, apoi antebrațul la impactul cu fața pasagerei din față, retezându-i pometele drept. Corpul motociclistului se roti grațios pe-o parte într-un slalom elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să căutăm un sac de plastic și o canistră de benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca Parisul, dar poți pierde ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mulțumesc, aș fi vrut mai mult... Dar îi iau și pe ăștia, ce să fac? Îți las tabloul, poți să-mi dai milionul când iei avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu existau probleme. Și tocmai acest lucru o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac o comandă de sânge pentru uz estetic, preciza Grațian, convins că ultimul cuvânt Însemna ceva pentru o fată care se pregătea pentru Istoria Artelor. Violeta Începu să râdă. Grațian nici măcar nu tresări. Părea chiar preocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe nenorociții lor de profesori și chiar pe țară la o adică. Nimic nu le Întreținea mai mult dorința de a o lua din loc decât poarta aceea de metal care le aluneca În fiecare dimineață În spate ca o ghilotină perfidă ce tăia În două blocuri nu doar lumea, ci chiar și aerul. La „Vorkuta maia”, prezența la ore era lucrul cel mai important. Celelalte veneau de la sine, căci minele aveau nevoie de oameni bine pregătiți profesional și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și Lescinski pentru controlul rezistenței betonului zgârie-norilor de pe Șoseaua Vizirului și obținându-se media aritmetică: eroarea în medie pătratică fiind insignifiantă, ciclul construcțiilor megalitice luă sfârșit. Dincolo, holdele foșneau înfricoșător în noapte și așa aveau să rămână pentru totdeauna, o ghilotină întunecată care despărțea partea de sud a orașului, de restul lumii. Și-n timp ce se-ncerca combinația dintre rezonanța longitudinală și cea de torsiune a betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ce cu rumeguș? E o metaforă pentru mălai? Și ochii... cum își scot ei somnul cu penseta? Nu-i doare? Să citim mai departe, poate că textul se clarifică singur: „ ...cu penseta mov / care-atât de mult se asortează / cu ghilotina aproape nouă, / ghiftuită-n alcov, / unde vin pufoase promenade / să clocească păpădii / în loc de ouă.“ Nu se clarifică. Pentru Nicolae Sârbu nu este o problemă să combine fantezist cuvintele. Mai greu îi vine, probabil, să se exprime inteligibil. Ni-l putem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum o funie întinsă, pășește în arenă, lupta își stabilește eroii înainte să sune goarna, pacea împarte insigne pentru morți, pentru vii se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atâția colegi care intră acum În spital. Ce ar zice?”... “Asta nu ar fi nimic față de starea de spirit pe care o ai. Iar Maria o va simți pe dată. Întrebarea <Ce e cu tine?ă va cădea ca o ghilotină! Și răspunsul va fi anevoie de dat. Așa că intră În spital, discută cu profesorul și, până la ora zece, poți trage și o fugă la Maternitate. Așa vei scăpa cu fața curată - l-a dădăcit gândul de veghe. Cu o sumedenie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
probleme ce privesc profesia de medic chirurg? ― ... Profesorul a stat puțin În cumpănă: „Să-i pun Întrebarea care Îmi stă pe limbă de atâta vreme sau să nu i-o pun?” În cele din urmă, Întrebarea a căzut ca o ghilotină: ― Ce legătură e Între dumneata și colonelul Zdup? ― ÎÎÎ... Nu am Înțeles Întrebarea. ― O repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și Nineta îmi este recunoscătoare pentru materia primă pe care o prelucrează acum, foarte febril. Mă așez mai confortabil, pentru a savura lungul monolog. Deodată Nineta deschide gura și dă drumul la vorbe, ca și cum ar slobozi, din înaltul cerului, o ghilotină: "E totul clar, Z. Ca lumina zilei. Nu există nicio îndoială: trebuie să te muți la școala din Ferentari..." Atunci am auzit încă o dată leul deșertului urlând și, în marea mea înțelepciune, am priceput că nu mai era loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
s-o întorci. Mi-aduc aminte (eu, nu Rânzei) că, la revoluție, aia din 1789, tot așa, ședeam aproape de Nôtre Dame, - nu, nu, greșesc, lângă catedrala Saint Germain, distrusă la revoluție, dar refăcută. Eu îmi amintesc că la Revoluție, la ghilotină, - că tocmai se ghilotina -, acolo, de zor, fiul lui Buffon, ar fi zis că să nu-l omoare, pe el, că el... este fiul lui Buffon,... ar fi spus să nu mă ucideți pe mine -, și i se retezase capul
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
la ce știe să facă el mai bine, cu turneul "No More Mister Nice Guy: The Original Evil Returns!". Show-ul din 2011, încărcat de artificii demne de filmele horror, ca mai toate aparițiile live marca Alice Cooper, include clasică ghilotina și șarpele boa încolăcit în jurul gâtului. Setlist-ul va trece prin hiturile care l-au făcut faimos pe veteranul Cooper, la care se adaugă și piese mai noi.
Alice Cooper, în concert la București pe 14 iunie () [Corola-journal/Journalistic/70067_a_71392]
-
mai putea să te întorci și drama de a te rupe brutal de cei dragi. "Cortina de fier", de care noii adepți ai "realizărilor" și "modernizărilor" comuniste nu par să fi auzit, exista, era impenetrabilă și uneori acționa ca o ghilotină. Astăzi, exilul temporar e parte a metabolismului social. Călătoriile fără dată de întoarcere certă nu mai există, iar voința de a te stabili într-un loc sau altul ilustrează mai degrabă capitolul "oportunități", decât pe cel numit "destin". Am intrat
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
agricultori Ťrecalificațiť pentru munca didactică. Amoruri (...) între maeștrii și discipolii lor (...). Nebunie, sărăcie, indiferență, mizerie, isterie, derută și, nu în ultimul rând, greață". După o analiză foarte profesionistă a situației din educație, concluzia profesorului Codrin Liviu Cuțitaru cade ca o ghilotină. Catastrofa din învățământ nu are la bază, cum s-ar putea crede, pierderea reperelor, pervertirea moravurilor la nivelul întregii societăți, ci absența unui proiect educațional. Concluzia ultimă a autorului are menirea să ne scoată definitiv din letargie: "... mi-am dat
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
idei îmi lipseau. Istoria atâta cât se făcea și cum se făcea pe atunci, trecuse astfel pe lângă mine fără să lase nicio urmă adâncă; de fapt, nicio urmă". Concluzia nu poate fi decât una și ea cade implacabil, precum lama ghilotinei: "Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândeam bine, și mă gândeam, mediocritatea destinului întregii țări". Ca mulți români din vremea respectivă, fidel ascultător al postului de radio "Europa Liberă" și atent
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]